1,912 matches
-
afla un celebru, În Banat, azil de nebuni. Azi, acolo, prietenul tinereții mele, excelentul poet Petre Stoica a Înființat o fundație culturală, care se bucură de vizita unor prestigioși scriitori români și străini. Îl salut din chenarul acestei pagini, și retrăiesc, În amintire, nu puținele seri și nopți petrecute Împreună, cu „fratele Nichita”, În uriașe și interminabile discuții „literare”, care ascundeau, nu rareori, nu numai ambiția noastră de „a publica” În sfârșit și de a deveni scriitori „stimabili”, dar și frica
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
plan, cu deosebire în privința noii perspective care li se oferă celorlalți asupra protagonistului tuturor acestor metamorfoze, ceea ce temperează ritmul amintit. În plus, timpului obiectiv i se substituie tot mai mult cel subiectiv, cu tot ceea ce presupune aceasta libertatea de a retrăi trecutul, de a adăsta mai mult asupra unui eveniment, a unei clipe de viață trăită, de a se deplasa înainte și înapoi pentru a căuta să înțeleagă ceea ce nu s-a putut sub tirania timpului măsurabil, prin șansa transcendenței eului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românești. Și o face convingător prin câteva romane ample, scrise nu neapărat cronologic, dar completându-se în ansamblu. Începutul s-ar face prin Călătoria spre zei și Depărtarea și timpul, "romane dacoromâne", demonstrative în natura lor filozofică. Lumea medievală e retrăită în Adevărul retorului Lucaci, trăitor într-un moment al resurecției războaielor religioase medievale. Raportul dintre creator și putere e surprins într-o adevărată trilogie, pe lângă cel amintit mai înainte figurând Culorile sângelui și Umbrele nopții, publicate nu neapărat în ordinea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în uitare și se pare că omul nu are nici un câștig din asta. Nu e mai puțin adevărat că toți acei care au trăit asemenea momente sau întâmplări, când le întâlnesc imortalizate într-o carte, emoțiile se amplifică și protagonistul retrăiește starea zicându-și în sine: "uite domnule, toate astea parcă s-au petrecut ieri". Dar să revenim la subiect. Recent, mai precis în anul 2007, la Editura "Opera magna" din Iași a apărut primul volum dintr-o serie mai întinsă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la mine, punând ordine, că așa e bine ca totul să fie în ordine” „... Ca relaxare am recitit cu ochii și sufletul setul de 80 de scrisori care au circulat între mine și soție în timpul războiului. În felul acesta am retrăit toată gama de evenimente și sentimente ce neau legat și susținut moral în acea perioadă grea. Cât de puțin ne trebuia ca să fim fericiți atunci! Lumea tânără de astăzi, cu graba traiului și superficialitatea sau lipsa de adâncime a sentimentelor
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care au venit să mă vadă, cum s-a desfășurat întâlnirea noastră după 35 de ani, iar soția a plâns, cred pentru a patra oară și tare i-a părut rău că nu a putut lua parte cu noi să retrăiască și ea clipele emoționante a revederii și recunoașterii figurilor colegiale. Pentru 1977 vom reveni ca pensionari cu soțiile și nu ne vom limita la o petrecere de o zi, ci vom sta să revedem Bârladul și bojdeucile pe unde făceam
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu cravașa, de la același om. Dar a fost un adevărat om! Plaiurile Bârladului revăzute ne-au produs și ele satisfacție deosebită atât prin frumusețea lor cât mai cu seamă prin amintirile pe care le trăiesc și astăzi. Împreună cu doamna mea, retrăim și minunata noastră întâlnire de la Șuletea pregătită cu grijă de familia Rășcanu și împodobită atât de bogat de doamna Brașoveanu, de ginerele lui Rășcanu, precum și de profesorul Vancea. Toate au fost minunate. Noi credem că astfel de clipe ne întineresc
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în viitorul nostru (p. 131)”. Scrisorile rămase de la profesorul Ștefan Vancea atestă că și el trăia în 1982: Iași, 2 iunie 1978 Dragă domnule Mânăstireanu, Peste două zile se împlinește o săptămână de la întâlnirea noastră de la Șuletea, când împreună am retrăit o zi înălțătoare și plăcută, datorită în primul rând dumitale care ai avut inițiativa acestei reuniuni și în al doilea rând lui Rășcanu care ne-a oferit un festin deosebit de reușit. Am reîntâlnit la masa comună oameni simpatici, oameni minunați
