5,505 matches
-
acum, trecînd cu vederea ce am eu de spus, pentru că nu asta vrei să auzi. De ce crezi că În majoritatea timpului nu mă obosesc să vorbesc cu tine? Ei bine? Pentru că nu are nici un rost și pentru că ești atît de rigidă Încît nimic nu ajunge la tine. Linda se Întoarce furioasă spre el. — Nu-ți permit să vorbești În felul ăsta cu mine. Înțelegi? Așa se termină mereu. Linda se ceartă pînă În clipa În care știe că nu poate cîștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iar râsul acela continua batjocoritor... Am visat, după aceea, un șarpe imens care mânca fluturi. Deschidea gura, limba i se transforma în floare și aștepta nemișcat în iarbă. Fluturii se opreau uneori foarte aproape, dar el stătea neclintit, cu ochii rigizi, ca ai unui mort. Numai floarea din gură, tremurând ușor, îi trăda nerăbdarea. În acest timp, cineva îmi explica: "Știi ce se povestește, Galilei, despre sângerosul Tiberiu? Că figura în fruntea listei celor proscriși, listă pe care o întocmea singur
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
decât să privească de la distanță și să moară de durere. Ar mai fi spus încă multe, dacă n-ar fi ajuns în salonașul în care într-adevăr stătea fantoma. Și atunci l-a cuprins o tristețe de sticlă, limpede și rigidă, căci, privindu-l cum stă nemișcat lângă fereastră, îmbrăcat cu uniforma lui de ofițer, și-a adus aminte bucuria și dragostea și mareșalul și speranțele și înfrângerea altor timpuri și-a întrebat încet: - Ce faci aici, căpitane? A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îndelung aplaudată de spectatori. Fie că suntem doar personaje figurante sau principale, lumina succesului ne cuprinde pe toți, deoarece chiar și cea mai neînsemnată ființă are un cuvânt de spus în această reprezentație numită „Viață”. O masca este un obiect rigid, dar atunci când este purtată poate fi modelată după fiecare sentiment al persoanei care a animat-o. Răsuflarea amplă a buzelor șoptind câteva vorbe se pierde rapid la ieșirea din mască, apoi rătăcind neștiutoare printre alte chipuri dantelate. Masca, poartă către
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiu epuizată și să nu mai văd nimic. Dar ura mi-a întărit spinarea. Călătoria înapoi la munte, legată ca un animal de sacrificiu, mă aruncase într-o furie care se hrănea din ea însăși cum stăteam întinsă pe pătură, rigidă și atentă. Vocile fraților mei mă făcuseră să mă ridic și m-am dus să dau față cu ei. Din ochii îmi ieșeau flăcări. Aș fi putut să-i ard pe toți până la cenușă cu un cuvânt, cu o răsuflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să vânăm, îmi simțeam mâna încleștându-se pe armă, am vrut s-o ridic și să țintesc, dar bunicul m-a apucat de umeri, șoptindu-mi să mai așteptăm, și atunci mâța a plonjat și, cu coada ridicată și picioarele rigide, a făcut câțiva pași prin iarbă, s-a oprit de vreo două ori, și-a arcuit spinarea, adulmecând ceva prin buruieni, ba chiar s-a și uitat spre noi o dată, dar ori nu ne-a văzut, ori ne-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
familia Kersaint... Ai reușit foarte bine cu fabrica de faianță, dar ceva o să-ți lipsească Întotdeauna... - Un castel de rahat și slugi? - Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se opri În fața ușii de la camera Mariei. Auzi suspine. Șovăi, răsuci ușor butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intelectuale și morale În profitul celor pur fizice Îi ducea Încetul cu Încetul pe clienții localurilor pentru cupluri la un sistem ușor diferit, care putea fi considerat fantasma culturii oficiale: sistemul sadian. Într-un asemenea sistem, pulele sunt toate la fel de rigide și de enorme, sânii siliconați, pizdele epilate și băloase. Clientele localurilor pentru cupluri, care adesea erau cititoare de Connexion sau de Hot Video, Își propuneau pentru serile lor un obiectiv simplu: să fie penetrate de cât mai multe penisuri enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
