1,603 matches
-
cazacii din trupele de la gurile Dunării pe locul unei foste garnizoane turcești. În sat au fost construite mai multe biserici de piatră: în 1822, 1834 și 1878. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Achmanghit a rămas pe teritoriul Rusiei. În 1890, a fost deschisă o școală parohială. În perioada de până la primul război mondial, s-au
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. Satul Lichtental a fost fondat de către coloniștii germani în anul 1835. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Lichtental a rămas în continuare pe teritoriul Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Lichtental a făcut parte din
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Faraoani a fost înființat în anul 1832 de către țărani moldoveni iobagi fugiți de pe moșii, pe locul unei tabere a țiganilor nomazi. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Faraoani a rămas în continuare pe teritoriul Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Faraoani a făcut parte din
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
Tătăranu Gheorghe, Flondor Iancu, Flondor Mircea, Pană Maria Barbara și Hiott Constantin. Cel care s-a ocupat de vânzarea palatului este baronul austriac Jakob Kripp, soțul Ilenei Costinescu Tătăranu, fiica primului moștenitor enumerat aici. În 2006, domeniul Știrbey a fost retrocedat moștenitorilor familiei prințului Știrbey, prin decizie a Curții Europene a Drepturior Omului. Astfel, peste două treimi din domeniul public care aparținea Primăriei Buftea, printre care și Palatul Știrbey, au trecut în proprietatea moștenitorilor, iar palatul a fost închis pentru public
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
de familia Sturdza. În anul 2004, statutul instituției a fost modificat în cel de Cămin de bătrâni. În anul 2006, în cămin erau găzduiți 150 de bătrâni. În acel an, o aripă a Căminului «Sf. Constantin și Elena» a fost retrocedată Fundației Caritatea (înființată de Federația Comunităților Evreiești din România împreună cu Organizația Mondială Evreiască pentru restituirea bunurilor - The World Jewish Restitution Organization cu scopul de conservare, administrare și valorificare a patrimoniului cultural și spiritual al evreilor din România), bătrânii găzduiți acolo
Sinagoga Schor din Iași () [Corola-website/Science/318772_a_320101]
-
și erau adăpostite vitele în timpul verilor toride ale Bărăganului. Din a doua jumătate a veacului trecut, conacul este confiscat de comuniști, intrând în proprietatea G.A.S. Sudiți și I.A.S. Movila, iar din anul 2005, ferma de la Frățilești a fost retrocedată nepotului marelui agricultor, Aurel Nicolae Pană, împreună cu 10 ha. de teren care, la sugestia d-lui Răzvan Ciucă, fostul director al Muzeului Național al Agriculturii, și a părintelui consilier Ion Florea, paroh al Bisericii “Sf. Voievozi” din com. Sudiți, au
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
rămânea nominal suveranul regiunii. Italia a devenit în mod oficial stăpână peste insulele Dodecaneze. Acest grup de insule erau ocupate de facto de italieni încă din timpul războiului italo-turc din 1911 - 1912. La sfârșitul acestui război, Italia se obligase să retrocedeze insulele Imperiului Otoman, dar ele rămăseseră sub controlul italian. O regiune întinsă din Anatolia sudică și central-apuseană (de-a lungul litoralului mediteranean), inclusiv portul Antalya și orașul istoric Konya, au fost declarate zonă de influență italiană. În reginea Kurdistan urma
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
ruso-otoman (1 ianuarie 1918) și tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) semnat de Marele vizir Talat Pasha au reglementat situația teritoriilor cucerite de Imperiul Rus în timpul războiului ruso-turc din 1877 - 1878, (adică Ardahan, Kars și Batumi), care urmau să fie retrocedate Imperiului Otoman. Tânărul stat armean era plasat între Rusia și Imperiul Otoman. În martie 1918, mai înainte de atacul forțelor otomane, Republica Democrată Armenească a intrat într-o perioadă de stabilitate. R. D. Armenească și-a asigurat sprijinul Occidentului, sprijin mijlocit
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
Dumitru Fetescu și alții. La începutul anilor 80 s-a discutat problema demolării lui, întrucât credincioșii cereau instanțelor superioare de partid și de stat retrocedarea lui către biserică. A funcționat până la începutul anilor 1990. În anul 1991 clădirea a fost retrocedată mitropoliei Moldovei.
