123,413 matches
-
lucrat. Se simțea satul pe aproape. Cum să te apropii însă? Acum se găsea de mâncare mai ușor. Pe câte un mal de gârlă se nimerea să dăm peste vreo bulgărie. Atunci ne săturam și noi. Ba mai luam și rezerve într-o căptușelă de mânecă - invenția lui Filip. Am fi putut coace cartofi. Dar ne era frică. Căutam câte o râpă prăpăstioasă chiar și câteva zile în șir... Și atunci ne făceam provizii pentru câte o săptămână... După metoda știută
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aduc peste câteva ore, așa că... Atunci înseamnă că trebuie să mă retrag. Vă cerem scuze, dar fiica noastră nu ne-a spus nimic... Îmi pare foarte rău că v-am deranjat, se scuză ea, intuind încă în comportarea Doinei o rezervă produsă probabil de neplăcerea de a fi în preajma cuiva devenit nedigerabil. La ușă, îi mai spuse doctorului cu glas destul de tare ca să audă și soția sa: Chiar voiam, domnule doctor, să vă anunț că o perioadă nu voi putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
prima oră a dimineții directorul spitalului îl chemă la el pe doctorul Teodoru. Vezi că se internează o profesoară de engleză. Am primit un telefon de la o cunoștință să-i acordăm o oarecare protecție. Ia-o la tine într-o rezervă, tot ești în gol de producție. Am doar una singură, Geo. În aia. Sper să nu fie un caz contagios! Doctorul Ionescu a examinat-o și ne asigură că nu poate fi suspectată de așa ceva. Temperatura excesivă a pacientei reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Sper să nu fie un caz contagios! Doctorul Ionescu a examinat-o și ne asigură că nu poate fi suspectată de așa ceva. Temperatura excesivă a pacientei reclamă câteva zile de internare pentru investigații. Așa ajunse profesoara Simona Deleanu într-o rezervă a spațiului rezervat maternității, fără să fie în situația expresă a ocupantelor din această secție. La una din vizitele de dimineață, doctorul Teodoru însoți grupul de medici și asistente. Văzând-o pe Simona, îi zâmbi ca la cineva cunoscut ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de investigații și analize în acest scop, pacienta aparținea totuși secției interne, care de fapt se și ocupa de medicația ei. Doctorul Teodoru îi oferise o găzduire temporară la dispoziția dată de director. Dacă trecea din când în când prin rezerva unde era internată profesoara, o făcea dintr-o compasiune profesională. Medicii știu că starea de bine a pacienților poate fi procurată și de un simplu zâmbet. Simona interpreta atenția ce i-o acorda doctorul drept o urmare a relațiilor avute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poziția abordată. Așa o fi, dar să revin. Ați intuit bine că sunt măcinată de neliniști. Morile mele merg în gol și nimeni nu știe câtă energie mă costă funcționarea lor, metaforiză ea. Doctorul găsi că e timpul să părăsească rezerva. Se ridică, prinse un capăt al păturii și încercă să o învelească. Ea îi apucă pentru o clipă mâna, îi zâmbi cu înțeles, dar intuind surprinderea lui o slobozi din strânsoare. În acest gest voia să-i transmită o dată cu căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
doctorul Teodoru, dar cum căile vieții tuturor oamenilor sunt alambicate, ca și în cazul de față, despre ele poate ar fi mai bine să lăsăm timpul să vorbească. 2 C ând Simona îl văzu pe doctorul Teodoru că intră în rezervă, un soare i se aprinse pe față și-l întrebă oarecum surprinsă: Sunteți iar de gardă? Nu, țin locul unui coleg și, având câteva clipe mai libere, m-am gândit să trec, să văd ce mai faceți? Am ținut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ceea ce nu se întâmplă. Din cadrul ușii dotorul îi spuse în engleză: Good bye! Ea nu avu când să-i răspundă la salut. Dincolo de ușă se îndepărta un om care purta griji ce nu aveau nici o tangență cu ale Simonei. În rezervă, de partea cealaltă a ușii, într-un pat de spital, rămăsese o ființă al cărei diagnostic era greu de precizat. Doctorul Teodoru intui că adevărata boală a Simonei era cu totul alta... În timp ce străbătea culoarul, o asistentă îl strigă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ar fi putut pune în prăjituri, în cozonaci... În dimineața ce urma, Simona se aștepta să i se facă externarea. Erau semne evidente că boala ei fusese alungată dincolo de porțile spitalului. De unsprezece zile, doctorul Teodoru nu mai deschisese ușa rezervei sale. În afara consultului de dimineață, unde pătrundeau în rezervă un grup de medici, asistente și surori, și a contravizitei de la ora cinci după amiază, în restul zilei domina urâtul și pustiul. Simona avea câteva cărți, dar le citise deja. