2,855 matches
-
Cel care va urmări imaginile unui rit are deci ocazia de "a accede la coordonarea multiplelor puncte de vedere"141. 5.2.5.3. Tehnici corporale Surprinderea tehnicilor corporale prin metode vizuale, de observație, este o întreprindere deloc ușoară. Dificultatea rezidă în însuși faptul că elementul corporal nu poate fi extras din contextul în care acesta funcționează și trăiește. El este "locul unei instrumentalizări și al unei ritualizări permanente; o unitate organică inseparabilă și un obiect scenografic divizibil; sursa unei activități
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
divinator se poate desluși prezența unor termeni psihologici, aceștia nu știrbesc cu nimic din familiaritatea exprimării. Prezicătorii se referă în general la situații de viață comune: sănătate, dragoste, probleme materiale, justiție. Paradoxul acelor fapte cotidiene este acela că gravitatea lor rezidă tocmai în această familiaritate. Lucrurile cele mai firești și mai comune pot pune și problemele cele mai importante și mai complexe 263. Un limbaj accesibil nu face decât să atenționeze subiectul asupra normalității cotidianului, chiar și atunci când se prezintă în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
din punct de vedere lingvistic 278, despre polivalența și polisemia unui cuvânt, și în cazul unui fapt, act sau lucru putem găsi mai multe înțelesuri și semnificații în funcție de o sumă de criterii. Diferența dintre polisemia lingvistică și semnificațiile unui fapt rezidă în aceea că, în primul caz, este vorba de o analiză formală a unui act care se reduce, în cele din urmă, la un act de limbaj. În al doilea rând, este vorba despre pătrunderea esenței unui gest crezând că
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
când o seamă de inițiați pot exprima spontan anumite lucruri care aparțin unor dimensiuni temporale diferite. Așa cum lectura Torei poate deschide spiritul credinciosului către o realitate transcendentă care trece dincolo de cuvinte, și contemplarea unor semne poate oferi aceleași rezultate. Diferența rezidă în aceea că în primul caz se privilegiază credința și trăirea, iar în al doilea, calea experimentală. Astăzi, așa cum reiese din cercetările noastre, actele divinatorii, în marea lor majoritate, privilegiază doar interpretările de suprafață (simbol-semnificație). Ele funcționează asemenea codurilor. Chiar
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
e-mail, video, chat, telefonie cu imagine prin Internet, e-commerce, televiziune online, radio online, jocuri interactive, site-uri de socializare, mediu pentru toate genurile de grafică, Internet baking etc. Pierre Ronsavallon subliniază, în acest sens, ca "rolul efectiv major al Internetului rezidă din adaptarea să spontană la funcțiile de supraveghere, raportare și notare [...]. Internetul este expresia realizată din aceste puteri [...] transformarea radicală și critica a noțiunii. Este metaforă a ceea ce este în curs de a realiza Internetul în ordinea politică: un spațiu
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
faptelor din viața politică internațională. "Acțiunile statelor nu sunt determinate de principii morale și angajamente legale, ci de rațiuni de interes și putere" (Morgenthau 1970: 382). "În anarhie, statele nu își pot permite să fie morale. Posibilitatea unui comportament moral rezidă în existența unui guvern eficient care să poată descuraja și pedepsi acțiunile ilegale" (Art și Waltz 1983:6). Asemenea prezumții sunt însă în mod evident false. Tot așa cum indivizii se pot comporta moral în absența unei impuneri, din partea guvernului, a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a sublinia că democrațiile au o poftă sănătoasă pentru divergențe cu statele autoritare, după cum au demonstrat-o conflictele din Orientul Mijlociu și din Asia Centrală. Dar tot acest fapt sugerează că cea mai bună probabilitate de a pune capăt războiului dintre state rezidă în răspândirea guvernelor liberal-democratice de-a lungul globului. Extinderea zonei de pace din centru către periferie reprezintă, de asemenea, baza optimismului lui Fukuyama în privința erei postcomuniste (Doyle 1986, 1995, 1997; Russett 1993). Există atât aspecte structurale, cât și normative referitoare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Jürgen Habermas. În anii 1970, acesta susținea că marxismul se făcea vinovat de supraestimarea importanței "muncii" pentru structura socială și schimbarea istorică și de subestimarea rolului "interacțiunii" adică al formelor de comunicare care fac posibilă conviețuirea ființelor umane. Realizarea marxismului rezida în "paradigma producției", care a adus în prim-planul investigației politice și sociale moderne modul în care ființele umane acționează asupra naturii; principalul neajuns era faptul că nu tratase problema, la fel de importantă, legată de modul în care ființele umane utilizează
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
