4,307 matches
-
secol XVIII și început de secol XIX, aduce o umanitate diversă etnic, ce se profilează în decorurile exotice proprii Stambulului și Bucureștilor. Este o lume a diplomației desăvârșite - memorabil, amintind de Mihail Sadoveanu, e episodul în care vizirul Suleiman și robul său Ismail îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfățișându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aișa -, unde stăpânesc trădarea, uneltirile și peșcheșurile, iar puterea se dovedește scurtă și iluzorie. Căderea protagoniștilor - fie că e vorba de doctorul
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
să-i omoare pe cei ce nu se vor închina chipului fiarei; 16și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să‑și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte (ΠςΔ∀(:∀ ƒΒℜ ϑ↑Η Πγ4Δ∈Η ∀⇔ϑ™< ϑ↑Η ∗γ>4Η × ƒΒℜ ϑ∈ :ΞϑΤΒ≅< ∀⇔ϑ™<), 17încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cine are semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de bunăvoința ușor ironică, dar politicoasă a celuilalt. Una dintre temele recurente ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat, recunoscut doar de câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare a avut loc deja; cea de‑a doua va fi însă complet diferită: același Cristos, odinioară umilit, se va arăta în slavă. El va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe rătăciți să‑i întoarcă pe calea Lui cea adevărată; se descoperă ușor celor care‑l caută cu credință; se deschide îndată celor ce cu trupuri neîntinate și inimă pură vor să bată la ușă. Nu alungă pe nici unul dintre robii Săi; de nimenea nu se scârbește socotindu‑l nevrednic de tainele Sale dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la cei doi sâni ai Bisericii”, Noul și Vechiul Testament. Mai întâi, el se mulțumește să asimileze lac omnium sacramentorum temporaliter pro aeterna salute nostra gestorum, adică tainele celei dintâi veniri a lui Cristos. „Laptele” este învățătura lui Cristos, în chipul robului. „Hrana solidă” (cibus), cea a lui Cristos‑Logosul: Lac nostrum Christum humilis est; cibus noster, idem ipse Christus aequalis Patri. Dar ce înseamnă a mărturisi că Cristos este egalul Tatălui? Înseamnă, consideră Augustin, „a‑l atinge pe Cristos cu inima
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui A. Orbe, un diabolus rediuiuus. Iată de ce el va avea toate trăsăturile acestuia, fără însă a se confunda cu el. Irineu îl descrie ca „apostat”, vrăjmaș, dușman al lui Dumnezeu; „hoț” (latro), care își însușește ceea ce nu‑i aparține; „rob” (seruus) nesupus. . În legătură cu acest subiect, cf. G. Ruhbach, „Zum Begriff <ϑ∴2γ≅Η in der alter Kirche”, în Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur, 92, 1966, pp. 372‑384. . Philon din Alexandria, Congr., Paris, 1967, p. 189. . Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o direcție democratică și burgheză, contrară orientării plutocrate a domnitorului, ca și a consulului rus. Se pare că, spre sfârșitul activității ei, societatea adăpostea o organizație politică secretă, care milita pentru unirea Principatelor Române, pentru egalitate în fața legii, pentru eliberarea robilor, vot universal, înlăturarea protectoratului țarist ș.a. Lipsită de sprijinul material al oficialităților, chiar combătută de acestea, minată de unele disensiuni între membrii de vază, societatea și-a încetat activitatea în cursul anului 1838. S.F. și-a propus, în primul rând
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile mâinilor tale, pe care le vei face tuț” - Deuteronomul, 14, 2940), să fie inclusă, cu drepturi egale, în momentele de destindere („«Să te veselești înaintea Domnului Dumnezeului tău, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, levitul din cetățile tale și străinul, orfanul și văduva, care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele lui acoloț”; „«Și să te veselești în sărbătoarea ta, tu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din cetățile tale și străinul, orfanul și văduva, care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele lui acoloț”; „«Și să te veselești în sărbătoarea ta, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, levitul și străinul, orfanul și văduva, care