2,803 matches
-
ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curent de circulație universală a ideilor și sentimentelor la modă”: „Eram toți niște puiandri de «cetățeni ai lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aplicare ad litteram a unei metode și nu creații”. Andrei Pintilie discută umorul urmuzian sub specie absolută („meta-umană”), dar cu trimitere ambiguă la prezent (fie el și etern): „Meschinăria, absurditatea lumii în care ne ducem existența nu poate fi decît ridicolă sau comică în ochii celui care, asemeni lui Urmuz, aspiră către Infinit”, la baza mitului Urmuz stînd și sublimul „refuz total”: „În ceea ce-l privește pe Urmuz ne încredințăm că el a devenit un mit și datorită refuzului său total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
camionetă. A fost învăluit în norul gălbui de praf ridicat de camionetă. Tomoe l-a văzut dispărând după zidul ce împrejmuia ecarisajul. Lui Tomoe, care nu prea iubea animalele, fuga lui Gaston după hingher i s-a părut cu totul ridicolă. „Exact ca un copil“, gândi ea. De cealaltă parte a zidului se vedea hornul pe care-l localizaseră înainte, înălțându-se spre cer. Când a ajuns, în sfârșit, la poarta de piatră prin care se intra, l-a găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Mda, o aprobă Richard. CÎnd veniturile tale vor ajunge la șase cifre, atunci să vii să mai stăm de vorbă. — De ce, ca să mă jecmănești de bani pentru următoarea ta afacere? rînji Emma, iar Richard o lovi În joacă. — Nu fi ridicolă, rîse el. De ce-aș Încerca să te jupoi pe tine, de vreme ce Dan e a) mai amabil decît tine și b) are mai mulți bani? — Ah, desigur, nu cumva să-l uiți pe tata, zise Dan. El e investitorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vine să cred că ai izbutit să scapi de prînzul de azi. Acum, sînt aici și n-am cu cine să vorbesc. — Îi ai pe Richard și Dan, rîd eu. Dar tu ești singura care face ca tradiția asta duminicală ridicolă să fie suportabilă. Cum ai reușit? geme ea. Și, ca să fiu și mai la obiect, de ce mama dracului nu m-a anunțat și pe mine cineva Înainte să ajung? Aș fi putut să mai lenevesc În pat. — Îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tu auzi numai ce vrei tu și că, de fiecare dată cînd cineva Îți spune ceva ce s-ar putea să nu-ți convină, pur și simplu nu-l bagi În seamă. Linda pufnește. — Uneori vii cu niște lucruri absolut ridicole, spune ea disprețuitor. Poate că nu te ascult pentru că habar n-ai despre ce e vorba. — Așa e. Exact asta faci acum, trecînd cu vederea ce am eu de spus, pentru că nu asta vrei să auzi. De ce crezi că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
daruri pentru Tom: un costum, o jucărie, niște decorațiuni pentru camera lui, pe care, din Întîmplare, le-a zărit și cărora nu le-a putut rezista. Îmi dau seama cît de nerecunoscătoare par, dar vine cu tot soiul de chestii ridicole, de care nu avem nevoie. Săptămîna trecută, a adus un paltonaș, cînd am cumpărat deja unul la reducerile de la Selfridges, iar În săptămîna de dinainte, un acvariu Fisher Price, pe care Rob și Anna i-l luaseră cînd veniserăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Gregory. — Ce? — Grăbește-te să termini jocul, apoi o să mergem la culcare și-o să-ți povestesc. În intimitatea dormitorului nostru, Îi repet lui Dan Întreaga conversație, iar el se uită la mine cîteva secunde, după care izbucnește În rîs. — E ridicolă, nu-i așa? Vocea mea are o notă mai degrabă Încrezătoare și ceea ce spun sună mai mult a Întrebare decît a afirmație. Am Încredere În Dan. Încredere absolută. Nu cred că e genul de om care să aibă o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o asemenea trădare? Cum ai putea vreodată să mai ai Încredere În cineva? Acesta e motivul pentru care Dan și cu mine