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cumătră, care a plecat dintre noi. S-a dus acolo prea devreme, unde s-a dus și buna ei apropiată de atâția ani, soția mea. Noi, aici, le ducem amintirea, le păstrăm imaginea bună și firea lor harnică, încercăm să retrăim anii ce au fost alături de ele și care nu se vor mai întoarce niciodată. Regretăm mult că de data aceasta nu vom putea fi la Bârlad decât cu gândul. Vom fi cu gândul alături de dumneavoastră, acolo în Casa dumneavoastră pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aproape de acea realitate trăită și nu de una retușată acum, după 25 de ani. Mă simt ca după câteva ședințe de trepanație. Nu mi-a fost așa ușor să prezint cu cât mai multă fidelitate ceea ce am trăit atunci, să retrăiesc niște momente și să le prezint fidel. Nu a fost simplu deloc. S. B.: Vă amintesc aici ceea ce ați spus acum câteva zile. Când ne-a întrebat Florin, colaboratorul nostru, cum merge lucrul la carte, i-ați răspuns: "nu e
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Aș fi vrut să-l mai întîlnesc pe acel omuleț în devenire dar, din păcate, existențele noastre nu s-au mai intersectat. Viața mi-a oferit și nenumărate momente de amuzament cu rîs gîlgîit, momente care mă fac să le retrăiesc cu plăcere și cu mare intensitate de cîte ori am prilejul. Trista pățanie din "Moartea capodoperei" (p. 186) a confratelui meu Ponor, este adevărată și mi-a provocat unele dintre cele mai plăcute momente trăite cu amicii mei. Cu excepția numelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Din nou la Brännö Rödsten Atunci cînd ești copleșit de frumos, de sublim, regreți faptul că acea clipă pe care o trăiești intens se scurge iremediabil. Ai dori s-o oprești cu mîna și să întorci timpul ca s-o retrăiești. Este o senzație similară cu aceea pe care o simți cînd visezi și îți dai seama că visezi, îți dai seama că nimic nu este real și că iluziile te fac fericit fără a fi fericit. Plecasem în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știe precis dacă a fost salvarea sau taxiul, pentru că șoferul s-ar fi știut precis, fiind unul și același. Cobor pe insulă cu senzația vagă de a fi învins destinul, de a fi puțin nemuritor, de a avea tăria să retrăiesc ceva ce parcă a fost un vis. Soarele aruncă spoturi de lumină printre norii grei care prevestesc sfîrșitul vremurilor bune și blînde. Lumina sa este crudă, nemodificată de atmosfera fosforescentă a Nordului. Stînci uriașe au fost puse anapoda de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
diverse, unele chiar miraculoase, a circulat prin toate închisorile. Poeții închisorilor au fost apostolii care au făurit un climat de frățietate, de trăiri comune, de plâns împreună, de suferit și de răbdat împreună, de visat și de sperat împreună, de retrăit amintiri împreună. Datorită lor am descoperit calitatea haotică, mistică, duhovnicească a suferinței sublimată în felul acesta prin poezia lor, prin iubire și mai ales prin rugăciune. Ei au contribuit enorm la salvarea noastră și ne-au condus prin trăirile lor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
se unesc prin aceeași credință în Tot și în toate. Moșnegii spun așa de frumos povești pentru că ei cred în faptele povestite, fapte care provin la rându-le din timpuri imemoriale. Moșneagul și copilul au aceeași uimire; ei trăiesc și retrăiesc același tors de caier, fiindcă timpul, așezat peste tot în aceleași ritmuri lente, curge la fel pentru ei atât în poveste cât și în realitate. La sat, bolta cerească își trăiește în sufletul și imaginația inocentă a celor căzuți întâmplător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eu nu văd, nu aud șoapte./ Ah, mă simt atât de singur!/ Este noapte, noapte, noapte 124. Cerul, apa și noaptea par să fie sfetnicii de taină ai poeților: Un cer de stele dedesupt,/ Deasupra-i cer de stele 125. Retrăindu-și copilăria, cerul îi apare poetului, așa cum îl vedea atunci: senin, deasupra lacului albastru și el, înnorat cu nouri care curg duși de vânt. Imagini nesublimate încă, așa cum le trăia copilul în pădurea Baisei; culcat pe spate, cu mâinile sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aceea ar vrea măcar un sunet să smulgă cu de-a sila din trecutul vieții 31. Este în această copleșitoare dorință un tragism absolut, perceput ca un ultimat dat sieși înainte de marea trecere. Faptul