sunt în cetățile taleț” - Deuteronomul, 16, 11, 14). Condiția femeii rămase fără bărbat, deci fără apărare și sprijin, expusă abuzurilor, extorcărilor și nelegiuirilor („Mai-marii lui urzesc în el intrigi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfântul pomelnic. Și încă și Vlăduță voievod [Vlad cel Tânăr - n.m.D.H.M ], părintele lui Vlad voievod înecatul, este îngropat la sfânta mănăstire de la Deal”56. Urmând după câteva formule (devenite clișeu) - „Pomenește-i Doamne”, „Adu-ți aminte, Doamne, de păcătoșii robii tăi” - ori chiar după scurte rugăciuni descinzând dintr-o retorică a înduplecării - „Pomenește cu drepții pe robul tău [cutare] și sălășluiește-l în casa ta, ca un prea îndurat, trecându-i cu vederea toate păcatele, și cele de voie și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este îngropat la sfânta mănăstire de la Deal”56. Urmând după câteva formule (devenite clișeu) - „Pomenește-i Doamne”, „Adu-ți aminte, Doamne, de păcătoșii robii tăi” - ori chiar după scurte rugăciuni descinzând dintr-o retorică a înduplecării - „Pomenește cu drepții pe robul tău [cutare] și sălășluiește-l în casa ta, ca un prea îndurat, trecându-i cu vederea toate păcatele, și cele de voie și cele fără de voie...” -, înșirările din pomelnice (pomeannice) - copiate, refăcute 57 cuprind uneori o istorie a țării „în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și ieși, în cazul pierderii demnității, cum s-a întâmplat cu numele lui Iliaș „Mahmet”, fiul lui Petru Rareș trecut la mahomedanism, răzuit din pomelnicul de la proscomidie al Bisericii domnești din Târgu Frumos, unde inițial figurtase: (traducere) „Pomenește, Doamne, sufletul robului tău Petru Voevod și Doamna lui, Elena, și fiii lui Iliaș voievod și fratele lui, Ștefan, și Constantin și Ruxandra...”)59, cum stau lucrurile - poate - în pomelnicul Mănăstirii Iezerul („Aici se pomenesc domnii țării Românești: Io Antonie voevod [din Popești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau de mari dimensiuni). Văduva trebuia să se îngrijească de mormântul soțului și de locul unde el odihnea. Neagoslava, soția lui Barbu Craiovescu (cel îngropat la Mănăstirea Bistrița 71, unde-și sfârșise zilele ca monah:(trad. din slavonă) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Barbul marele ban al Craiovei, care și-a schimbat numele în Pahomie, veșnica lui pomenire; în anul 7013 [1520], luna martie 9”)72, a pus un epitrahil (o eșarfă lungă, brodată, aparținând veșmântului preoțesc) cu text în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în țară, (soțul ei murise în 1627) și tot ea cred cea care a poruncit (aproape că își face loc și în inscripție) să le fie nemurite în slavă faptele (pe o piatră de mormânt fără ani): „Aici odihnescu-să oasele robilor lui Dumnezeu, Io Radu Șerbanŭ Băsărabŭ voevod și ginere-său Petrașco Niculae vodă, amândoi tare și vărtos pentru lége și pentru moșie cu păgănii turci, tătari și eretici unguri s-au bătut și în bătrâniațe amîndoi de boala podagriei s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
77. în privința lespezii (azi dispărute) de pe mormântul clucerului Vlaicu, (făcută în 1587-1588), socrul lui Mihnea Turcitul, nu există nici o îndoială. Văduva jupânița Anca, își declară singură participarea (după ce fiica ei, Doamna Neaga, zidise biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și ale doamnei lui, Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru accea, jalnică, cu osârdie au făcut această biserică, iar mama ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiu nelegitim ca Petru Rareș, a simțit nevoia să-și declare - și în pisania bisericii Mănăstirii Probota (înălțată pe când era egumen vărul său, Grigorie Roșca, viitorul mitropolit: (trad) „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii [mele] împărătești, a zidi acest
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
