4,815 matches
-
sale, vrea să lase o mărturie despre iubirile și neiubirile lui definitive. Pe aproape toți autorii antologați i-am tratat în precara realitate sau în realitatea mai puternică pe care o constituie imaginația”. În mod analog procedează criticul, eseistul și romancierul argentinian Ricardo Piglia (1941) în Ultimul cititor (2005), un volum de eseuri și comentarii despre felul în care citesc unii scriitori (Kafka), personalități istorice (Ernesto Guevara), personaje literare (Anna Karenina) sau despre „reprezentările narative ale modurilor de a citi”. Mărturisirea
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
de aceea această carte este, probabil, cea mai personală și mai intimă din toate câte le-am scris”. Născut în 1947 la San Sebastián, Guipúzcoa, este autorul unor cărți, eseuri, articole pe teme de filozofie, etică, politică, cultură, dar și romancier, ziarist, profesor de filozofie, etică și sociologie la mai multe universități spaniole. În românește s-au tradus lucrările sale de etică și politică destinate adolescenților și un eseu despre Cioran (1998).
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
--- A XVI-a ediție a Colocviului Invalizilor de la Centrul Cultural Canadian din Paris a avut ca temă „Alcoolurile”. Și literatura, trebuie precizat. Nu e chiar originală tema. O altă manifestare similară de la Rivesaltes din Pirinei i-a acordat romancierului Jean Echenoz un premiu constând în 225 litri de vin, care îi vor fi expediați acasă sub forma a 300 de sticle. Presupun că nu pentru valoarea operei. La Café de Flore din Paris, romancierul Frédéric Beigbeder organizează anual pentru
Scriitorii beau și se droghează () [Corola-journal/Journalistic/4128_a_5453]
-
din Pirinei i-a acordat romancierului Jean Echenoz un premiu constând în 225 litri de vin, care îi vor fi expediați acasă sub forma a 300 de sticle. Presupun că nu pentru valoarea operei. La Café de Flore din Paris, romancierul Frédéric Beigbeder organizează anual pentru colegii săi întru literatură și băutură o agapă cu 400 de invitați, stropită cu 1000 de litri de băuturi diverse. Jurnaliștii francezi amatori de astfel de curiozități bahico-literare, care știu că Tolstoi bea votcă în
Scriitorii beau și se droghează () [Corola-journal/Journalistic/4128_a_5453]
-
Or personajul central al cărții - de fapt, unul dintre cele două personaje principale anunțate de titlu - este scriitorul Teofil Barbălată, prezentat cu umor și o doză de ironie (la adresa personajului, dar și a criticii literare) drept „un poet și un romancier contemporan mediocru. Știa asta și era împăcat. Prea încerca să le facă pe toate, prea se credea important și nu excela în nimic. Cu gândul acesta se obișnuise deja după lungi ani de dramatism și lingoare, după ce, la rugămințile lui
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
după o clasificare a lui Arșavir Acterian 2. Viața și activitatea literară. Lucian Boz s-a născut la 9 noiembrie 1908, la Hârlău, jud. Iași, și a murit la 14 martie 2003, la Sydney, Australia. A fost critic literar, eseist, romancier, poet și traducător. Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz. Tatăl său a participat, a fost rănit și decorat în Primul Război Mondial. În 1909, familia Boz se mută la București, astfel încât viitorul scriitor urmează, în Capitală
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
vor continua cu finanțare asigurată din creditul BEI și din fonduri guvernamentale, lucrările nefiind oprite în acest moment. Cu o lungime totală de aproximativ șase kilometri, tronsonul de metrou va avea zece stații, la Râul Doamnei, Valea Argeșului, Valea Ialomiței, Romancierilor, Parcul Drumul Taberei, Tudor Vladimirescu, Favorit, Orizont, Academia Militară, Eroilor, și va acoperi, în principal, un bazin cu un număr de peste 300.000 de locuitori din sectoarele 5 și 6 ale Capitalei. Primele trenuri pe linia 5, de la Râul Doamnei