că puterea lui Eminescu de a retrăi trecutul e atât de mare încât sporește sentimentul golului 32, accentuează logica prin care poetul este cu atât mai credibil cu cât el nu dorește în schimb decât să aibă, ca atunci, colibă de trestii, mitutică 33. Într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în codru trece și cântă doina dragă 147. Codrul acesta miraculos este în fond un ecou al vieții copilului, amintirea imaginarelor bătălii cu broaștele în ochiul de pădure 148, ocrotit de atâta imensitate verde și fremătândă. O imensitate fabuloasă, niciodată retrăită în tot restul vieții. În raiul copilăriei, codrul nu îi oferă copilului spațiu ideal de joacă doar în ochiul de pădure, ci și la poalele sale: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poemului Floare albastră este un exemplu grăitor. Poate una dintre cele mai frumoase imagini eminesciene, Ca un stâlp eu stam în lună98, abstrage în ea atât singurătatea celui rămas singur, cât și a sufletului chinuit de amintirea trecutei fericiri. Este retrăit ceea ce a fost simțit aievea. Pe măsură ce timpul trece, gândirea rece se instaurează în sufletul poetului, iar luciditatea stăpânește resorturile sale interioare. De aici, poate, atâtea întrebări: Ce e amorul? Ce este poezia? Ce e cugetarea sacră? Omu-i o lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se familiariză [...] cu micul imperiu, era ca acasă (s.n.), îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatecă prin tufăriile și ierburile insulei 314. Nostalgia copilăriei revine obsedant în opera lui Eminescu tocmai din neputința de a retrăi nu numai entuziasmul, cât mai ales întreaga sa credință în iubirea nealterată de complicitățile îndoielnice manifestate în anii maturității. De aceea, cuplul adamic fuge din viața obișnuită și se retrage în insulă, comportându-se în toată libertatea unui spațiu izolat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
taină, pe nesimțite, cum mă inundă emoțiile și mă asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri, întrebări, încercări, căutări, frământări, dezamăgiri și ispititoare împliniri, peste care timpul, galopând de zor, se prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându-mă cu fiecare an ce trece, de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
muște, iar Neli aduce o pâine și scurge În trei castroane ciorba de fasole de pe fundul unei oale. Vântur lingura prin zeama străvezie reamintindu-mi cum ani În șir, de-a lungul a kilometri de pagini, am trăit și am retrăit până-n pragul demenței și al uitării de sine viețile celor doi și viețile altor oameni al căror sâinge se zbate neîncetat În dovleacul ăsta de căpățână. Ei toți sunt părți ale trupului meu muritor purtându-mă Încolo și-ncoace prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pumnii. Apoi, mă pomenii murmurând, doar pentru mine...” Dacă s-ar întoarce timpul !.. dacă, s-ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă...!” „ - Hm ?!... Ce idee !”, îmi șopti rar, un alt gând... „Ce înseamnă a retrăi timpul trecut, a-l avea... a-i da viață ?!.. hm !”... „...Nu, nu !... continuă, tot el, viața ni s-a scurs, la toți, ca o adiere de vânt... Am uitat cum e să fii copil !” „ Da, !.. Așa este, am uitat..!”, murmurai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la cei de acasă.. la libertate.. la dreptate.. Greerii, și ei țârâiau prin iarbă împrejur, apoi tăceau o vreme.. ascultau, și iar începeau. În seara aceea, camarazii lui Baltă nu cântau... nici greierii nu se auzeau țârâind.. Erau tăcuți, fiecare retrăia în el însuși, cu ochii pierduți în spuză, viața lui. Căpitanul întârzia să vină, și, îngrijorarea crescu și se săpa adânc pe chipurile lor. Își citeau limpede, unul în sufletul celuilalt ceea ce simțeau în clipa aceea, dar le era greu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
regret că n-a fost vrednic să-și îndrume camarazii și să-i ducă la izbândă. Nu-i mai rămăsese decât să moară și el. În obrajii lui palizi, sângele năvălea în unde calde... trupul îi era scuturat de spasme... retrăia și clipele crâncene alături de morții din tranșeele de la „Cotul Donului” Și din infernul de la Harkov... Și, acum să moară aici... omorât de niște... pigmei..!”,.. Și, brusc, se trezi în el un nou înțeles și interes pentru viață. Acum resimțea panica
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]