ne aflăm În dormitor, iar eu Îl Întreb plină de speranță dacă nu crede că maică-sa e ridicolă. Astept să mă aprobe, să rîdă de amestecul ei În viețile noastre și de aluziile ei, să-mi spună că sînt marea iubire a vieții lui. — E complet ridicolă, rîde el, luîndu-mă În brațe, În timp ce eu mă relaxez treptat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întreb plină de speranță dacă nu crede că maică-sa e ridicolă. Astept să mă aprobe, să rîdă de amestecul ei În viețile noastre și de aluziile ei, să-mi spună că sînt marea iubire a vieții lui. — E complet ridicolă, rîde el, luîndu-mă În brațe, În timp ce eu mă relaxez treptat. Nu-mi vine să cred că mama se gîndește că m-ar putea interesa Lisa! Se pornește iarăși pe rîs, apoi se oprește, mă așază pe pat și Îmi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și cu mine ne-am oferit deja să stăm cu ei. — Poftim? Cu toți? Mă rog, nu cred că Tom o să adoarmă fără să fim și noi prezenți. Nu sînt sigură că e o idee prea bună. — O, nu fi ridicolă, pufnește Dan. Pentru numele Domnului, ce-ți Închipui că o să se Întîmple? Tom n-o să pățească nimic. Nici unul din ei n-o să pățească nimic. Are dreptate. Dacă ar fi vorba de oricine altcineva În afară de socrii mei, l-aș lăsa bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
femeie nebună ce ești. Trish Îmi povește rar despre viața ei. În consecință, nu știu cu cine se văd În seara asta, dar știu că au ieșit cu mulți prieteni În ultima vreme. Iar tu tragi concluzii din cele mai ridicole. Încep să mă calmez. Poate că am tras niște concluzii pripite. — Și mă Îndoiesc sincer că Dan ar avea vreo iubită. Îți jur că dacă aș ști ceva, ți-aș spune imediat, dar trece și el prin momente la fel de dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la ea. Lisa e plecată Într-un weekend prelungit (ca de obicei, a devenit foarte sfioasă cînd i-am cerut mai multe detalii), dar are fax, iar eu am cheia. Aș putea, firește, să merg la xerox, dar ar fi ridicol să stau la coadă și să plătesc, cînd una dintre prietenele mele cele mai bune stă după colț și știu că n-ar deranja-o cîtuși de puțin dacă aș folosi faxul ei. E chiar mai ridicol, Îmi zic În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făcut schimbul de jurăminte la cererea neașteptată a lui Rotari. Cea mai importantă făgăduință pe care doi bărbați și-o pot face: taină, sfat și apărare unul pentru celălalt. În clipa aceea, mărturisesc, am crezut că era ceva smintit și ridicol, o copilărie, și am acceptat să jur doar din interes, dat fiind că urma să devină duce de Brescia. Azi însă pot să afirm că n-am încălcat niciodată acel jurământ pretins de un tânăr care suferea de singurătate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la o mică vendetă. Simbolică, firește. Eu îți cer permisiunea să-i dau marelui Flaviano o singură lovitură cu una dintre bâtele false pe care a avut bunăvoința să le folosească pe mine. Heraclie a considerat rugămintea mea un lucru ridicol și inutil, dar mi l-a îngăduit, spunând: - Dacă asta ți-e de-ajuns... Figuranții s-au adunat toți împreună în prosceniu, nu foarte departe de mine. M-am dus spre ei, țintindu-l pe cel cu bâta adevărată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu era așa - chiar dacă avusese chef de ea, acum Îi trecuse și, pentru a nu se retrage În mod nedemn, continua, bazându-se pe obișnuință, pe mecanica hipnotică a mișcării, forțându-se să se sustragă acelei situații care-i părea ridicolă și nepoetică, și să și-o alunge din minte pe Tecla Molinari. Mai bine s-ar fi gândit la pubisul ras al Majei, pe care nu-l mai văzuse sau cel puțin nu-l băgase În seamă - de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intenționa să se sinucidă. Se gândise la asta, pe la optsprezece ani - căci lumea Îi părea un