Planetariul din Chișinău () [Corola-website/Science/321523_a_322852]
-
colonia lor, legalizând status quoul din 1667. Aceste probleme nu fuseseră rezolvate de Pacea de la Breda din acel an, ca acord "uti possidetis". De asemenea, insulele Tobago, Saba, St Eustatius și Tortola, ocupate de englezi în 1672, aveau să fie retrocedate. Pacea nu a putut fi comunicată rapid în toate părțile lumii, astfel că s-au stabilit date diferite pentru încetarea ostilităților. De la Strâmtori la coasta Norvegiei, luptele trebuia să înceteze până la 8 martie; la sud de Tanger până la 7 aprilie
Tratatul de la Westminster (1674) () [Corola-website/Science/320839_a_322168]
-
un mare admirator al lui Caragiale, acesta a mutat statuia în curtea editurii, fără să facă vreun demers oficial. Statuia a stat de atunci pe pământ, într-un colț al curții editurii. După 1990, când Uniunea Scriitorilor din România a retrocedat proprietarilor imobilul în care funcționase editura „Cartea Românească”, statuia lui I. L. Caragiale fost preluată de Primăria Capitalei, care a instalat-o în dreptul casei în care a locuit Caragiale, pe strada Maria Rosetti. A stat acolo până în 2002, an declarat oficial
Statuia lui I. L. Caragiale din București () [Corola-website/Science/320963_a_322292]
-
condițiile în care situația juridică a imobilului era neclară. Astfel, acoperișul s-a găurit, tavanele din unele camere s-au prăbușit, ferestrele au fost sparte, iar dușumelele au început să putrezească. În anul 2001, domeniul Caradja din Grumăzești a fost retrocedat celor trei moștenitori ai princepelui. Cei trei moștenitori nu s-au înțeles între ei, iar în acest timp conacul a continuat să se degradeze. În fața conacului se află în prezent un bust al savantului Aristide Caradja.
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
tensiuni etnice preexistente s-a declanșat Conflictul arabo-israelian. Crearea unui „cămin național evreiesc în Palestina" devenea „o opțiune de luat în considerație”, dar nu mai constituia misiunea centrală a mandatului britanic.. După ce Regatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina între evrei și arabi, rezoluție respinsă de statele arabe, „Legiunea Arabă” a fost una dintre cele 6
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
ce au fost create în 1852 de Karl Storck pentru fațada Teatrului Național București, distrus în cel de-al Doilea Război Mondial. Tot în acest muzeu este expusă Colecția Muzeală a Episcopiei Armeano - Gregoriene. Între timp, Muzeul Storck a fost retrocedat foștilor proprietari, în condiții dubioase, afirmă surse din primărie, până în 2003 nefiind clarificat încă statutul valoroasei colecții de artă Storck.. Clădirea ce adăpostește Muzeul Frederick și Cecilia Cuțescu Storck, construită în stil anglo-flamand, cu bârne aparente, cu zidurile colorate în
Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/321875_a_323204]
-
desfășurare de activități culturale multiple. Astăzi, viețuiesc aici 35 de călugărițe. În afara programului liturgic, maicile își desfășoară activitatea în diferite ateliere: de pictură a icoanelor, de încondeiere a ouălor, de croitorie și broderie. În anul 2001, Castelul Sturdza a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1170 din 2 octombrie 2003 s-a stabilit, printre altele, realizarea unor reparații de urgență la Castelul Sturdza (satul Miclăușeni, județul Iași) și a unor lucrări de peisagistică în zonele adiacente. În
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
o clădire anexă în care funcționau toaletele conacului. Conacul a fost consolidat în mod grosolan, fiind încorsetat în beton. În anul 2001, frații Ioan și Alexandru (Sandu) Sturdza au cerut Primăriei comunei Țibănești și Inspectoratului Școlar Județean Iași să le retrocedeze proprietățile deținute de mama lor, Elisabeta Sturdza (1874-1963) - fiica lui Petre P. Carp, care fuseseră confiscate de stat în martie 1949. Printre bunurile solicitate se aflau conacul, construcțiile anexe și 2 ha de teren. Printr-un ordin emis de Ministerul
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
fiica lui Petre P. Carp, care fuseseră confiscate de stat în martie 1949. Printre bunurile solicitate se aflau conacul, construcțiile anexe și 2 ha de teren. Printr-un ordin emis de Ministerul Educației și Cercetării în 2005, li s-au retrocedat celor doi urmași conacul, construcțiile anexe și un teren de 1,5 ha. Din cauza faptului că terenul devenise parc dendrologic (datorită multitudinii speciilor plantate aici) și făcea parte din domeniul public, Primăria și Consiliul local Țibănești au refuzat să restituie
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