NOUĂSPREZECE Revăd broșura cu Carter Spink abia peste două săptămâni, când mă duc la bucătărie să pregătesc prânzul. Nu știu ce s-a întâmplat cu timpul. Abia dacă mai am noțiunea lui. Minutele și orele nu mai ticăie pe lângă mine în intervale rigide, se revarsă, curg și se învârt în jurul meu. Nici măcar nu mai port ceas la mână. Ieri am stat întinsă într-un lan de fân toată după-masa cu Nathaniel, uitându-mă la fulgii de păpădie purtați de vânt, și singurul ticăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
butonul liftului de serviciu. Ravelstein intrase și ieșise de atâtea ori din spital, Încât Își propusese să nu mai dea atenție faptului. Doctorul Schley nu discutase niciodată cu mine despre boala lui Ravelstein. Era unul dintre medicii aceia superconștiincioși - scund, rigid, acvilin, eficient. Cât păr Îi mai rămăsese era pieptănat În sus, țeapăn, În stilul indienilor iroquois. Nu‑mi datora nici o explicație medicală. Nu eram rudă de sânge cu Ravelstein. Dar, În ultimul timp, Schley se convinsese că eram prieteni intimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații - pe scaune, boierii, cu respectabile căciuli și priviri pierdute în zare, de parcă nici n-ar face parte din acest autobuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își dădu seama ce voiam să zic. După care, își coborî privirea în pământ. — Mă bucur că în sfârșit vorbești despre moartea lui, spuse ea, studiindu-și încheietura, de care nu mai atârnau, ca de obicei, un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-am semețit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uriașa incizie a autopsiei era linia mică și orizontală care-l ucisese. Voce ei ieși ca un geamăt scăzut, și repetă numele: „Mike, Mike“, scoțând sunetul ca pe-un vaier prelung, tăios. Rămase lângă cadavru, ciudat de dreaptă și de rigidă, și sunetul continuă să-i iasă din gâtlej. Îngrijitorul păși repede În fața ei și reașeză cu delicatețe pânza, acoperind ambele răni și apoi fața. Femeia se Întoarse spre Brunetti, iar el văzu că ochii ei erau plini de lacrimi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la destinație. Femeia se opinti afară și se opri pe punte. O neașteptată pală de vânt Îi smuci chipiul, iar ea-l Îndesă pe cap cu o mână, apoi Îl luă și Îl lăsă pe lângă corp. Fără să mai fie rigidă, se dovedi a fi mai mult decât atrăgătoare. Brunetti urcă scările și rămase lângă ea. Cotiră la dreapta În Marele Canal. — E foarte frumos, zise ea. Apoi, schimbând tonul, Întrebă: — De ce vorbiți atât de bine engleza? Am Învățat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
voi în casă nu se folosește nimic de la borcan, ha-ha. — Nu, a răspuns scurt Mel și s-a așezat la loc. În continuare, era rândul Amandei. Care a sărit în picioare în ciuda burții. Pe buze i se întinsese un rânjet rigid, marcat cu ruj roșu. —Numele meu e Amanda Fine, a declarat ea țanțoș. Deși e mai probabil să fi auzit de mine, datorită profesiei mele, în calitate de Amanda Hardwick. A urmat o pauză în care Amanda a așteptat manifestarea unui semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra lor cu o furie răzbunătoare. Alice își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n’base din foaier se constituise în fundalul sonor al nefericirii lor până la venirea taxiului care trebuia s-o ducă acasă pe Alice. Abia atunci femeia se uitase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Când vocea cu accent american a jucăriei s-a făcut auzită, în mod misterios, în cameră, Hugo a tresărit. S-a uitat agitat către mormanul de jucării, o amestecătură colorată de ochi de carton holbați, zâmbete de plastic și membre rigide ițite în unghiuri dramatice. Imaginea asta i s-a părut lui Hugo de-a dreptul sinistră. Fără Theo care să le dea de cap, toate jucăriile alea păreau desprinse dintr-un film de groază. Fine și-a privit ceasul. Ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
