1,913 matches
-
urmăririle penale și în numele căreia tribunalul își va pronunța sentințele. Etnologii vor încerca mai curînd să-i facă să înțeleagă pe judecători cum se justifică pentru cei care aderă la ele niște credințe pe care noi le apreciem drept barbare sau ridicole. Peste tot în lume unde se practică excizia sau circumcizia (și de multe ori aceste tradiții merg mînă în mînă), rațiunile profunde par să fie aceleași : cînd a instaurat distincția dintre sexe, Creatorul nu și-a făcut bine treaba ; prea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fi fost în preajmă, de a-i fi împărtășit crezul poetic și cu imensul regret al precipitatei despărțiri. Sunt pagini menite să rămână într-o necesară addenda la istoria literaturii române. Deși nu lipsesc exagerările și post-politizările forțate, uneori până la ridicol. Aflăm, astfel, că "poetul simulase o accidentare și își pusese piciorul în gips ca să scape de presiunile Comitetului Central, care voia să-l folosească, apoi și l-a rupt cu adevărat" de unde se vede că nu gen. Stănculescu deține chitanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o ilustrează vânătorii de senzațional. Singurul reproș ar fi acela că, în fervoarea susținerii tezei (gazetarul Eminescu, devenit incomod, ar fi fost asasinat) atât profesorul, cât și emulii săi scot "argumente" din piatră seacă, ajungându-se uneori chiar în pragul ridicolului. Iată: faptul că Eminescu scria, de la Mănăstirea Neamț, "mă aflu bine sănătos" ar îndritui concluzia că poetul n-a fost niciodată bolnav, de parcă s-ar cunoaște vreo minte rătăcită care-și recunoaște starea! Și cum, în interogatoriul poetului, sunt fraze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pragul detaliului grafic, sunt cât se poate de deranjante. Cine știe dacă nu cumva, peste ani și ani, vor fi căutate sensuri ascunse în aceste simple erori de tipar? F ilmul prezentat la TVR cu scopul "susținerii" lui Eminescu în ridicolul proiect "Mari români" (absurditate chiar ca idee de competiție ierarhizatoare, dar dacă și alții o practică...) ignoră fundamentalul: adevărata "susținere" a poetului o poate face doar recursul la poezia eminesciană, nu la scenarita de senzațional. Afirmația naratorului (tocmai catastrofa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
naționalism șovin" (discursul de la Cluj) care, după 1968, a fost prezentată ca esențială în desfășurarea procesului. Nu mai era nevoie, câtă vreme Pătrășcanu a fost "dovedit" ca... spion englez, așa că procurorul putea să literaturizeze, pe cât de patetic, pe atât de ridicol: "ce trist este să constați că există printre oameni și asemenea monștri ce respiră același aer ca noi și sunt încălziți de aceleași raze binefăcătoare ale soarelui!" Evident, Lucrețiu Pătrășcanu a fost implicat și direct, și indirect, în luptele pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
judecat profesorul suplinitor John Scopes, cel ce a predat (după manual!) un curs de evoluția speciilor astfel intrând în istorie mult mediatizatul "proces al maimuțelor" (vă mai amintiți filmul regizorului Kramer, cu Spencer Tracy în rolul principal?) Sentința a subliniat ridicolul situației, câtă vreme procurorul... s-a oferit să plătească din buzunarul lui cei 100 de dolari cu cât a fost amendat Scopes. Există, la noi, un ONG intitulat " Solidaritatea pentru libertatea de conștiință". Mă-ntreb de ce nu l-a acționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să fiu, nu numai de un anume nivel cultural, ci și de capacitatea de a raționa în procesul comunicării verbale. Vorbitorul care preia mecanic, fără să apeleze la judecata proprie, o astfel de soluție preambalată, menită să-l ferească de ridicolul cacofoniei, cade el însuși în ridicol. Acest "ca și" exprimă, înainte de orice, o comparare, și-i nu numai incorectă, ci de-a dreptul stupidă formularea "lucrez ca și zidar". Dintr-un exces de pudoare, s-a admis cu statut incert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
anume nivel cultural, ci și de capacitatea de a raționa în procesul comunicării verbale. Vorbitorul care preia mecanic, fără să apeleze la judecata proprie, o astfel de soluție preambalată, menită să-l ferească de ridicolul cacofoniei, cade el însuși în ridicol. Acest "ca și" exprimă, înainte de orice, o comparare, și-i nu numai incorectă, ci de-a dreptul stupidă formularea "lucrez ca și zidar". Dintr-un exces de pudoare, s-a admis cu statut incert de licență utilizarea acestui "ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca și" pentru protejarea spiritelor noastre feciorelnice de neplăcerea receptării cacofoniilor tip "lucrez ca contabil". Atât și nimic mai mult. Nici vorbă de vreo generalizare! Dar cu cât știi mai puțină carte, cu atât mai mult te terorizează frica de ridicol și, atunci, sufli și-n iaurt. Dac-ai auzit vorbindu-se, la OTV, despre E. U. "ca și profesor", ori, la " Prima", despre alegerea doamnei de la P.C. "ca și președinte", consideri formularea suficient validată și ți-o însușești fără s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
