6,418 matches
-
religios Un alt criteriu al identității etno-culturale este reprezentat de manifestările și comportamentele religioase, ce fac legătura între "lumea sensibilă, supusă timpului, și cea suprasensibilă a veșniciei" (Bernea, 2004: 164) Nu există comunitate etnică sau culturală care să nu-și revendice identitatea pornind de la aspectul religios. Cele două sate nu fac excepție. Locuitorii lor afirmă printre valorile lor cele mai importante credința, se comportă ținând cont de preceptele religioase, își socializează copiii în spiritul credinței. Totuși, există o serie de diferențe
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ani, cei cu studii primare, cei din Moldova, și cei cu naționalitate română sunt semnificativ mai înclinați să se declare foarte mândri de faptul că sunt români. Care sunt mărcile identitare care, odată asumate, determină un anumit individ să-și revendice apartenența la o anumită etnie? Cu alte cuvinte, care sunt criteriile ce construiesc și legitimează identitatea etnică? Acestea pot fi de natură obiectivă (cetățenia, locul nașterii), de natură afectivă (faptul de a te simți român), religioasă (a fi botezat într-
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de supremă vocație pentru că, aparent, îi lipsea cu desăvârșire orice aer didactic. N-a scris un rând, deci nu putea fi autorul unei doctrine constituite. Paradoxal, deși n-a vrut niciodată să creeze o școală filosofică, toate școlile s-au revendicat din învățătura sa orală. Socrate nu căuta discipoli, elevi, emuli, ci prieteni, participanți la discuții. A aruncat sămânța cunoașterii adevărului. Genialitatea sa ca dascăl rezidă în faptul că a acționat ca un ferment, a incitat la gândire și reflexie proprii
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a servit mai multe sensuri (ateist, om liber, Don Juan, libertate în a demonstra, a verifica, inteligent, erudit). Libertinul baroc are baza în Montaigne; cărții lor de căpătâi "Eseurile", li se adaugă "Despre înțelepciune" a lui Charron; libertinul baroc își revendică o libertate filosofică totală. Libertinul baroc reactivează înțelepciunile antice, propunând o înțelepciune existențială. Libertinul baroc dezvoltă o etică aflată dincolo de Bine și de Rău; nu imorală sau amorală, ci utilitaristă, conținând îndemnuri de a urmări ceea ce este bun, a evita
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
depărtat de rădăcina culturală și religioasă, ca urmare a perioadei de bunăstare prelungită și a show-urilor de televiziune. Președintele Obama a fost văzut de către mulți drept o dovadă vie a existenței "visului american"; o carte autobiografică a sa se revendică, încă din titlu, de la acest filon, promițând o "recuperare" a visului american: The Audacity of Hope. Thoughts on Reclaming the American Dream. În contextul informațiilor cu privire la "bonusurile obscene" după cum se exprima însuși președintele Obama obținute de manageri de bancă sau
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
strategică asupra situației din Taiwan. Pentru ambele superputeri economice, Taiwanul reprezintă primul obiectiv de ordin strategic într-o arie aria Pacificului care are de departe cea mai mare încărcătură strategică și de securitate din lume. În momentul de față, China revendică insula, iar SUA o protejează. Orice mișcare de o anumită amploare ar degaja un înțeles mai larg, că raporturile de ordin strategic s-au schimbat în regiune. Robert D. Kaplan remarca în această privință: "Beijingul se pregătește să învăluie Taiwanul
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
regiunea va aparține Rusiei, dar populația va vorbi din ce în ce mai mult limba chineză. Ce va fi după aceea, vom vedea. Cel puțin până acum, demografia a învins întotdeauna geografia. Populația care devine majoritară într-un teritoriu, mai devreme sau mai târziu revendică teritoriul respectiv. Întrucât este vorba despre două mari puteri, situația devine mai complicată și va avea întotdeauna o importantă conotație internațională. În orice caz, două lucruri pot fi afirmate cu un grad înalt de probabilitate. Rusia va continua să fie
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
preocuparea pentru armonie și pentru termenul lung. Explicația formală și explicită este un proces lent. Creația trece prin comunicarea imediată și prin nevoia de a Împărtăși. Campania Mayekawa recunoaște că nu este foarte performantă În formarea angajaților săi, dar Își revendică excelența În capacitatea de a-i activa pornind de la propriul ba, de la viziunea sa asupra lumii și de la poziționarea sa ca Întreprindere responsabilă. A explica formal și În detaliu este un proces lent și limitat, căci nu se știe niciodată
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Sistematizarea ei exagerată ar fi extrem de abuzivă. Trebuie mai degrabă să vedem aici, ca În cazul unei culturi particulare a strategiei, un fundal, o țesătură de referințe, deprinderi și propensiuni comportamentale. Japonia este o țară modernă, alcătuită din indivizi ce revendică, mai ales În cazul tinerelor femei, tot mai multă libertate și autonomie și care călătoresc și se instruiesc În toată lumea. Vom prezenta exemple precise, În special În cazul societății Eisai, În a doua parte a cărții. Cartea schimbărilor. Arta caligrafiei
