2,093 matches
-
viitorul tău. Nu vreau să par bombastic sau excesiv romantic, dar, printr-o ratare de acest gen, se cheltuiesc deplorabil și forțele native și potențiale ale unei comunități, ale unei națiuni. Noi, Românii - pentru a eșua Încă o dată Într-o riscantă generalizare! -, ne disprețuim adesea talentele, părându-ni-se, printr-un reflex primitiv, probabil, că „sânul națiuni” va fi prodigios În a naște alte și alte „forme și energii” de același calibru sau, mai știi, dintr-un dispreț, cu siguranță primitiv
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care a făcut deja o carieră remarcabilă În țara din care venea, aflat În impactul nord-american. În cei vreo treizeci de ani de când se află „acolo”, ca profesor de comparatistică la Universitatea din statul Indiana - Bloomington, Matei, alegând dificilul și riscantul exil, fugind de marasmul politic și cultural comunist, a trebuit, se’nțelege, să facă unele compromisuri. Unul dintre ele, cred eu, a fost acela de a renunța la cariera sa jurnalist-literară, de critic al unor opere curente, postură În care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să fii naționalist, după cum erai liber să fii prosovietic În 1950! Dar liber să gândești și să te exprimi liber oricum nu erai. Era desigur mai simpatic să gândești național decât antinațional. Să gândești pur și simplu rămânea o operație riscantă. Riscul de a intra În Închisoare scăzuse considerabil. Însă și oamenii se fereau, se Învățaseră să se ferească. În toiul marii represiuni de la Începutul anilor ’50, românii adversari ai comunismului Încă nu-și pierduseră cu totul comportamentul de oameni liberi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care și-a găsit - sau dobândit! - și el masca sa destul de iute, era că Nichita „o ascundea” continuând „să pozeze”, derutând aproape pe toată lumea, prin farmec! O făcea, cred eu, din motive multiple, în primul rând fiind conștient de caracterul riscant, revoluționar cu adevărat, „reacționar” - vizavi de ideologia comunistă! - a marii sale arte. De altfel, aici, instinctul său era remarcabil, orice artist de excepție, orice real inovator într-o zonă a artei trebuie să „se ascundă”, orice devoalare precoce a esenței
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Maurer însuși, artizanul, încă din ultimii ani ai lui Dej, ai unei deschise și „curajoase” politici externe a României, care, din „aliatul cel mai fidel al Moscovei”, arăta primele semne de, dacă nu independență, oricum de personalitate și de inițiative riscante uneori, în afacerile externe! - Maurer însuși „a înghițit-o”, așa cum a înghițit și „Tezele din Iulie” și, în scurtă vreme, privilegiile sale au fost înjumătățite, apoi reduse la neant. „Pasivitatea” sa, de fapt „lașitatea” sa din acea primăvară și vară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pelerinaj (cel ce mergea la Ierusalim se numea paumier, cel ce mergea la Roma romier)** au balizat ei înșiși, după Constantin, o Palestină până atunci slab polarizată, nu fără a-și fi redactat în prealabil ultimele dorințe, într-atât de riscantă era călătoria. Pelerinii sunt cei care au făcut locul sfânt, acest copil al iubirii, și nu invers. Și asta în asemenea măsură, încât locurile minunilor înmulțirea pâinilor, însănătoșirea lui Lazăr au tot migrat în Palestina în decursul timpului, în funcție de pericolele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în vestul Ierusalimului, în cartierul evreiesc. Școala Biblică în est, în cartierul musulman. Frații predicatori din prima erau reputați "pro-israelieni", cei dintr-a doua, "pro-palestinieni". Mutându-și sediu în mijlocul arabilor, fratele Marcel Dubois ieșea din pătrățica lui, și faptul era riscant. Spune-mi unde stai, ce ziar citești, cu cine iei masa zi de zi și ale cui lacrimi le ștergi în fiecare săptămână în cimitirul în care mergi de obicei, și-ți voi spune ce simți, ce gândești și de ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de azi o să-l dezmintă. Dar cei care, de atunci încoace, au pornit la asaltul Cerului au avut cumva un destin mai ferice? A te duce la Locurile Sfinte pentru a fi copleșit de binecuvântarea lui Dumnezeu e un pariu riscant, dar unde-l poți găsi pe acela al liber-cugetătorilor, în care binecuvântările omului fără de Dumnezeu te-ar face să uiți blestemele unui Dumnezeu inuman? Mai că-ți vine să eviți din răsputeri acest pământ al catastrofelor și al speranțelor deșarte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lor. La început, când mă frământa ideea scrierii acestei broșuri, nu eram sigur că o voi scrie, mai ales datorită situației de acum a României, acerbelor confruntări politice