2,564 matches
-
el nu este obișnuit. Pentru a scapa de incordare, specialistii in sanatate recomanda practicarea de doua-trei ori pe zi, timp de cateva minute, a respiratiei profunde. Pentru asta, luati o pozitie cat mai lejera culcat daca e posibil, sau sezand rezemat pe scaun care sa asigure o pozitie dreapta a coloanei vertebrale. in prima faza, inspirati adanc, incet, intai in partea de jos a plamanilor trebuie sa vedeti umflarea abdomenului, si apoi in partile superioare ale acestora, pana la capacitatea lor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Uneori, sora-șefă a acestui azil Îmi dă voie să-mi rezem tîmpla de sînul ei stîng și rotund precum un pîntece de păianjen, astfel Încep călătoriile mele prin marile monetării ale lunii, strălucitoarea și plina de ea, luna cu cap de copil. Astfel restitui eu cerului nemaisfîrșita-i singurătate. Aș putea da
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
știu. Furnicile or să mă ajungă din urmă. Ce pot face acum? Își aminti de pălăria lui mare. O aruncă în apă și apoi sări în ea. - Ce noroc că am scăpat de furnicile astea flămânde! Se așeză cu capul rezemat de borul pălăriei și cu picioarele atârnând deasupra apei și se lăsă legănat de valurile apei, obosit fiind adormi curând. Cât timp a dormit nu se știe, dar când se trezi zări cerul albastru și un norișor mic alb pe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
pași, fata întârzia. Dar Petrișor era perseverent și într-o seară, când, abia intrasem în casă, el îmi spuse: - Tăticule, rămâi acolo unde ești! Veni lângă mine, se așeză pe vine și strigă la surioara lui care sta în picioare, rezemându-se cu mânuțele de pat: - Ola, vino la nenea! Hopa, fata! Hopa, la nenea! Ola se uită la el, clipi e câteva ori și, întinzând brațele, o porni, cam poticnit, spre frate-său. Ajunsă cu bine la destinație, o luai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
mă dumiream: cum s-a înfiripat așa deodată strânsa prietenie dintre ele? Dar asta e altă socoteală. În sfârșit, întîmplarea făcu s-o întîlnesc într-o după-amiază pe când urcam scările locuinței. Ea tocmai cobora. Scara era îngustă, trebuia să mă rezem de balustradă ca să-i fac loc să treacă. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, am prins-o în brațe și i-am astupat gura cu o sărutare sălbatică, plină de ură. (Bineînțeles n-am simțit nici o plăcere.) Uluită de gestul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mult îmi îndepărta pe Mihaela din actualitate. Cu atât mai bine. Pendula bătu patru lovituri sonore, prelungi. Așadar, nu dormisem decât o oră și mie îmi părea că sânt în pat de o săptămână încheiată. M-am așezat la fereastră, rezemând coatele de pervaz. Respiram nesățios aerul proaspăt al dimineții și, prin asociație, îmi amintii că citisem cândva că omul și-ar prelungi viața cu cel puțin o cincime dacă ar inspira adânc aerul în piept, de cel puțin cincisprezece ori
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
peste războiul adevărat care poate să aibă zone de acalmie. Am vrut să răsucesc o țigară, deși nu prea aveam poftă de fumat la ora aceea. În drum spre cutia cu tutun, m-am oprit în dreptul ferestrei și m-am rezemat din nou de pervaz. Priveam de acolo pe strada pustie, fără să văd sau, mai precis, vedeam proiectate propriile mele închipuiri. Am rămas așa, nemișcat (deși îmi era frig), mai bine de o oră. Uitasem complet de fumat. Acum mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Iar Ducavodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar.” „ Acestea erau lacrimi de pocăință, venite, însă, prea târziu, dragule”. Caut să mai citesc ceva, dar simt că oboseala îmi dă târcoale. Îmi reazem fruntea în palmă... „Așa-i că ai cam obosit, fiule?” aud vocea bătrânului, cu inflexiuni părintești. Așa-i, părinte, dar nu mă dau bătut - m-am grozăvit eu. „Atunci îi bine.” „ Cum să te dai bătut, conașule? Unde ai mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai aproape de al ei fotoliul pe care un moment înainte stase Sia. Fără să știe amănuntul, Mini se uită fricos spre infirmieră. Cu cel mai candid aer, pe care îi putea lua figura ei placidă, Sia sta acum în picioare, rezemată de zid, la spatele fotoliului lui Rim. Ca să stabilească legătura, doctorul zise grațios: - L'Ange gardieni Cum străina nu-i plăcea, Mini adoptă numai o jumătate din calificativ: Nu pleacă gardista asta!" își zise. Sia. făcând tocmai o mișcare mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pârleala pieliței, totuși neînăsprite. Toate întîlnirile de afaceri sau de amor, Lică și le avea în plin aer, ca și cele de familie. Sia apucase doar de copilă a cunoaște cu el toate barierele. Se simțeau amândoi la îndemînă, așa rezemați într-un șold de perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pindă, având totdeauna multe a-și spune și râzând din nimicuri, pe înfundate. Nu semănau totuși defel, Sia cu părul mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în loc ele doamnă "tanti", după cum erau legăturile de rudenie. El însă evitase să fie ,,unghiu" clin cochetărie. în surdină Sia îl chema "neamțu" și "moșu". La ușă Rim, amintindu-si că e încă bolnav și pentru a doza progresele, se rezemă de brațul infirmierei. Liiaa dase fuga să completeze tacâmurile. Nu se așteptase la acel succes imediat. Și cum cuvintele, bietele, fac toate slujbele: S-a făcut un înger Rim! Un înger!" își zise. Intrarea în sufragerie, cu Rim de braț
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aproape că umărul lui atingea ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu un imbold să ridice mâna și să lovească obrazul arămiu al femeiei, obrazul proaspăt al haimanalei. Rezemă atunci pe lemnul rece, lucios, al biroului, o palmă fierbinte, care parcă se lipea. Lică se uita mereu la Maxențiu cu ochi strânși, cel stâng mai mult. Nu-1 sfida, dar își reamintea scena întîlnirii pe bulevard. Lui Maxențiu i se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