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dimineața ce urma, Simona se aștepta să i se facă externarea. Erau semne evidente că boala ei fusese alungată dincolo de porțile spitalului. De unsprezece zile, doctorul Teodoru nu mai deschisese ușa rezervei sale. În afara consultului de dimineață, unde pătrundeau în rezervă un grup de medici, asistente și surori, și a contravizitei de la ora cinci după amiază, în restul zilei domina urâtul și pustiul. Simona avea câteva cărți, dar le citise deja. Dacă întâmplător ar mai fi avut și alte cărți noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scăpăm de spital, de medicamente, de singurătate?... formulă el vesel cele câteva cuvinte, în loc de bună seara. Așa se pare. Nu mai există nici un dubiu. Mâine pe la prânz am chemat zugravii, igieniștii, vreau să alungăm orice urmă de boală din această rezervă. Parcă spuneai că boala mea nu e contagioasă. Nu e, acesta e adevărul, dar în practica de spital se cer întotdeauna măsuri de precauție. Pe seară voi instala aici o mamă cu un copil ce necesită îngrijiri speciale. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se află în momentul acela ca sub o stare de hipnoză. Execută mașinal, fără să înțeleagă de ce, toate poruncile Simonei. Stinse în grabă lumina și trase cheia. Zăbovi un timp, gata de a găsi un moment prielnic să iasă din rezervă, dar Simona îl rugă: Vino lângă mine, doctore, sunt și eu o femeie și te doresc, te doresc nespus! Doctorul se așeză pe scaun ca să se dezmeticească, dar ea nu i-a lăsat răgazul pentru o asemenea pauză. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în această dezlănțuire accese halucinante, vecine cu nebunia. În acele momente, Simona avea ceva din atributele unei fiare atroce. Dacă n-ar fi reușit să-și satisfacă pornirile, ar fi fost poate chiar în stare să ucidă. În întunericul din rezervă, ea nu mai era femeia aceea ștearsă, care nu prezenta nici o atracție deosebită. Era acum o femeie hotărâtă, puternică și dornică de dragoste cu toate fibrele ființei sale. Urmară câteva minute când partenerii se simțiră într-o lume în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un rai imaginar; pentru doctorul Teodoru însă aveau să se deschidă larg porțile iadului, unde erau de așteptat cazne imprevizibile, care puteau depăși chiar unele prevestiri biblice. După plecarea doctorului, Simona deschise larg fereastrele. Simți cum întreg parcul năvălește în rezerva ei cu toate florile pline de suave și rare parfumuri. Se putea considera o regină a acelei nopți. În noaptea aceea doctorul dormi la camera de gardă. E un mod de a spune, căci ochii nu-l ascultară, iar somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
culcase. Simona, după ce primi formele de externare, privi cu grijă de jur împrejur, cercetă noptiera, se uită sub saltea, sub pernă; nu voia să uite nimic. Era hotărâtă să ia cu dânsa tot ce considera că îi aparține din această rezervă, în primul rând noaptea trecută cu toate ale ei. Ieși pe porțile spitalului, neștiind dacă sub tălpile pantofilor e un asfalt obișnuit sau covoare de lumină. Era fericită. În fine, era fericită! Putea să se îmbete cu minunile dăruite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aceea nu avea mai multe amănunte. Simona n-a mai așteptat. Așa cum era, căci nici nu apucase să-și scoată paltonul, alergă ca o nebună spre spital. Îl găsi pe Răducu bandajat la ambele mâini, într-un pat dintr-o rezervă, supravegheat de o soră medicală. Dormea. Probabil i se administrase o injecție pentru diminuarea durerilor și din când în când tresărea, ca un om prins în mrejele unui coșmar. O săptămână în șir Simona stătu lângă patul lui de spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zâmbet, dar simți săgetarea tocmai în locul pe care îl apărase. Doina se binedispuse atât cât putea să se binedispună o femeie cu un cui purtat de câtăva vreme în suflet. Apoi abandonă arcul și săgețile ce le mai avea în rezervă, spunându-și că s-ar putea să-și facă griji inutile. Avea încredere în soțul ei care nu-i dăduse niciodată vreun semn de suspiciune. Teo spuse un sărut-mâna, în care plana o umbră de vinovăție nemărturisită și plecă. Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