dar, după Congresul de la Viena, acestea au fost reocupate de Prusie, devenind parte a Marelui Ducat al Posenului, mai apoi transformată în Provincia Posen. După al doilea război mondial, părțile din Provincia Posen și Prusia Apuseană care nu au fost retrocedate celei de-a doua Republici Poloneze au fost administrate ca „Grenzmark Posen-Westpreußen” a Republicii de la Weimar până în 1938. Silezia a continuat să fie domnită de ducii Piasti de-a lungul secolului al XII-lea, în perioada fragmentării Poloniei. Reprezentanții casei
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
în continuare acceptat de numeroși polonezi în zilele noastre. Mai mult chiar, „conceptul Piast” a fost utilizat pentru convingerea Puterilor Aliate, care găseau relativ complicată definirea unui „teritoriu etnografic” polonez, să accepte că ar fi fost profund nedrept să nu „retrocedeze teritoriile”. Datorită faptului că Teritoriile Recuperate au fost sub dominația germană sau prusacă pentru mai multe secole, multe dintre evenimentele petrecute aici au fost considerate în Polonia postvelică parte ale unei istorii „străine” și nu a uneia „locale”. Cercetătorii polonezi
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
minoritatea respectivă avea o pondere de peste 30%. La 1 iunie 1945 autoritățile române au înființat Universitatea Bolyai din Cluj, cu predare în limba maghiară. Prin Tratatul de Pace din 1947 zona de nord-est a Transilvaniei a fost oficial ("de jure") retrocedată României. După al Doilea Război Mondial, România și Ungaria s-au găsit din nou de aceeași parte a unui nou conflict, de această dată Războiul Rece, după ce în ambele țări Uniunea Sovietică a impus regimuri comuniste. În anul 1952 a
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
de aceea trebuie încurajat transportul în comun. Nicușor Dan este un susținător al „Bucureștiului Verde”, pentru a mări suprafața de spații verzi din oraș, aceasta realizându-se prin demolarea construcțiilor ilegale din parcuri, răscumpărarea porțiunilor din parcuri care au fost retrocedate și amenajarea zonelor din jurul lacurilor din nordul orașului (inclusiv Lacul Morii) ca zone de recreare. De asemenea, Dan susține o transparență mai mare în decizii, în licitații, în cheltuieli și angajarea de personal a primăriei: toate licitațiile să fie publicate
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
cel puțin coasta sa apuseană), alături de Veneția și de coasta dalmată a trecut din nou sub controlul bizantin. După aceea, istoria ei intră într-o perioadă neclară, poate și din cauză că bizantinii nu au reușit să își restabilească autoritatea în teritoriile retrocedate de către franci. Probabil că Istria a fost reintegrată în Ducatul de Friuli. După depunerea ducelui Balderic de Friuli, împăratul Ludovic Piosul, fiul lui Carol cel Mare, în cadrul adunării din 829 de la Worms a divizat în cele din urmă ducatul friulan
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
făcut apel la împăratul bizantin Iustin al II-lea, promițând ca, în schimbul sprijinului militar, Bizanțului să i se restituie Sirmium. Iustin a acceptat, drept pentru care gepizii au avut pentru moment un ascendent asupra longobarzilor, chiar dacă regele Cunimund nu a retrocedat Sirmium bizantinilor. Ulterior, longobarzii au încheiat o alianță cu tribul avarilor, nou venit în regiune și stabilit în marginile răsăritene ale formațiunii statale a gepizilor. Pentru a întări și mai mult alianța anti-longobardă, Cunimund a acceptat cedarea Sirmium-ului către bizantini
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
24 decembrie 1814, membrii echipelor de negociatori britanică și americană au semnat și parafat documentul care, odată ratificat de legislativele celor două țări, avea să pună capăt Războiului din 1812. Prin tratat, au fost eliberați toți prizonierii și s-au retrocedat toate teritoriile și vasele capturate. Statele Unite au primit înapoi circa de teritoriu, în zona lacurilor Superior și Michigan, în Maine, și pe coasta Pacificului. Zonele ocupate de americani în Canada Superioară (actuala provincie canadiană Ontario) au revenit sub control britanic
Tratatul de la Gent () [Corola-website/Science/324482_a_325811]
-
arhipelagul din secolul al IXV-lea. Japonia a administrat arhipelagul din 1895 până când a capitulat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. SUA le-a administrat ca parte a inselelor Ryukyu din 1945 până în 1972, când insulele au fost retrocedate Japoniei odată cu insulele Okinawa. Primele menționări sunt din secolul al XIV-lea. Erau numite "Diaoyu" în cărți precum "Voiaj cu vânt prielnic" () (1403) și "Însemnări privind vizita familiei imperiale la Ryūkyū" () (1534). Incluse în Harta Imperială Chineză a Dinastiei Ming
Arhipelagul Senkaku () [Corola-website/Science/327421_a_328750]