puternic. Ar fi vrut să ridice cu el un obiect masiv și să-1 arunce în cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da vorbea încă! Ce mai vrea? . . . Maxențiu nu mai auzea și ar fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Prințul îi inspira admirație, teamă, milă, invidie, necaz, emulație, umilință, ambiție. Odată el dispărut, toate simțurile astea erau păgubite și ar fi vroit parcă să le ia de aiurea. Prințul mai fusese pentru el și un parapet de care își rezema lenea și nepăsarea și acum trebuia să se proptească singur, să se repeadă cu capul înainte înspre coarnele de taur ale vieții. Da! Cu Ada avea de socotit! Locul prințului mai întîi, și lui Lică i se părea că și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nesimțit, fără ca șoferul să aibă o mișcare, trăsura stopa. După ce ajută lui Mini să se coboare, reamintindu-i ora fixă a concertului, Marcian rămase puțin îîngă scara autoului, apoi urcă din nou. Elena comandă: -- Pe bulevard înainte! și, toropită, se rezemă cu capul lipitele pichetajul moale al perinilor. Ținea ochii închiși pe jumătate. In lunecatul, pe care-1 combina într-o armonie moale cu lenea ei, i se păru o încetinire la urc moment. întredeschise ochii. Lunecarea era iar regulată. Erau pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zis: "Ascultați cuvîntul Domnului! Așa vorbește Domnul: "Mîine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu." 2. Călărețul pe brațul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întîmpla un asemenea lucru?" Și Elisei a zis: "Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele." 3. La intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
a jefuit tabăra Sirienilor. Și s-a vîndut o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după cuvîntul Domnului. 17. Împăratul încredințase paza porții în mîna călărețului pe brațul căruia se rezemase atunci. Dar călărețul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă și a murit, după cuvîntul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, cînd se coborîse împăratul la el. 18. Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: "Mîine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
eu, lângă acei unii: până când, oare, domnule; până când, cu așa ceva,în viața acestei sfinte țări? Până când? O PATRULĂ SOMNAMBULĂ Lache Costache termină de făcut îngusta pârtie de la trotuar până la intrarea în garaj, pătrunse dincolo de ușa metalică, o închise după el, rezemă lopata de un perete și-și încălzi, la fierbător, o căniță de vin. O sorbi. Ieși, apoi,îndreptându-se către locuință, aflată la nu mai mult de un kilometru depărtare. După câteva zeci de pași lunecă pe zăpadă. Nu căzu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
căcănarul căci Voicea își bea aldămașurile la crâșmă. Nu era nevoie să lași țiganului adresa, Voicea cunoștea toate haznalele. Dar cine nu-l știa pe Voicea? Puteau să-l întrebi pe plăcintar care, turtit pe masa sa, ședea cu dosul rezemat de zid și cânta hore. Câteodată o schimba pe doină. Cu o înfățișare care arăta că nu-i pasă de nimic, cu degetul, plăcintarul ți-l arăta pe Voicea. Sau tot așa de bine puteai să-l întrebi pe cârnățar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba dogorâtă asculta, rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie a cimentului. Cum tăietorul nu prea se sinchisea de client, îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică ridica borcanul, vărsa o picătură și ura
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc. Când, din spate, Vasile Crețu a auzit un pocnet, exclamă stins : - Ărra, iaca ș-aista ! Ion zăcea pe-o coastă cu pușca între genunchi și țeava rezemată sub bărbie. Bătrânii se întoarseră tăcuți și-l luară pe nerod în brațe. Nu păreau impresionați. Făceau treaba asta ca și cum acuma toate ar fi fost puse pe făgaș. În față, fără să pară că a observat ceva, plutonierul pășea îndesat
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
zi de școală. Mergeam cu ochii în pământ, preocupat, intuind vag că se schimba ceva în viața mea. Când am ajuns la poarta școlii, m-am împiedicat. M-am ridicat repede, dar tata dispăruse. În fața mea era acum "unchiul George", rezemat de un gard. Mă privea ironic, fără să spună nimic. Când a deschis gura, m-a întrebat ceva care m-a zăpăcit. De ce nu-l iubisem? Nu știam că-mi fusese unchi? Își bate joc de mine, mi-am zis
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vino să ți-o prezint pe maica stareță; spune-i că ai o mătușă călugăriță la Sagrado Corazón... Cu asta o s-o dai gata, darling. Le pregătiseră o masă foarte lungă, acoperită cu o pînză albă și așezaseră peste tot, rezemate de paharele pentru oranjadă, o mulțime de gravuri colorate Înfățișînd scene din viața lui IIisus Hristos și din viețile sfinților. Sfînta Fecioară apărea și ea În cîteva gravuri, aproape Întotdeauna Înconjurată de nori, cu mîinile Împreunate pentru rugăciune și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
23. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sînul lui Isus. 24. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. 25. Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus, și I-a zis: "Doamne, cine este?" 26. Isus a răspuns: "Acela, căruia îi voi întinge bucățica, și i-o voi da." Și a întins o bucățică, și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: "Vino după Mine." 20. Petru s-a întors, și a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, și zisese: "Doamne, cine este cel ce Te vinde?" 21. Petru s-a uitat la el, și a zis lui Isus: "Doamne, dar cu acesta ce va fi?" 22. Isus i-a răspuns: "Dacă vreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]