atacului și tot așa mai departe. Cum se vede, nici nu mai contau cei 117 morți! Un episod realmente eroic, dintr-o campanie în care jertfele românilor au fost pur și simplu înspăimântătoare, era complet negat, ba chiar trimis în ridicol, doar-doar... o scădea numărul voturilor conservatorilor! Cât despre steag, ce eroism, ce curaj ostășesc pur și simplu l-a găsit într-un șanț Grigore II (a Lucăi). Trecuseră 18 ani (interval fatidic!) și pretendentul conservatorilor își cerea vehement "drepturile"! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
blestemul unei crime cumplite. Voiam să respir același aer pe care-l respirase ea, să calc pe același pământ, să privesc același peisaj, ca să pot să fiu iluminat de el. În comparație cu tragedia crâncenă a Medeei, isprăvile mele amoroase îmi apăreau ridicole. Aveam nevoie să înțeleg până unde poate să-l facă iubirea pe om să se lase pradă imprevizibilului. O întâlnisem prima dată pe Medeea în operele marilor lirici greci. Despre ea îmi vorbise și femeia aceea pe care am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
luat un papirus și condei și-am început să scriu; m-am prefăcut că sunt stăpânit de o inspirație copleșitoare. În realitate, rescriam lucruri banale pe care mi le reaminteam, dar asta mă ajuta să nu cad de tot în ridicol. Corinna știa foarte bine că scrisul, pentru mine, era mai important decât orice altceva. Sigur, îmi dădeam seama că sunt caraghios, dar speram ca „inspirația” mea spontană să cântărească în ochii ei cât o justificare demnă. Poate mă salvasem. Evitasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
își dorește popularitate printr-o carieră în media și așteaptă ca ceilalți să-i aprecieze veșmintele (http://www.radioguerrilla. ro/antimitocanie/). La nivelul receptării, este posibil ca aceste conduitele vestimentare să pară "excentrice", lipsite de gust, să stârnească dezaprobarea socială, ridicolul și chiar râsul sau, dimpotrivă, să fie considerate exemplare. Surprinzător, dincolo de comicul situației, raționamentul sociologic al lui Pierre Bourdieu (1979/1984, 60) arată că blamarea vulgarului, a obscenului nu înseamnă altceva decât afirmarea superiorității (în sensul poziționării sociale) celor care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
pentru a reuși într-o carieră echivalează cu o închidere față de bogăția de sensuri pe care le propune lumea. * Închistarea noastră într-o unică imagine de sine, ce sprijină în mod eficient un eu orgolios, ne duce uneori în vecinătatea ridicolului. Ea poartă inevitabil cu sine vârsta la care s-a născut, fiind deseori chipul pe care-l ia dorința noastră de a ne cantona în propria tinerețe. Cred că inteligența trebuie să aducă cu ea schimbările de atitudine pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cer, departe, În scurgerea timpului nu are moarte, Statornic arde în orice seară Capăt de osie, steaua polară. Stelele, lumile, roiuri astrale Se-nvârt în jurul osiei sale1027. Versurile fixează personaje, caractere, momente și acțiuni comune sau deosebite, rezumă absurdul și ridicolul lumii aflate în derivă, cercetează fragmente ale vieții dintr-o istorie zbuciumată, dar au capacitatea să reactiveze sub impulsul creator-emoțional Cuvântul primordial și prin El se construiesc arca, carul mnemonic, spiritele aflate pe norul purtător spre înălțare. Poesia, în geneza
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
închisoare pentru somnul liniștit al politicienilor. Dar Costești are deja o altă semnificație : este locul de încoronare a regelui țiganilor, un „Stănescu” care ia coroana după moartea tatălui său. Ceea ce surprinde la etnia țigănească este căderea în derizoriu și vocația ridicolului. Adică cum să nu avem și noi rege ?! a avut și are toată lumea, au avut francezii, că de la ei au luat țiganii formula „Regele a murit, trăiască regele!” ceea ce reprezintă triumful principiului dinastic; românii au și ei rege, au și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
s-au convins că linșajul mediatic, axat, în principal, pe diabolizarea lui Ceușescu, a dat roade, cel care a deschis seria diabolizării a fost Pacepa și nu numai cu „Orizonturile roșii”. Spionul trădător ( erou pentru alții ă de la sublim la ridicol nu-i decât un pas!) știa jocul, știa să manipuleze cu exagerările și neadevărurile. Apoi, pe toate canalele și prin toate mijloace , au început să curgă: drepturile omului ă emigrația evreilor și germanilor, problema maghiară (placa veche, interbelică a ungurilor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