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
de Învățare ce izvorăște, pe cât posibil, din interioritatea celui care Învață, din resorturile lui energetice - curiozitate epistemică, interese și dorințe de cunoaștere, inițiativă, satisfacție a depășirii dificultăților și a reușitei (motivație intrinsecă) atunci, cu adevărat ele au dreptul să-și revendice apartenența la ceea ce, de obicei, se numesc metode activ-participative. Este necesară mențiunea că „mecanismele motivației” trebuie să se subordoneze „mecanismelor gândirii”, să se asocieze efortului rațiunii. Din această categorie fac parte, prin excelență, și metodele euristice și cele bazate pe
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
diferențe și inegalități sociale. În perioada de după al doilea război mondial, care a marcat ascensiunea spectaculoasă a studiilor de sociologie a educației, s-au succedat mai multe tradiții de analiză a relației dintre școală și mobilitatea socială. Acestea s-au revendicat mai ales de la tradiția de gândire critică, purtând eticheta de teorii conflictualiste și fiind motivate intelectual de polemica cu teoriile optimiste și legitimiste de tip funcționalist. Tuturor acestor teorii le este comună ostilitatea față de punctele de vedere funcționaliste, pe care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de-a lungul ultimului secol una preponderent politică, însă și aceasta plină de interpretări de pe poziții contradictorii. De exemplu, Popper declară cu convingere că Republica este prima dintre cele mai mari utopii totalitariste de la care, implicit sau explicit, se vor revendica nu numai creatorii fascismului, dar și Hegel, Marx, comunismul și alte curente precum meritocrația, feminismul și multe alte sisteme educaționale cu tentă reformistă profundă. Acest curent de interpretare politică a platonismului în general, dar mai ales a Republicii, a fost
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
echivoc al acestui dialog, dar putem conchide, alăturându-ne propunerii lui Andrei Cornea, care, folosindu-se de analogia cu democrația, așa cum este ea prezentată de Platon, ca un fel de bazar de idei, teme și concepții de la care se pot revendica și inspira numeroase filosofii, ideologii chiar profund divergente, crede că și Republica în sensul ei profund este tocmai diversitatea și enorma ei receptivitate la interpretare, iar mesajul ei ar fi tocmai acela de a încerca să se găsească tot mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Antigona și să-l acuzăm pe nedreptul Creon. Ceea ce face interesantă lectura lui Patočka este tocmai inversarea perspectivei: Creon este cel cu desăvârșire uman, în vreme ce Antigona e inumană. Lectura modernă - potrivit gânditorului - ne ascunde, tocmai în numele „umanismului” pe care îl revendică, adevăratele resorturi ale tragediei și, în același timp, motivele și temeiurile pe care se sprijină gândirea și acțiunea noastră ca oameni contemporani. Explicitarea pe care Patočka o dă acestei interpretări pornește de la analiza cuvântului grec nomos. Potrivit tradiției moderne - al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
totalitar (Popper), pe de alta pentru că la baza Europei se află alte opțiuni, în dezacord marcant cu ideile platonice (de Rougement). Cum poate fi, în fața unor astfel de obiecții, susținut statutul de inspirator al „proiectului Europa” pe care Patočka îl revendică pentru Platon? Răspunsul lui Patočka este pe cât de simplu pe atât de enigmatic: Platon fundamentează „marele proiect filosofic al unui Stat al dreptății în care oameni aidoma lui Socrate să poată trăi, în care să nu mai trebuiască în mod
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cunoaște numai parțial, călăuzit de ambiguitatea sentințelor oraculare. Pentru mit, regulile sunt date illo tempore (și de aceea recursul la trecut - la modelul arhetipal - e necesar), iar claritatea asupra totalității lumii e apanajul zeilor (și al celeilalte dimensiuni). Când omul revendică pentru sine ceea ce e propriu zeilor, el nu face decât să devină un intrus într-o sferă care nu îi aparține și, finalmente, să dobândească o cunoaștere ce stă întotdeauna sub semnul excesului (drama Labdacizilor fiind ilustrativă în acest sens
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oferă sunt fie recursul la modelul arhetipal pe care îl propune mitul, fie privirea atentă în întregul lumii care i se dezvăluie. Acesta este contextul în care apare Socrate. Dar e un truism să vorbim despre caracterul paradoxal - de altminteri revendicat și asumat - al personajului. Ceea ce observă Patočka e faptul că Socrate reprezintă într-un sens o bornă de frontieră: purtător al unui mesaj divin (și prin aceasta legat de oracular și de mitic), el traduce acest mesaj într-o manieră