și trufiei conducătorilor. Îmi dau seama, că scrierea acestei cărți va fi riscantă, mai ales prin încărcătura informațiilor, destul de acide, pe care le voi prezenta în paginile acesteia. Totuși, merită să încerc trezirea curiozității maselor de cititori, scriind lucruri inedite, poate chiar necunoscute din biografia acestor patru președinți ai României. Dacă, primul președinte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai importantă moralitatea decât talentul... Cum caracterizezi vremurile astea în care mulți dintre foștii cenzori conduc destinele culturii, în care foștii securiști îți râd în nas din parlament, din guvern sau din funcții publice? Cât de vinovați suntem pentru această riscantă restaurație? Depinde și ce înțelegem prin moralitate. Uneori moralitatea sprijinită de orgoliu naște monștri mai mari decât compromisurile și tăcerea. Sigur că în momentele istorice importante condeiul unui scriitor trebuie să se transforme în sabie și steag. Cine altul să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
moralitatea decât talentul... Cum caracterizezi vremurile astea în care mulți dintre foștii cenzori au condus destinele culturii, în care foștii securiști ne-au râs în nas din parlament, din guvern sau din funcții publice? Cât de vinovați suntem pentru această riscantă restaurație? Sub orice dictatură moralitatea, demnitatea umană trec înaintea talentului. Sunt triste vremurile când, după Revoluție, cu un popor needucat politic, ne-am ales în instituțiile statului cu foștii nomenclaturiști, fie și din eșalonul doi, cu foștii securiști etc. toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aurită, și au tot tras ponoasele. Eu sper să apuce să aibă și poezia română viitor european. Nu se poate să fim toți tâmpiți, să ne înșelăm citind poezie română de valoare, scrisă în ultimii 150 de ani Cât de riscantă e implicarea unui scriitor/ artist în viața societății? Cât de necesară e o asemenea implicare? Are arta și o menire civică? Nu-mi este clar de ce scriitorul român nu are stofă de politician sau demnitar de stat, de ce se compromite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai importantă moralitatea decât talentul... Cum caracterizezi vremurile acestea în care mulți dintre foștii cenzori conduc destinele culturii, în care foștii securiști ne râd în nas din Parlament, din guvern, din funcții publice. Cât de vinovați suntem (toți) de această riscantă restaurație? Putem să vorbim până mâine pe seama acestei teme din întrebarea ta. Moralitatea, mai importantă decât talentul, spui deja e suspectă o asemenea "clasificare". Nu o dată am auzit că scriitorul cu coloană vertebrală publică în regimul comunist nu avea talent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un tip bătrîn și chior pe nume Richter. Cumva, Pat afla Întotdeauna - avea o intuiție de mamă posesivă - și făcea mutre două-trei zile. Jonkers și Richter n-au rezistat mult. Colțul de la Exchange și Canal e unul dintre cele mai riscante locuri din New Orleans cînd e vorba de marfă. Într-o zi au dispărut amîndoi și Pat mi-a zis: - Acu’ o să-i vezi pe unii dintre gagii ăia cum se-ntorc la mine. I-am zis lui Lonny: „Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să iasă la pensie și să-și vadă de viață fără bătăi de cap. Proprietarul unei livezi nu face nimic. O asociație se ocupă de pomi, vinde fructele și-i Înmînează proprietarului un cec. În realitate citricele sînt o afacere riscantă pentru micul Întreprinzător. Pentru o perioadă, venitul mediu e ridicat, mai ales la fructul roz și la cel rubiniu. Dar un operator mic nu poate face față anilor În care prețurile sînt scăzute sau recoltele mici. Un presentiment al damnării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gării și păzit de doi impiegați era luat cu asalt. În momentul când intrarăm, publicul spărgea ferestrele ca să-l ocupe. Ne așezarăm cam înghesuiți, dar foarte fericiți de norocul ce avusesem și, mulțumind d-lui Mavrocordat, începurăm călătoria cea mai riscantă, mai ales pentru mama. Era ultimul tren spre România și încă numai până la Cer năuți, unde se lega de cel pornit din Berlin cu aceeași destinație. Acolo se afla și un sleeping car. Alergai să fac mamei rost de un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe care le putem interpreta ca făcând dovada unui primitiv și rudimentar fond de cunoștințe și practici medicale, comun, de altfel, tuturor culturilor străvechi aflate în faze de evoluție similare cu Cucutenii. Apropieri cu medicina de mai târziu sunt totuși riscante. Unele vase de utilizare medicală și cu siguranță farmaceutică, unele figurine osoase posttraumatice vindecate probabil spontan, noduli osoși atribuiți de unii specialiști unor artrite, mai numeroase decât la alte societăți umane aflate în etape corespunzătoare celor de la Cucuteni. Sunt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un milion. N-o are și, strâns cu ușa, omul înscenează un furt căruia i-ar fi căzut victimă în trenul de Praga, lipsindu-l tocmai de milionul pe care-l purta cu sine pentru a-l înapoia creditorului. Prin riscanta stratagemă comisul nu urmărea, în fond, bietul de el, decât să obțină o amânare a scadenței, un răgaz pentru a putea face din alte părți rost de banii cheltuiți cu ușurătate, dar pe care ține, orice-ar fi, să-i