87), și în inscripția de pe mormântul de marmură (căci locul de veci - zicea Gerges Duby - trebuie să fie impunător și să apere trupul, pentru ca sufletul înviat să-l poată regăsi fără greutate) - (trad.) „[Această groapă e a ] iubitorului de Hristos robul lui Dumnezeu Io[an] Petru voievod, fiul bătrânului Ștefan Voievod, care [s-a strămutat la aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mormânt din gropnița bisericii de la Curtea de Argeș, Neagoe Basarab „vorbește”, în ultima parte a textului, la persoana I, se adresează de dincolo de moarte urmașilor (să bănuim și amestecul Despinei?), comunicându-le o veche (chiar și lexicul) măreție voievodală valahă - „A răposat robul lui Dumnezeu Io[an] Neagoe, voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei și al Podunaviei, în luna septembrie 15 zile, anul 7029 [1521], crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani și jumătate” -, formulând o rugăminte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căreia acest „hronic” condensat a fost incizat în timpul vieții lui Radu, la porunca lui, este corectă, atunci întreaga „compunere” devine un pseudo reprezentant al categoriei de „exprimări postume”. Dacă însă toate cele trei părți ale pisaniei - „anunțul” inițial („Răposat-a robul lui Dumnezeu și mult milostivul Io[an] Radul, mare voievod [...]”), ce poartă și o dată (în anul 7037 [1529], luna ianuarie, ziua 4 [...]), „enumerarea luptelor” (povestire cadențată, cu totul impresionantă: „Să vă fie știute războaiele ce vă voi povesti, pe care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
averii „ce a lăsat Dumitrașco cu limbă de moarte” cu condiția ca Antimià „să-l grijească și să-i facă pomenire din an în an”. Grija pentru copii nu lipsea. Marele clucer Buzinca și-a împărțit, în 1641, moșiile și robii celor doi fii și soției, „iar din vite, oi și dobitoace să-și ia [soția] mai întâi zestrea, apoi să se facă 4 părți, una pentru pomană, alta lui Papa, alta Grăjdanii și alta lui Preda; să stea Grăjdana în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
decisiv, într-o cohortă de convingătoare izbânzi („carele au izbăvit pre izrailiténi din mâna lui Faraon, și pre Noe din potop, și pre Lot din Sodom, și pre David din mâinile lui Saul...” etc.), aliat permanent al postelnicului, „întărește inima robului său Costandin” și ne sugerează desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Apariția postelnicului în fața vizirului, act de „vitejească cutezanță” - socotește, pe bună dreptate, cronicarul - este însoțită de o omenească spaimă, secvența cu pricina desprinzându-l pe Ludescu dintre autorii de letopisețe și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
făcut cu Vișa (sau Voica), o iubită a Domnului, a crescut la curte, alături de copii Doamnei Neaga (fiică a clucerului Vlaicu, pentru pomenirea căruia ea a ridicat o biserică în satul Buda, scriindu-i pe piatra funerară: (trad) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea, jalnică cu osârdie a făcut această biserică”; iar jupânița
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de gelozie maternă (criminală câteodată) îndreptată asupra nurorii, o intrusă periculoasă pe firul iubirii dintre mamă și fiu: Maică-sa nu l-ascultat, Nora-n temniță-a băgat, Demăncare ea i-a dat Din ciubaru porcului, C-așa-i legea robului...448 . încercarea de mistificare (și ea criminală: „Fiuț, fiușoru meu,/ Cât am plâns de doru tău,/ Că de când te-ai dus de-acasă,/ Am rămas inimă arsă,/ Și de când ne-ai părăsit,/ Nevasta ta a murit”) are un rezultat contrariu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
compunerea logogfrafului român: „Șă mérgem să petrécem mortul înainte până nu ne petrec pre noi alții și să vedem lucru mare și minunat, să vedem ceia ce-s în gropi. Pute-vei să spui carele-i împărat și carele-i rob, carele-i frumos și carele-i bătrân, carele-i rudă bună și mare și carele-i de rudă proastă? Au nu-s toți lut? Au nu-s toți țărână?” 624. NOTE 1. Vezi Nicolae Mihai, „Ultimul gest. Atitudini și reprezentări
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Evul Mediu (1942), precedată de o antologie de texte traduse, De la mimus la baroc (1933). Pe de altă parte, beletristica propriu-zisă este firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini... (ambele din 1927), Molima (1932) nu impun o voce distinctă, deși maniera tradiționalistă (gândiristă chiar, în poeme) este concurată, în creația dramatică, de o profundă influență strindbergiană și ibseniană sau expresionistă
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]