este inseparabil de națiune, el este însăși rădăcina din care se trag spiritul și acțiunile națiunii. Iată unde ne aflăm, unde trăim; iată unde gîndim pentru cei care sălășluiesc aici. Toate acestea sînt simple și pozitive"30. Iorga a respins (ridicolul) curent contemporan lui, "Românismul", care explica micimea României moderne prin modestia și prudența intenționată a românilor. Dacă aceste calități nu existau, nu ar exista nici o limită în privința impactului României în problemele internaționale 31. Sînt oare naționaliștii conservatori? Era oare Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
după tradiție, finanțele erau controlate de Partidul Liberal. De ceea ce avea nevoie țara era un expert în finanțe de înaltă clasă, un tehnocrat. Ceea ce Vlad nu era. Personalitatea lui era incontrolabilă, gesturile lui atunci cînd lua cuvîntul în Adunare frizau ridicolul în loc să inspire respect. Cea mai puternică voce din Adunarea Națională aparținea deputaților noului fondat Partid Țărănesc, constituit în 1919, și liderului acestuia, profesorul de liceu și fostul student al lui Iorga, Ion Mihalache. Regele și regimul liberal nu aveau încredere
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga recurgea întotdeauna la un procedeu preferat în Europa de sud-est, adică ridiculizarea numelor oponenților săi politici. Dacă originea acestora nu corespundea națiunii ai cărei partizani erau aceștia (ceea ce era cazul mult prea multor istorici maghiari), numele lor erau expuse ridicolului, fostele lor nume fiind și ele ridiculizate. În privința lui Kornis, Iorga credea că numele lui originar era probabil Corniș, ceea ce însemna că era român. L. Tamás era atenționat că, doar cu cîțiva ani în urmă, purta numele Tremel, un nume
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Buick negru purtînd plăcuțe de înregistrare 6211 BR. Domnul Boeru își amintea că articolul publicat de Mircea în "Neamul românesc" a acționat asupra Legiunii ca o încercare de a hrăni un tigru flămînd cu conopidă. "Erau niște rînduri de domeniul ridicolului și al sfidării". A doua zi, cotidianul legionar "Buna vestire" a dat o scurtă replică (Boeru susținea că el scrisese articolul). Această replică explica succint că "Legiunea condamnă manevrele abile și viclene ale "Neamului românesc" și continua afirmînd că Legiunea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
gloată josnică" alcătuită din "chelneri" și alți oameni de aceeași teapă 211 Supt trei regi, p. 418 212 "The Times", Londra, 12 noiembrie 1928 213 "Neamul românesc", 11 noiembrie 1928 214 "Neamul românesc", 10 ianuarie 1930 215 Iorga considera drept "ridicole" pretențiile celei de a Patra Puteri" și nu putea înghiți presa cu succes la publicul mare, rubricile care cuprindeau știri despre divorțuri, scandaluri sexuale și violență 216 Toate impresiile lui Iorga despre Statele Unite pot fi găsite în autobiografia sa, O
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
După ultima mea convorbire cu James, avusesem senzația că mă aflu la începutul unei noi relații cu el, mai deschise, senzație care fusese parcă un licăr profetic a ceea ce simțeam acum. Mi-am mai spus, într-un mod curios de ridicol: „Ce nostim!“. Și mi-am amintit de cuvintele lui James: „Ce de-a ștrengării mai făceam împreună!“. Și am vrut să-i mulțumesc și, mulțumindu-i, să râd. M-am uitat la ceas. Abia trecuse de unsprezece noaptea, totuși era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
creativă”, “Nu am făcut niciodată nimic deosebit”. Elevii pot fi învățați că într-o anumită situație se poate acționa în diferite moduri. Implicațiile acestei deprinderi vor induce: dezvoltarea gândirii creative; -creșterea stimei de sine; -reducerea nivelului de anxietate. -frică de ridicol are un efect paralizant; din dorința de a nu face greșeli, de a nu fi criticați, unii elevi preferă să stea în umbră. -conformismul, dorința de a se ajusta valorilor și reprezentărilor celorlalți: colegi, profesori, prieteni. -tendința de a interpreta
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
la îndemână.(...) Nu-mi găsesc nici o valoare, mă doare bogăția ei, față de care mă simt atât de neînsemnat. Căci nu pot admite ca ea sa fie fata de împărat amorezată de un om de rând, eu.” De aici, suspiciunile, sentimentul ridicolului, suferința, orgoliul rănit: „prietenia noastră nu poate dura multă vreme, știam asta de la început. Socot că sunt între noi motive mai puternice, decât că unul este evreu și altul creștin. Firea ei mă umilește, nu voi suporta asta mult. Gândul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]