comunitate, îi separă de restul lumii. Focalizarea lui Linklater asupra naturii schimbătoare a legăturilor sociale are multe în comun cu concentrarea lui Cox (1999) asupra relației schimbătoare dintre stat și societatea civilă. Cheia pentru regândirea Relațiilor Internaționale, conform lui Cox, rezidă în examinarea relației dintre stat și societatea civilă și, prin urmare, în recunoașterea faptului că statul are diferite forme, nu numai în perioade istorice diferite, ci chiar și în aceeași perioadă. Aceasta nu înseamnă că teoria critică internațională este interesată
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din relațiile internaționale. În teoria Relațiilor Internaționale, puterea a fost concepută aproape în exclusivitate ca "putere asupra a ceva": puterea de a forța sau influența pe cineva să facă ceva ce altfel nu ar face (Jaquette 1984). Puterea unui individ rezidă în autonomia sa fața de puterea altora. Din acest punct de vedere, puterea nu poate fi împărțită și nici mărită prin relații cu alții în contextul unor interese comune și interdependente. Acumularea capacităților și resurselor de putere, potrivit lui Morgenthau, este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Pentru ecologiști, obiectul central al analizei și scopul cercetărilor este modul în care societățile umane moderne sunt nesustenabile din punct de vedere ecologic. Un astfel de mod de existență destructiv este regretabil, și din perspectiva valorii etice independente presupuse a rezida în organisme și ecosisteme, și deoarece societatea umană depinde în ultimă instanță pentru propria supraviețuire de funcționarea corectă a biosferei în totalitatea sa. Cu privire la Relațiile Internaționale în particular, ecologiștii se concentrează pe modalitatea în care structurile și procesele politice dominante
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
devine un instrument al gândirii. Se îmbogățește semnificația cuvântului făcându se trecerea de la cuvântul denumire Ăsemnificație redusă), la cuvântulnoțiune empirică Ăcu o semnificație largă, comună în vorbirea curentă) și la cuvântulnoțiune științifică. Principala caracteristică a dezvoltării limbajului în perioada școlară rezidă în faptul că limba devine un obiect de învățământ fiind însușită în mod conștient, sistematic, pe baze științifice, sub toate aspectele sale mai importante: fonetic, lexical, gramatical, stilistic. Pe măsura perfecționării cititului, școlarul ia contact cu limba literară îmbogățindu-și
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
părțile beligerante pot ignora convențiile oricând, dacă acest lucru le asigură victoria. Dacă în agon miza spectaculară normează cadrul, în polemos, înfrângerea adversarului este scopul care justifică mijloacele și strategia uzitate. O posibilă explicație a nuanțelor peiorative, atribuite uneori termenului, rezidă, tocmai în acestă diferență sensibilă care face ca, uneori, în polemică să se ignore cadrul principial. De altfel, Marc Angenot, în scurta sa incursiune etimologică, semnalează că "ideea de deriziune, de impertinență și de dispreț nu este neapărat implicată, în timp ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Hegel, însuși "motorul ontologicului", raportul dintre filosofie și polemică relevă natura lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând cu "dialectica hegeliană". Prima spune autorul este exclusivă: afront universal, a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile și intime legături demonstrează caracterul dialectic (ca metodă de aflare și impunere
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
convenții teoretice la care subscrie, pe considerente teoretice, dar și empirice, Paul Cornea: expresivitatea și ficționalitatea (el insistând asupra termenului de fictivizare, pe care-l consideră, printr-un raționament disociativ, specific literaturii)41. Expresivitatea textului polemic aparținând unui scriitor consacrat rezidă în însăși predispoziția acestuia de a manipula resorturile intime ale limbii și de a-i pune în lumină dinamismul semantic. Scriitorul, atunci când polemizează explicit, comunică și se comunică în egală măsură, pentru că asumarea individuală a evenimentului, precum și reprezentarea subiectivizată a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realitatea obiectivă (ca scriitor), dar și în realitatea textuală (ca pamfletar, deci locutor susceptibil de a ataca subversiv). În plus, trebuie să aibă disponibilitatea emoțională de a participa cu fidelitate la jocul artistic. Mesajul satiristului este tranzitiv, iar expresivitatea sa rezidă în violența nudă a limbajului. Diferența dintre ironie și parodie este cu mult mai subtilă, dat fiind că ultima ar reprezenta un caz particular al primei. După Marian Popa "parodia e imitația caricaturală a unei forme, ironia, imitația caricaturală a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textul polemic arghezian îl valorifică din plin. Gluma are rolul de a neutraliza agresivitatea, chiar simulând-o, mizând pe reactivarea sentimentului infantil al "bucuriei distructive" (J.-Ch. Darmon) pentru că: "În pamflet, ca și în comedie, și ca în toată satira, rezidă puterea imbatabilă a surâsului"51. În structura sa profundă, gluma reflectă ideologia polemistului și sistemul de valori pe care îl reprezintă, ambele în contradicție cu subiectul și obiectul glumei, ca surse ale unui comic punitiv. Prin glumă, polemistul execută o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