loc de nelocuit, o pușcărie, o condamnare pe viață -, dar n-o făcuse. Acum Îi părea doar un gând fugar de adolescent, Îndrăzneț și ridicol. Și totuși, din ziua aceea, nu trecuseră decât cinci primăveri, iar el nu se schimbase deloc, nici lumea - ceva important se Întâmplase, căzuse Zidul Berlinului, și Uniunea Sovietică, dar răul Își Întindea umbra peste tot, cu o eficiență monstruoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca petrecerea să reușească. E important ca fiul lui Buonocore să vină la nenorocita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ședința despre resursele umane din urmă cu cinci zile. Ea era acea miss de mahala, operatoarea numărul șapte, pe nume Emma Tempesta, născută la Roma În 1961, deținea o diplomă de liceu obținută cu note mediocre și avea un curriculum ridicol, aproape lipsit de experiențe profesionale. De obicei firma prefera să angajeze femei mai tinere, cu licență sau În curs de licențiere, care după aceea se căsătoresc și Își caută o muncă mai serioasă - astfel Încât trec pe aici doar periodic, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebuie să fie un ponei pe aici pe undeva, iar asta Însemna că În viață trebuie să te obișnuiești să fii optimist. Apoi, pentru că nu era sigur că-i convinsese pe moșnegii ăia loviți de artrită - forțați de pensiile lor ridicole să-și reducă orice consum la limita subzistenței - să cheltuiască bani Într-un centru comercial sau Într-un multiplex, să creadă În nebuloasa unui viitor mai bun, recurse la repertoriul său de glume și povestiri, pentru care fusese deja foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din ce cauză Îl lăsase Miria. Îl privi fără urmă de interes pe băiatul acela atât de Înalt, Înțepenit lângă prietena ei. Era Îmbrăcat altfel decât ceilalți. Avea o haină din piele de ren cu franjuri și purta niște pantaloni ridicoli, cadrilați, neasortați, care-l făceau să arate ca o paiață. — Nu, răspunse. Ne-am văzut la petrecerea Assiei, spuse Jonas, adresându-i un surâs prietenos. Avea ochii Întunecați, cu dugulițe verzi. — Mă rog, nu-mi amintesc, spuse Valentina. Nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă ea pleca și avea succes, nu avea să rămână niciodată cu el -, imploră, protestă, se smiorcăi, se puse În genunchi, Îi sărută mâinile, dar Emma părea implacabilă, și chiar izbucni În râs la un moment dat, toate astea erau ridicole, iar ea se săturase și spuse că totul se sfârșise și Îl părăsi. Nu stau cu nimeni, Antonio, Îi spuse. Își dori ca următorul semafor să fie roșu, căci trebuia neapărat să coboare din mașină. Greșise când acceptase să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la o legănare descompusă În ritmul unor sunete hipnotice. Erau ridicole când le priveai și stânjenitoare când le imitai. Se putea evita ridicolul doar dacă abandonai orice constrângere și te mișcai la fel ca toți ceilalți. Acolo unde toți sunt ridicoli, cine nu dansează este cel mai ridicol. Maja nu dansă. O lege nescrisă interzicea dansul celor trecuți de treizeci de ani. Rămase impecabilă, țeapănă pe picioare, În timp ce În jurul ei, contururi și umbre se legănau, săltau, se dezlănțuiau. Era puțină lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunete hipnotice. Erau ridicole când le priveai și stânjenitoare când le imitai. Se putea evita ridicolul doar dacă abandonai orice constrângere și te mișcai la fel ca toți ceilalți. Acolo unde toți sunt ridicoli, cine nu dansează este cel mai ridicol. Maja nu dansă. O lege nescrisă interzicea dansul celor trecuți de treizeci de ani. Rămase impecabilă, țeapănă pe picioare, În timp ce În jurul ei, contururi și umbre se legănau, săltau, se dezlănțuiau. Era puțină lumină și Între corpurile acelea nu-l recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]