6,394 matches
-
mea. - Și tu ai fost o divină prințesă din povești. Frumusețea ta și a corpului tău lasă urme adânci asupra celui care se întâlnește și se bucură de plăcerile pe care le poți oferi. Și eu abia aștept să ne revedem cât mai curând pentru a petrece cât mai multe zile singurisingurei și necunoscuți de nimeni în sălbăticia naturii. După ce și-a terminat cafeaua răcită de mult timp, gustând din batonul de ciocolată, Săndica l-a rugat pe Mircea să o
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
întotdeauna, prin frumusețea lui, atenția chiar și a celor care nu se pricepeau la mașini. - Unde mergem, iubitule? Ce dor mi-a fost de tine! Parcă nu ne-am despărțit aseară, ci de luni de zile. Abia așteptam să te revăd. - Ei, cum te-ai descurcat când te-ai întâlnit cu Deea și cu Robert? răspunse el cu altă întrebare. Mergem în natură cum îți place ție. - Da? Bravo, îmi place să fiu în natura curată de orice încărcătura artificială și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
întâlnirea cu ele, nu-i venea să creadă cât de mare a crescut fata ei, devenind o domnișoară frumoasă și înaltă încât nu-și mai găsea cuvintele: „(...) - Nu știu ce să mai spun în clipele astea... Să-i mulțumesc Cerului că vă revăd după atâta vreme? Să spun că mi-a fost un dor nebun de voi? Să spun că, în gândul meu, am venit de mii de ori, pe jos, acasă? Ar fi prea puțin! Doamne câte aș vrea să vă spun
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
sau Dumnezeu va fi în toate și-L vom vedea în toate... Aceasta este perspectiva eternă a îndumnezeirii. Dar problema e prea importantă, ca să nu ne ispitească de a reveni asupra ei cu altă ocazie mai pe larg”. În ediția revăzută din anul 1981, Părintele Dumitru Stăniloae a eliminat însă din acest pasaj orice referire la Sofia ca entitate intermediară, recentrând riguros trinitar și hristocentric perspectiva eshatologică a îndumnezeirii nesfârșite prin asimilarea energiilor necreate; perspectiva eternă a îndumnezeirii se transformă într-
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
ambroziac. Sunt sacri munții, râurile, marea... Sunt un învins? Sunt foarte trist în țara mea frumoasă În care cenușii sunt toate ce le văd Și nici pământul reavăn după coasă Eu nu mai cred că, în curând, am să-l revăd. Sunt un sărac în țara mea bogată În care nu-s stăpân pe-un petic de pământ, În care munca mea a fost furată, În care tot mai greu poți cumpăra mormânt. Sunt obidit de legea cea nedreaptă Ce libertăți
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
Bologa acest gând îl face să se împace în conștiința să, să găsească chiar iertarea criminalilor în drumul său spre calvar, asemenea Mântuitorului: găsește pacea cu iubita sa, cu rudele pe care soarta vitregă făcea să nu le mai poată revedea vreodată... decât în imaginație! Să fie posibilă o asemenea iubire și o astfel de imaginație? Eu cred că da, numai dacă am sta să citim rândurile ce-l înfățișează, ca văzând alții 'dezertori'(dintre aceeia care au trecut pe front
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab că boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De atunci negura eternă se desface în fâșii, De atunci răsare lumea, luna, soare și stihii..." De fapt, este bine a se revedea întreaga această poezie, pentru că este nu numai o lecție de morală înfățișata în mod artistic, ci și o poveste despre modul posibil cum a aparut acest 'Punct' de la care începe și descinde existența... putând fi totodată și un răspuns despre
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
petrecând alături de tetrarh uitaseră de poporul oropsit, trăind într-o realitate a lor în care Dumnezeu și legea nu aveau loc iar fiecare dintre ei căpătase în loc de inimă, o piatră. În acest fel îi mustrase Botezătorul în predicile sale. O revăzu cu ochii minții pe Irodiada cu figura ei mândră, cu o nedisimulată bucurie afișată pe chip, cu nările fremătând și pumnii strânși de plăcerea pe care i-o dăduse cruda priveliște. De față cu sluga, tetrarhul își cuprinse capul în
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
voios în jurul mamei sale. Întâlnirile cu uncheșul Iacob, la fel și cu mătușa Anița, erau pline de bucurie. Ne uitam în bagajele cu care veneau. Acolo trebuia să găsim ceva biscuiți sau bomboane. Și unchii erau foarte bucuroși când ne revedeau. Uneori ne mai dădeau și câte un leu, că să avem curaj să mânăm vitele la deal. Când ajungeam acasă la noi, dădeam fuga s-o anunțăm pe mama că a venit uncheșul Iacob, cu vitele. Dar mama nu avea