segmentului publicistic, important nu doar sub raport cantitativ. Exegeza lui Ștefan Melancu inaugurează, fără îndoială, o nouă grilă hermeneutică asupra discursului polemic și pamfletar arghezian și poate fi considerat primul pas în această direcție. E incontestabil, astăzi, că specificitatea pamfletarului rezidă într-un imaginar al violenței, monstruozității și putridului ca modalitate poetică de a (re)prezenta tragicul unei existențe pervertite și dezumanizate. În acest sens, cartea lui Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian (eseu despre pamfletul arghezian)107, vine să confirme
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comparația pentru a rezolva impasul demonstrativ. Comparantul se prezintă, astfel, ca metalogism plastic, sugestiv pentru atitudinea locutorului față de cele enunțate. Mai mult, comparantul este învestit cu forță argumentativă, el apare ca o secvență scurtă și percutantă al cărei potențial persuasiv rezidă în caracterul frapant al unei asocieri neașteptate sau nepotrivite. Abstractul devine vizualizabil și, prin urmare, gradul de pertinență al concluziei crește semnificativ: Niciun sistem de gândire neputând fi atât de perfect, închis și organizat, încât să nu lase puncte de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în sensul dat de curentul modernist termenului, de refuz al ideii de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația rezidă fie în fictivizarea obiectului, prin imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe front, fie în recursul la enunțarea pseudoperformativă, convertind în ficțiune însuși limbajul. În acest din urmă caz, sentimentul ororii este accentuat prin transferarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o decodare neviciată a mesajului. Recurgând la scrisoarea deschisă, autorul fixează, din start, conduita schimbului polemic într-o confruntare pe care o susține realitatea evenimențială (bazată exclusiv pe fapte), și nicidecum fantezia pamfletarului și/sau revolta satiristului. Dialogismul scrisorii deschise rezidă, la nivelul suprafeței textuale, în însăși natura interpelatorie a unui discurs explicit orientat către cei doi destinatari: adversarul, în mod direct și indicat ca destinatar particular (Angenot), iar lectorul, ca destinatar secund, indirect prin actul publicării. Adresarea formal-reverențioasă la persoana
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintre cele mai diverse pentru a-și susține crezul, iar pe de altă parte, afirmându-și răspicat intențiile, se găsește într-o postură ofensivă și deci beligerantă, în raport cu realii sau potențialii emitenții (susținători) ai discursurilor opozite. Dimensiunea polemică a manifestului rezidă tocmai în natura și funcția lui culturală: aceea de a impune programatic un nou punct de vedere, diferit de cele enunțate anterior. Privind retrospectiv publicistica noastră literară, putem aprecia rolul de macaz în ideologia culturală pe care l-a jucat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a intra într-un mediu cu potențial coercitiv pentru eul său creator. Astfel, ceea ce numim ars poetica argheziană reprezintă un corpus aparte din literatura de factură polemică și are câteva caracteristici care nu pot fi nicidecum eludate: ▪ implicitul polemic rezidă în negarea prin afirmație categorică. Atunci când își exprimă un punct de vedere teoretic, Arghezi o face radical, direct, într-o manieră tranșantă. Adevărurile sale au un caracter axiomatic, de aceea nu se întemeiază pe demonstrații decât rareori. În discursul de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic și accederea într-un univers în care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric care a suscitat, din partea criticii, atâtea divergențe, fără
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin grila raportului genettian factualitate/ficționalitate, analogia semnifică o deplasare a accentului dinspre real spre imaginar, sugerând nu doar "traseul" lecturii, ci și intenția depreciativă a pamfletarului. Analogia polemică este un procedeu predilect al pamfletului în general, iar specificitatea argheziană rezidă în semantismul corespondențelor, termenul de bază fiind pus în legătură cu un altul aparținând unor registre lexicale favorite: "bestiarul", "domesticul", "corporalul indecent"193. În proza jurnalistică argheziană, analogia polemică ocupă spații diverse, de la un titlu aluziv cum este, spre exemplu, Poezia cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]