Ponta apreciază generozitatea Guvernului Boc. Vezi motivul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38814_a_40139]
-
critică a Taniei Radu, care descoperă cusururi acestei cărți unanim lăudate: „Scris cu un patos năucitor, într-un diluviu inform după standardele romanului cu pedigriuri, cu scăpări și destule eclipse de grație stilistică...”. Sau: „Marta Petreu este și nu este romancier.” Sau: „pagini antologice, lipsite de orice marcă a vârstei stilistice, descriu în primul capitol înmormântarea mamei. Vin însă la rând alte zeci de pagini descumpănitoare, care te fac să crezi că autoarea pierde tonul, că nimic nu se va mai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4089_a_5414]
-
însemnările unor călători străini trecători prin Oraș, pe cerul ficțiunii, de cum se instaurează vraja epică atotcuceritoare. Rețeta epică europeană la zi nu este foarte diferită. Protagonistul se poate numi Maria Callas, Petrarca, Caligula, Gauguin sau marchizul de Sade, de pildă: romancierul îl pune într-o poveste verosimilă cu ceea ce consemnează după caz cronicile, biografiile, istoria sau arhivele, îngăduindu-și să „brodeze” în jurul personajului ilustru; în cazul Casei Gorgias ni se oferă frescă, roman erotic, de moravuri, thriller: fratele Veniaminis trimis de
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
spițerie, fie în adevărate performanțe lexicale pe care, în chip paradoxal, numai un anticalofil le poate realiza: cuvinte rarisime, de esență tare cu iz cronicăresc, dar contextualizate cu o desăvârșită naturalețe. Naturalețea și talentul epic sunt calitățile de căpătâi ale romancierului Gellu Dorian.
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
curînd în România în vederea realizării unui proiect european al Forumului Internațional de la Bratislava. Cum scriitorul italian a scris recent un roman inspirat din realitățile românești, Cronicarul a așteptat curios să afle părerile sincere ale literatului născut la Roma. Din păcate, romancierul nu poate sări peste clișeele politicoase care intră în recuzita de declarații curente pe care străinii le fac în privința României, și de n-ar fi fost decît platitudinile din interviu, nici nu ar fi meritat osteneala de a-l semnala
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
în suita de banalități care a atras atenția Cronicarului. E vorba de breasla scriitorilor din Italia, a cărei stare e atît de precară că, în comparație cu colegii lui Umberto Eco, Uniunea Scriitorilor din România reprezintă un caz privilegiat. Iată ce mărturisește romancierul născut în 1975: „În Italia scriitorii sînt funciar dezorganizați, sîntem mai degrabă niște cîini lăsați liberi. Sînt lucruri pe care le avem în comun, prietenii citadine, ne întîlnim deseori la festivaluri, dar nu e chiar atît de simplu să reușim
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
o pricină a imensei lui dezintegrări interioare mi se pare, izolată de rest, prea înclinată spre lirism. Straniu în compoziția lui bipartită, fascinant în epicul pe care-l derulează, acest experiment prozastic de tinerețe al lui Andrei Oișteanu promitea un romancier adevărat, hrănindu- se din temele investigațiilor sale științifice (pe care le regăsim în Grădina de dincolo. Zoosophia). De atunci, Oișteanu a mai publicat câteva studii exhaustive extrem de serioase (Imaginea evreului în cultura română, Narcotice în cultura română) și are în
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
Candidat nefericit (a nu știm câta oară!) la Premiul Nobel, romancierul american Philip Roth a acordat recent un interviu hebdomadarului francez „Le Point”. „Nu scriu ca să conjur moartea, declară el. Scriu pentru că e modul meu de viață. Nu pot trăi fără asta. În fiecare zi, de zeci de ani, fac același
Un interviu cu Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4197_a_5522]
-