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
prin marea sală, fugeau parcă unele după altele și se spărgeau de pereți, aruncate de un mare magician. Fiecare în acordurile acelei muzici divine își vântura memoria după scenele amintirilor trecute, după anii copilăriei, petrecuți în marea natură. Eminescu își revăzu dealurile molcome ale Ipoteștilor, codrul, văile, izvoarele, nopțile cu lună și cele fără lună când hoinărea pe la colibele prisăcarilor, zilele cu nori și zilele cu soare când colinda codrul cu izvoarele, serile fantastice de vară când stelele-i scăpărau în
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
putuse să doarmă, avusese o noapte de coșmar, plecarea lui lăsa în urmă atâtea amintiri legate de orașul lui Beethoven. Merse tot cu trăsura la gară, trecea prin centrul Vienei ca un semn de adio, se întreba dacă va mai revedea vreodată acest frumos oraș, privea cu lacrimile sub pleoape fiecare colțișor, fiecare clădire, fiecare cafenea, fiecare birt, îi venea să coboare și să sărute pentru ultima dată pământul sfânt al Vienei; aici își petrecuse cei mai frumoși ani ai vieții
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
la crâșmă erai mereu chibiț ... -Nici tu nu făceai față! Hai să te pup ... Și am mai spovedit dintr-ale noastre, apoi nu-mi amintesc cum a plecat Iulică ... Știu doar de-o lacrimă din colț de ochi ... Ne-am revăzut târziu, cu trupuri schilăvite de ani și bisturiu și tot cătam pe fețe ofilite urme din ce-a fost odată ... Tot noi eram, dar eram altfel, tot noi gândeam dar în alt fel, eram aceiași doar pentru gândul nostru ... Era
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
praguri din ce în ce mai înalte, potirul plin cu viață. - Mamă, te-am simțit. - Hai fata mea, hai, ridică-te! Rămân aici cu tine, apoi mergem la băiat. Și-am mers, și-am mers, și-am mers până când, trezită din visul realitate, am revăzut crucea dublă și salcia fără adăpost în care cuiburile, niciodată nu vor mai cânta. Vor lăsa trilul undeva între cer și pământ, în flacăra fragedă a unei candele duble. - Mamă, floare de gând, de ce m-am întors? De ce? ** Ciudat este
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
o cuprindă cu tandrețe. Cu grijă, să nu-i strivească fragilitatea, nu numai a trupului, cât mai ales a sufletului său melancolic și încă neînvățat să lupte cu vicisitudinile vieții! Imaginile din vis se succedau cu o viteză uimitoare. Îl revedea în subconștient pe Ștefan cum o scotea din mașină riscându-și propria sa viață. Cum o purta pe brațe ca pe un fulg și cum își uneau buzele, pentru a-i da sărutul dătător de viață, din propria lui viață
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
și zâmbetul ei... devenit atât de drag cândva. Ștergându-i lacrimile de pe ochii ei adoratori, aceasta a reușit cu greu să-i spună: - Domnul și stăpânul meu, doar în gândurile mele mai speram la ceea ce părea imposibil, să te mai revăd măcar odată! Dellu le-a dat liber militarilor, mirați că stă de vorbă cu o țigancă. A invitat-o la o cofetărie unde sub privirile mirate sau contrariate ale vânzătoarei a ascultat povestea celor întâmplate după plecarea lui din comună
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
cu câteva epigrame și catrene închinate colegilor, iar doamnelor le-a dăruit câte un Moș Crăciun din ciocolată, sporind astfel atmosfera festivă în care s-a derulat întâlnirea cenacliștilor. Viitoarea ședință are loc miercuri, 29 ianuarie 2014. Până ne vom revedea în 2014, urăm tuturor sănătate și sărbători fericite! Voichița Pălăcean-Vereș Referință Bibliografică: La Cenaclul VASILE SAV / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate
LA CENACLUL VASILE SAV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347702_a_349031]
-
dragoste fără de care nimic nu e. Și un dor neîncetat! Etern ca muzica este dorul și, odată ce o cunoști pe oșeanca ce-și zice „Mărie”, simți până la stările sufletului aceasta. Dorul e stăpânul necesar al frumusului din viață, ce-l revezi reîntâlnind-o mai rar, dar ascultându-i mereu cântecele, pe Maria Tripon! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Maria Tripon. Oșancă-s și-mi zâc Mărie / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1124, Anul IV