surogat al instinctului care a slăbit sau care oricum a devenit nesigur”. Scheler admite o cale de ieșire care este în măsură să justifice opera intelectului, adică civilizația. Se observă că filosoful din Monaco di Baviera întreprinde o adevărată și rigidă cercetare științifică în care examinează științele biologiei și ale psihologiei pentru a proba legitimitatea unui concept esențial despre om. Apoi, coborând în profunzimea psihicului uman prin metoda fenomenologică, distinge formele care configurează funcționarea comportamentului personal. Înainte de toate își concentrează atenția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și controversat”, ca de altfel interpretarea și semnificația sa, definit în relație cu comportamentul uman, deoarece este expus observației și descrierii. Pentru acest motiv, Scheler vorbește de „comportament instinctiv”, considerat ca un comportament teleologic care se desfășoară după un „ritm rigid și constant” și „răspunde la situațiile care se prezintă într-o manieră tipică și sunt importante pentru viața speciei, dar și pentru experiența particulară a individului”. A treia formă psihică este indicată ca „memorie asociativă”, al cărei fundament rezidă în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care a studiat în particular imaginile Fecioarei. "Maria era dinamicul depozit al puterii. Ea era acolo unde imaginea ei era venerata"148. Așa cum scrie Edward Muir, "mijlocitorii către divinitate au pătruns în spațiul urban... într-o așa măsură încât distincțiile rigide dintre sacru și profan... trebuie să le fi părut străine, chiar nereligioase, multora dintre cei care locuiau în orașe ținute împreună, magic, de mici altare"149. Alți cercetători au scos în evidență căutarea a ceea ce s-a numit "autentificare spirituală
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
stare, cum nici știința, să-i satisfacă setea de oceane, foamea de ceruri, dorința fierbinte de nemurire. Aspectul ludic, al confecționării unor păsărele de hârtie aparent obiect de studiu al Tratatului său -, trece în plan secund prin prezentarea unor structuri rigide în care ar urma să introducă ceea ce nu e de introdus, ființa și nu lucrul neînsuflețit. Păsărelele de hârtie sunt lucruri doar în mâna raționaliștilor, a științei pozitive, nu și în credința lui Unamuno, care prin iubirea sa le în-suflețește26
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
ascuns bine. Sunt taine și așa rămân până la sfârșitul vieții... Ochii ei frumoși căpătaseră o strălucire aparte, metalică, iar mușchii feței se încordaseră. Buzele i se strânseseră, marcând un moment de mare tensiune, de dârzenie. Iuliana se transformase radical. Devenise rigidă și privirile îi treceau peste omul din fața ei. Parcă se pregătise pentru a intra într-o luptă dură pe un teren străin ori greu accesibil. Eugen ascultase fără să o întrerupă. Era calm. Cu nimic nu lăsa să se înțeleagă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fortăreață de fapt, una dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți înțelege de ce a scris Kafka romanul intitulat Castelul. În schimb, nouă ne revine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eu nu aveam cum să o contrazic. De altfel, din ce în ce mai des, Domnișoara ri se lăsa locuită de mine în public. această nouă serie de locuiri ne dădea amîndurora, cred, o senzație nouă, era ca și cum am fi transgresat împreună cele mai rigide coduri sociale, tabuurile supreme. era suficient să fim împreună într-un loc cu multă lume indiferentă și grăbită pentru ca dorința de a ne iubi acolo, în mijlocul acelui torent de pași, să apară brusc. a o iubi pe Domnișoara ri în mijlocul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]