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dintre argumentele și exemplele lui Machiavelli, desi le-a rearanjat și a adăugat multe exemple proprii. De asemenea, a "curățat" cartea prin suprimarea pasajelor (precum cele care conțin prețuirea lui Machiavelli pentru Cesare Borgia) care ar fi putut fi considerate riscante sau nereligioase. Machiavelli a fost un protector gelos al proprietății sale intelectuale, așa că este surprinzător că nu apare nicio mențiune a lui Nifo în amplă să corespondență. Pare probabil că Nifo să fi acționat cu știrea lui Machiavelli. Nifo era
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
îl țină într-o tensiune semi-permanentă cu Congresul. Așadar nu se poate spune că Nixon a fost un om exclusiv malefic, căci cu siguranță nu a fost, deși ca om motivat și chinuit lăuntric ar fi putut fi un președinte riscant. El era mai degrabă produsul unui sistem politic care, dacă nu urmau să reapară probleme similare, necesita mai curând o schimbare de direcție, decât un fin acordaj. Desigur, atât un politician foarte corupt, cât și unul foarte cinstit sunt ușor
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
liberalismul economic reușit este un indiciu ce prevestește un nivel scăzut de corupție, liberalizarea în sine nu este un remediu pentru corupție. În absența unui stat democratic puternic și a unei societăți civile puternice, impunerea sa poate fi o strategie riscantă; deși este de asemenea adevărat că performanța guvernelor prădătoare poate fi de așa natură încât să facă ca organizațiile internaționale și altele care urmăresc acest lucru să creadă că nu au prea mult de pierdut. De exemplu, nu mai devreme
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
în mare parte fără probleme. Ar fi greșit să privim abordarea politică și economică a lui Deng doar ca o repudiere a dogmei maoiste. De fapt, Deng, deși poseda din plin abilitatea supraviețuitorului de a cel care deschide un drum riscant, a fost o figură mai degrabă conservatoare, nu mai mult un susținător al drumului capitalist decât vizionarul politic sugerat de unii. Epoca lui s-a caracterizat prin echivoc și inconsecvență, dar și prin înlăturarea nemiloasă atât a aliaților, cât și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
pierzi adesea și banii și prietenul, iar luând bani împrumut se pierde rostul gospodăresc”. Tot așa, un mare adevăr este că în lumea asta, nimeni nu dă nimic gratis, fără un interes, fără planuri înșelătoare ascunse. Mulți intră în afaceri riscante, contând pe abilitatea lor, pe norocul lor, sau pe greșelile și neatenția adversarului. Nu uitați că în orice afacere, pentru ca unul să câștige, altul trebuie să piardă, banii nu dispar și nu se creează din nimic, ei doar circulă, trec
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
un lot de produse cu un procent nepermis de mare de rebuturi. De aceea, e greșit să se creadă că produsele controlate după Standardele Militare sunt mai bune decât altele, dimpotrivă, acesta aste controlul cel mai nesigur și cel mai riscant. Credința că ceea ce se face pentru armată este foarte bun (recte controlul), este total greșită. Multe firme fac reclamă spunând și scriind în reclame „Controlat după Militar Standart”, și majoritatea cumpărătorilor sunt duși astfel în eroare. Calitatea, desigur, este corelată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a participat alături de vecinii ei la ultima fază a împărțirii Poloniei. Prin ultimul deceniu al secolului al optsprezecelea, era limpede că Rusia era puterea europeană dominantă în Orientul Apropiat și principala amenințare în privința supraviețuirii Imperiului Otoman. Austria participase la acțiunile riscante ale Rusiei, dar conducătorii ei, ca și cei ai Prusiei, erau îngrijorați de înaintarea rapidă a Rusiei. Singurul stat care acordase sprijin guvernului otoman fusese Franța, dar ea nu trimisese niciodată forțe militare în zonă. Cu toate că era preocupat de susținerea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]