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un rod al pasiunilor și al violențelor care dau naștere nedreptății), ci reprezintă un model ideal a cărui simplă prezentare are menirea unei funcții corective. Pe ce anume se bazează viața în comun? Pe faptul că nici un om nu poate revendica o autarhie absolută - pentru satisfacerea nevoilor vieții oamenii intră în legătură și colaborează unii cu alții. Această societate elementară este cu atât mai performantă cu cât, în interiorul ei, fiecare își exercită cu pricepere atribuția care îi e proprie. La acest
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prin experiența tranșeei (precum Rosenzweig, Jünger sau Theilhard de Chardin) sau a științei devenită apocaliptică (precum Oppenheimer sau Saharov) vorbesc cu toții despre acest abis care se deschide la frontiera rațiunilor zilei și despre conștiința manifestă a absurdului lumii care se revendică de la pace și progres. Ceea ce face cu putință această conștiință e o libertate absolută în care își găsește temeiul responsabilitatea. Cei care-au făcut această experiență a fisurii dintre ceea poate oferi lumea modernă și nimicul ce se revelează în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acest motiv politica nu poate renunța la un „armistițiu de imagine” cu conștiințele cetățenilor. Fondul pragmatic al acestui armistițiu rămâne nevoia constantă a oricărei puteri de a se legitima în interiorul unui orizont valoric larg acceptat. Pretențiile identitare ale puterii se revendică întotdeauna în ordine figurală. Figuralul se construiește sub condiția unei antecedențe legendare, mitice. În acest sens, ne putem întreba alături de Ph. Lacoue-Labarthe, dacă „o legendă poate da naștere unei legitimități, iar o legitimitate poate fi legendară: cine va spune în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau luat sub ocrotire, întreaga afecțiune și grijă se îndreaptă de regulă spre acest copil; saturat și plictisit de atâtea atenții, copilul va adopta atitudinea minimei rezistențe față de greutăți, față de efort. În familiile disociate, deseori cei doi părinți, deși despărțiți, revendică, în aceeași măsură, copilul, fiecare dintre ei căutând să-l atragă de partea lui și să-l instige împotriva celuilalt, pentru a-l compromite. Impresionante sunt, în această privință, cazurile acelor copii deveniți confidentul unuia sau altuia dintre părinți: aflați
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
activitățile din domeniul asistenței sociale și cel al sănătății publice În România sunt doar aparent similare cu cazul Germaniei. Acolo, politicile specifice pentru Kulturkampf fuseseră În mare măsură un răspuns la presiunile exercitate de reformatorii liberali, catolici sau socialiști, care revendicaseră, fiecare În parte, reprezentarea legitimă a interesului public al populației statului german. Kaiserreich-ul a comparat formulele alternative de asigurare a bunăstării sociale și a decis să elimine competiția pentru autoritate publică prin promovarea propriilor programe. În România, astfel de presiuni
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
autenticității populației din Transilvania și a drepturilor istorice asupra regiunii era o particularitate a eugeniștilor grupați În jurul lui Moldovan, la Cluj. Acest grup era animat În astfel de preocupări de interesul politico-cultural de a formula un argument legitim pentru a revendica mai multă putere În deciziile asupra problemelor regionale și, În același timp, de a construi un sentiment al identității care să susțină astfel de revendicări. Asemenea frământări le erau străine eugeniștilor din Regat, ale căror eforturi de a câștiga mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
existente, dar care erau la fel de nemulțumiți de alternativele extremiste oferite de grupările socialiștilor, ale legionarilor sau ale conservatorilor naționaliști convinși 9. Limbajul lui Moldovan nu avea nimic din tonul mistic al profețiilor legionare și nici din furia cu care aceștia revendicau schimbări radicale. Scrierile sale folosesc mai degrabă un limbaj „clinic” - descriind studii de caz și formulând ulterior diagnoze bazate pe observațiile sale, precum și recomandări cu privire la tratamentele cele mai potrivite pentru „afecțiunea” descoperită. Moldovan oferea astfel audienței sale educate o soluție
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dimensiunea biologică a etnicității („legătura de sânge”), dar ea reprezenta o componentă esențială a viziunii sale. Indivizii trebuiau să Își asume conștient propria identitate - atât rolul lor În societatea prezentului, cât și responsabilitățile față de generațiile viitoare - pentru a-și putea revendica dreptul de a fi membri ai statului. Din nou, Moldovan atingea o coardă diferită de cea a naționaliștilor tradiționaliști, pentru că „asumarea” unei identități Însemna, de fapt, că fiecare persoană urma să Își definească În mod conștient un rol În cadrul grupului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]