15,122 matches
-
mai mult decat înșiși Te-Onó. Am senzația că ne devorează picioarele, ca să ne ajungă la măruntaie. Lucrul cel mai grav nu este ca găuresc lemnul... sublinie Navigatorul-Căpitan. Din fericire, Tevé Salmón a folosit cel mai bun tamanú, care o să mai reziste câteva săptămâni. Adevăratul pericol constă în faptul că, atunci când au să întâlnească legăturile în drumul lor, au să le distrugă cu ușurință, deschizând drumul apei, ceea ce ne va duce la fund în scurtă vreme. Și ce putem face? — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care carenele s-ar fi transformat în adevărate strecurători, incapabile să reziste loviturilor mării. Două zile mai târziu începu să plouă, de parcă cerurilor li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plouă, de parcă cerurilor li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean și atmosfera. Uzi până la piele, cei de pe Marara rezistau, imperturbabili, ploii nesfârșite, întrebându-se care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
printre scânduri, eliberându-le astfel de pastă dura de rășina de pandanús cu care fuseseră călăfătuite. Își făcură muncă distrugătoare cu atâta rapiditate și eficiența, încât, o jumătate de oră mai tarziu, provele celor două catamarane cu greu ar fi rezistat unei lovituri puternice de picior, deși, la prima privire, nu se observă nici o schimbare. Luna se pregătea să apună, în timp ce pe plajă apuseana presupușii exploratori rămăseseră la câțiva metri de țărm, ca și cum nu s-ar fi putut hotărî să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și n-ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei sulițe lungi pe cei mai îndrăzneți agresori, care se ridicau, încercând să ajungă până la ei. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o să avem un sistem stereo aici. În obiectivul videocamerei Agentului Ciripel, Bucătarul Asasin ridică în dreptul feței lui grase lingura plină din care sufleul de spanac se prelingea verde, spunând: — Eu sunt bucătar profesionist. Nu critic de restaurante. Dar nu pot rezista trei luni doar pe cafea solubilă... Desigur, toți au spus că-și vor scrie totuși operele, poemele și povestirile. Își vor termina capodoperele. Doar că nu aici. Nu acum. Mai târziu, în lumea de afară. În prima săptămână n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
liber la munca de jos pe care nimeni nu-l dorește. Așa că în film o să ne vedeți plângându-l și iertându-l pe domnul Whittier în timp ce doamna Clark stă cu biciul pe noi. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. N-am rezista nici o clipă dacă n-am avea pe cine să dăm vina. Îl purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la 20 °C, iar capacitatea de fixare este de 9-10 filme. Revelatoarele se oxidează rapid în contact cu aerul. Din această cauză, soluțiile diluate trebuie păstrate în recipiente de sticlă fumurie, umplute până la vârf și închise ermetic. Un revelator diluat rezistă maximum 4 săptămâni. Fixatoarele sunt mai puțin pretențioase, ele putând fi folosite timp de 2 luni, cu condiția să fie păstrate la temperaturi sub 24 °C. Un negativ bine developat constituie baza pentru obținerea unei fotografii pe hârtie de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
cu bățul ori cu mâna ei greoaie. Deși băiatul devenise mai îngrijit și începuse să învețe mai bine, tovarășa continua să-l bată. Luana strângea din pumni la fiecare lovitură și aduna în suflet revoltă. Într-o zi nu mai rezistă. De dimineață, femeia se enervase teribil. Într-un moment anume, fără un motiv deosebit, îl înhăță pe Vându de-o mânecă și-l târî în fața clasei. Acolo, lipsită de jenă, îi dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de emoție undeva pe un scaun, sunt impresionate. Luana sfârșește monologul și tace. În sală e liniște. Ochii spectatorilor sunt lipiți de silueta ei măruntă. Inima fetiței a zburat din piept și face piruete prin sală. Crin Soveja nu mai rezistă, se întoarce și pleacă. Și, dintr-o dată, sala începe să strige: "România! România! România!" Mama e covârșită. Începe să plângă. Învățătoarea Sota iese la scenă deschisă, îi îmbrățișează pe copii, se oprește în fața "României" și o ridică în brațe. Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Exasperată, fata striga: Aici vreau să sune ca un pian, înțelegi? Vreau pian. Și "pian" ieșea. Nu puteai s-o contrazici, nu găseai resurse pentru a lupta cu tenacitatea și forța ei. Aveai nevoie de o răbdare de fier ca să reziști tirului ei verbal. Victor era conciliant și aprecia capacitatea fetei de a înghiți observațiile pe care i le făcea vizavi de voce. Uneori o lua razna și cânta fals. Victor se strâmba oripilat. Încearcă să controlezi sunetele. Talentul înnăscut nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vin hainele, că ți s-au lăsat sânii și că bărbatul se uită după altele. Marc Antal veni la ea să o salute. Luana Leon era o apariție căreia orice bărbat, mai ales un fost prieten, nu putea să-i reziste. El nu contenea s-o copleșească cu laude și nu făcea nici un efort să ascundă admirația pe care o încerca atunci când o privea. Se formă în jurul lor un cerc gălăgios de colegi. Bărbatul își apropie gura de urechea ei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