MARIA TRIPON. OŞANCĂ-S ŞI-MI ZÂC MĂRIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347713_a_349042]
-
lor poartă fiecare aspirația iubirii entuziaste și totale prin cântecele Loredanei! Vălurește cerul, trepidează pământul, se-oprește asfințitul, se-aștern zorile auzindu-se cântecele Loredanei! Se-albăstrește-n placul inimii privitul ochilor ei frumoși, plini de viață, albaștri ca cerul! Zăpada-și revede albul lucitor în lumina feței sale, aurul soarelui îi scaldă părul. Se scurge în glasul ei surâsul Trotușului, iar Oneștiul nu-și începe nici o dimineață fără mândria leagănului ce-a legănat-o. Este moldoveancă oneșteancă și i-au fost înainte de
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
îngeri, nici iubire și nici duh! Pe cerul răvășit de uragane Doar găurile negre mai clipesc Tăcerile trecute mor orfane Când liniștea eternă îsi doresc! Prin stih rechem vibrația celestă Cu gând la invocate așteptări Sub bolta bântuită de tempestă Revăd trecutul meu de nicăieri! Pe-acoperișul lumii s-a strâns gheață Cărările spre spre Hades s-au închis Zâmbește Luna, care prinde viață La început de secol interzis! Virgil Ciucă New York 20 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Pe acoperișul lumii / Virgil
PE ACOPERIŞUL LUMII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350150_a_351479]
-
moartea poate fi privită mai ușor. Mă gândesc deseori că sufletele celor dragi au ajuns într-o lume mai bună, mă gândesc la infinitatea existenței sufletului, dar știu că, în calitate de om (și, deocamdată, doar om sunt) nu-i voi mai revedea niciodată. Și asta doare cumplit. Însă regulile vieții și ale morții se pot dovedi ceva prea complicat pentru ca noi să le putem înțelege. Păianjenul încă se mai plimbă pe balcon. Odihnește-te în pace, unchiule! S-a închis un ciclu
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit odată cu valurile nestăvilite ale cascadei în timp ce pasărea din mine își luase zborul. A fost o clipă, o singură secundă, dar am trăit în ea totul, așa cum se spune că înainte de moarte îți revezi întreaga viață. Am început să fug departe, cât mai departe, ca nu cumva să mai retrăiesc strania viziune din oglindă. Nu știu ce s-a întâmplat atunci. Am replonjat în absurdul contemporaneității, în propriile vicii stupide, într-o dedublare pe care, de
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
că acesta întârzie. O fabulă atât de stupidă încât mă mir uneori că Dumnezeu a pus atâta suflet în ea. Semnez condica în fiecare zi, paginile au început chiar să nu-mi mai ajungă. Am citit astăzi fragmente din Noul Testament. Revăzut imaginea Papei dinainte de 2000. La ora 10.00, vecinul a început să-și renoveze casa. Consumat, la ora 11.30, o bere Heineken. 3,50 lei. Aruncat chitanța. Citit la serviciu 30 de materiale. Încasat remunerația de pe cardul BCR. Nesolicitat
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
merit o autoflagelare, mi-am zis și mi s-a părut că văd în oglindă cum apar trei cifre identice, the number of the beast...(6) STOP. Terminat jurnalul. Dăruit o casetă video fetei securistului. Achiziționat romanul "Plânsul lui Nietzsche". Revăzut filmul "Cronica unei morți anunțate". STOP. Nu mai am nicio șansă, decât să-ți spun adevărul. "Te iubesc cu adevărat. Este cea mai pură și sinceră iubire de care sunt capabil. Sunt însă urmărit de un blestem al unei oglinzi
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
de un verde magic, munți care păreau născuți din eter. Era o lume a magiei absolute, a fantasticului devenit real. Încerca să se concentreze cât mai mult asupra unei imagini, pentru că știa că s-ar putea să nu o mai revadă, dar nu avea timp suficient, era ca o adevărată avalanșă căreia simțea că nu-i mai face față. Dacă ar fi luat și aparatul de fotografiat cu ea, cât de proastă a fost, cum a putut să nu se gândească
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
mintea îi era ocupată cu grijile sănătății mamei sale. După discuția cu inginerul șef, urcă în autobuz și își ocupă un loc la fereastră. Nu dorea să mai audă de nimic. Gândurile sale erau la patul de spital, unde își revedea mama înconjurată de tuburi de cauciuc. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]