promise că va întreprinde un consult împreună cu mai mulți medici pentru a hotărî dacă o pot externa. Trebuie să aveți puțină răbdare, îi spuse el și, pentru a-i demonstra că ținuse cont de cerința ei, o mută într-o rezervă cu doar două paturi și-i oferi cărți de citit, tratând-o ca pe un pacient vindecat. Într-una din zile, după o vizită de rutină, medicul Văraru o întrebă: Ați dori să vă externăm? Da, domnule doctor, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Atunci, medicul interveni cu o întrebare-test: Și cu Răducu, puiul dumneavoastră drag, ce faceți, îl lăsați singur, aici? Cum o să-l las! Îl iau cu mine, la toamnă intră în clasa I. Așaaaa, mai spuse medicul, atunci... și ieși din rezervă cu diagnosticul precizat: profesoara Simona Deleanu nu era complet vindecată. Cât timp trebuia să mai stea în acest spital, nimeni nu știa. Cert era însă că mai avea nevoie de îngrijiri medicale, de medicamente și de medicii specialiști de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
presupunerile medicilor. Erau șanse ca după un timp Simona să-și reia viața normală, chiar să profeseze. Deocamdată, cât anume avea să dureze această perioadă, nimeni nu știa. Simona trebuia să-și ducă viața între cei patru pereți ai unei rezerve, să privească de la aceeași fereastră zăbrelită dealurile, ce se profilau la orizont, și mereu același și același peisaj care-și schimba culorile după cum alergau anotimpurile de-a lungul anului. În spital, timpul curgea anevoie. Medicul de salon îi găsi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din tipărituri și alte categorii de documente apărute în străinătate, referitoare la România și poporul român, publicații ale autorilor români apărute în străinătate în orice limbă, publicații în limba română ale autorilor străini apărute în străinătate; Ø organizează și gestionează Rezerva națională de publicații; Ø în calitate de centru național de schimb, realizează evidența centralizată și statistica schimburilor internaționale de publicații; Ø în calitate de centru național metodologic, elaborează și coordonează metodologia împrumutului interbibliotecar intern și internațional, avizată de Comisia Națională a Bibliotecilor; Ø în calitate de
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
plan care va cuprinde: Ø Evaluarea timpului util pentru fiecare acțiune Ø Marcarea timpului necesar realizării activităților din agendă Ø Rezervarea unui timp pentru activități neprevăzute Ø Rezervarea timpului pentru planificare Ø Rezervarea timpului pentru autoformare Ø Identificarea acțiunilor în rezervă Ø Evaluarea viabilității planului propus. Este recomandat ca planificarea să se facă pe un an în avans, să fie reactualizată o dată la trei luni și revăzută permanent. În vederea delegării unor responsabilități cu eficiență sporită, este bine să ne mai aruncăm
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
dobândirea fericirii cu ajutorul drogurilor. În târgul său de provincie, circula „legenda” că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oprește-te!, interveni Luiza. Este ceva aici, la mijloc, care șchioapătă!, rosti aceasta scurt și accentuat, foarte sigură pe ea. Fii atentă la mine! Să-ți intre bine-n cap: nu poți să fii pesimistă, păstrând, totuși, în tine o rezervă de speranță că va fi mai bine, precum nu poți să fii nici optimistă, știind, în sinea ta, că lucrurile s-ar putea să se sfârșească prost. Pesimismul și optimismul sunt două noțiuni supreme prin sine însele, antonime și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]