capăt, altul de celălalt, ca doi pui de cloșcă ce doresc aceeași râmă. Urma o zi marcată de tăceri apăsătoare și nemulțumiri sufocate. Orgolioși, nici unul nu făcea concesii. Momentul de împăcare venea imediat ce se întindeau în pat. Nu-și puteau rezista apropierii trupurilor. Se abandonau unul în brațele celuilalt cu o dăruire sufletească deplină. Înainte ca Aniela să împlinească un an, Sanda ieși la pensie. Atât îi trebui Luanei să-și asalteze bărbatul cu rugăminți de găzduire a mamei în căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
minciună sfruntată o dădu cu totul peste cap. Realiză că atâta timp cât una dintre ele nu va pleca din fabrică, războiul nu se va termina niciodată. Îngrozită de gândul întoarcerii la o activitate limitată doar la coada cratiței, Luana hotărî să reziste, să nu-i dea șefei satisfacția victoriei. Daniel Liga nu era departe de zbuciumul Luanei. Se impunea debarasarea de una dintre ele și căută o modalitate de a face asta. La întoarcerea din concediu, doamna Noia depusese la personal două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mijloace, ca toți cei care locu iesc Într-o magherniță prăpădită. Voia să fie privit ca oricare alt profesionist din clasa de mijloc, iar ea era Încântată să-i facă pe plac. Dar se Îndoia că ar putea să mai reziste multă vreme. N-ar fi vrut să-l vadă plecând. — Îți e vreodată dor de Leida? l-a Întrebat ea. Treceau pe lângă un canal cu apă stătută, acoperită de un strat de ulei. — Nu prea, a dat el din umeri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
blană lucioasă, cenușie cu reflexe albăstrui, pe care mama le lua uneori În brațe să le mângâie. Mai era și un copil, ăsta trebuia să fie Johan, fratele lui, dar pe el Îi venea mai greu să și-l imagineze, rezista Încercărilor de a-i da viață și rămânea ascuns printre umbre. În schimb, se străduia să deschidă străzi În jurul casei mamei sale. Acelea erau curate, modeste, pline de scutere, de becak-uri și de biciclete, pe ele se aliniau case asemenea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era praf, ci doar o bură de ploaie. Dar acum se găsea singur În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de mine, Înainte să descoperi... — N-am fost niciodată Îndrăgostit de tine. — știi bine că nu te-aș ruga dacă n-ar fi ceva important, ceva deosebit. N-am cui altcuiva să mă adresez. — Presupun că nu se poate să rezist la un asemenea cri de cœur. — știam eu că nu poți. Vino imediat ce poți! Margaret a pus telefonul În furcă și s-a dus În sufragerie, unde Adam dormea În continuare Întins pe canapea, cu un braț care atârna moale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea niciodată și nici n-o prea interesase vreodată mâncarea (la asta semăna dintotdeauna cu maică-sa), dar În ultimele luni lipsa ei de interes față de hrană i se Înrăutățise și abia dacă se mai gândea la pregătirea vreunei mese. Rezista aproape toată ziua fără să bage nimic În gură, iar la un moment sau altul, seara, Își dădea seama că i e foame! Atunci se oprea În primul loc la Îndemână și căuta ceva de mâncare. Uneori era un restaurant
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lemn și de tablă din fundul curții formate de câteva alcătuiri șubrede, care se afla la Începutul unei Întinse mahalale de după Kebon Jeruk, unde casele, construite mai degrabă din lemn decât din tablă ondulată roasă de rugină, păreau să mai reziste de-a lungul anotimpului ploios, poate chiar și În următorul. Mai adânc În labirintul acela, dincolo de drumurile asfaltate și de apa curentă a orașului, locuințele erau o cârpăceală de rămășițe recuperate, butoaie de păcură aplatizate, cutii de biscuiți, bucăți de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi de jur împrejur în voie. Aici oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atât de îndatoritoare, le vorbea despre o groază de situații absurde, ce-au generat o serie de scandaloase persecuții, îndurate de sărmanul copil care avea fără doar și poate sufletul anihilat și era pur și simplu de mirare, că mai rezista încă nervos, numai vigoarea tinereții îl ajuta să se mențină la limita normalului. Cine-l vedea pe "bietul băiat" consumându-și energia în interminabile partide de fotbal, plin de vitalitate, transpirat, murdar, cu greu și-ar fi putut imagina chinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai venise nimeni. Avea timp să se așeze și el pe scaun și să aprindă o țigară. Doctorul îi interzisese să mai fumeze, avea probleme serioase cu inima, soția însă fusese mai mărinimoasă, știuse că el n-o să poată rezista în fața unei interdicții totale. Ea îi îngăduise să fumeze doar trei. Aceea va fi prima țigară pe ziua abia începută. A doua va fi fumată pe bancă, în părculețul din cartier, cu mâna stângă afundată în buzunarul hainei. A treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
regulă, Emilia nu călca prin cantină pentru că avea o deviză. Dacă timp de opt ore reușea să nu mănânce nimic, cura de slăbire era ca și asigurată. Dar auzise că în ziua aceea se servea ciorbă de burtă și nu rezistase tentației. Mie nu-mi place simfonia, îi spusese printre înghițituri. Prefer să dorm sau să citesc un roman de amor. Era frumoasă, apetisantă, genul de femeie care-ți frapează privirea, te ispitește, vrei nu vrei. O păpușă mare făcută anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după cameră și cerceta împrejurul, la început lent, cu răbdare apoi din ce în ce mai repezit, mai disperat, i se auzea respirația, sacadată, șuierată, tot mai zgomotoasă, mai chinuită, aveai impresia că va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]