în cel de-al doilea demonstra ( în anul 1976!) că dacă întreprindere socialistă, ca parte a sistemului macroeconomic, nu cunoaște falimentul, atunci întregul sistem va intra în colaps. Într-adevăr, lucruri interesante, foarte interesante, pentru toată lumea, chiar și pentru un romancier care ar fi preocupat de acea epocă. ICR-ul face pui în țară Din OBSERVATOR CULTURAL aflăm că vor fi inaugurate filialele ICR din teritoriu: Filiala Moldova, la Iași (director Cassian Maria Spiridon, director-adjunct Marius Chelaru); Filiala Dobrogea, la Tulcea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4026_a_5351]
-
în raport cu mișcările extremiste. Într-o recenzie publicată în The New Republic („Who Are the Real Blasphemers?”), Paul Berman aduce în discuție un episod ocultat din biografia intelectuală a lui Rushdie. El poate fi legat de întrebarea voit încuietoare pe care romancierul i-o adresase, în 1986, la Congresul PEN ținut la New York lui Saul Bellow. Rushdie simțise nevoia să se ralieze atacurilor ultrastângiste, vehement antiamericane, ale lui Günther Grass: „De ce evită atât de mulți scriitori americani - sau, încă mai provocator, «de ce
Final amânat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4030_a_5355]
-
Ana Pușcașu ar putea fi bune repere ale anului. Primul mai realizează antologii, traduce, publică segmente dintr-un roman. Dacă Ioana Pârvulescu își continuă curajoasă aventura de prozator, Simona Sora inaugurează, cu al ei Hotel Universal, o promițătoare carieră de romancier, ca și Alexandru Mușină. Eminentul poet și teoretician propune, în romanul său despre Dracula, câteva importante teme de studiu pentru draculalogi. În drum spre sud e debutul în roman al lui Adrian Romilă, critic literar de nădejde al revistei „Conta
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
trezea, slujnica relua povestea și adormea din nou, într-o nostimă inversare de roluri domestice. Sau toastul prilejuit de cucerirea Kievului de către nemți, cînd Eugen Lovinescu ciocnește cupa de șampanie cu Camil Petrescu, momentul sărbătoresc petrecîndu-se la ceva vreme după ce romancierul îl răstignise pe critic în pamfletul Dl. Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile. Dar fiorul solidarității beligerante era mai puternic decît mărunta discordie literară dintre cei doi. La fel, o tentă memorabilă răzbate din împrejurările în care autorul își mărturisește
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
abia acum. Rapid, în ce sens? Al scrierii, desigur. Nu prea ne e limpede de ce s-au grăbit autorii, fiindcă, în definitiv, puteau să-l scrie și în câteva zile și tot băteau recordul și intrau în Guinnes Book. Nici un romancier nu i-ar fi concurat. Dar ce criteriu mai e și acesta fiind vorba de o operă literară? Și când te gândești câți scriitori cu pretenția de a fi băgați în seamă și-au adus obolul! Era să spunem cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]
-
Iulia Iarca Toate bufnițele, Filip Florian, Editura Polirom, Iași, 2012, 280 pag. Într-un an 2012 al prozei, prezența lui Filip Florian, unul dintre numele de primă linie ale romancierilor contemporani, era de neocolit. Apariția romanului Toate bufnițele, bestsellerul Târgului de Carte, este un eveniment de public și de critică în egală măsură. După succesul Degetelor mici, care a avansat frumușel dincolo de granițe, după Băiuțeii - scrisă în dialog cu Matei
Bufnițele copilăriei by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4049_a_5374]
-
incidența „sindromului Stockholm”; cel de-al doilea fiind prea orgolios pentru a accepta că poate fi manipulat (aici, priza la uman a autorului atinge cotele cele mai înalte, Andreescu fixând din câteva tușe, deloc onctuoase, un foarte fidel portret al romancierului). De fapt, subiectul acestei cărți nu-l reprezintă numaidecât instituția Securității. Gabriel Andreescu nu se erijează în acuzator sau avocat al celor de ale căror destine se ocupă (cu o singură excepție, aceea a lui Vasile Vetișanu, căruia i-a
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
Român cu care negocia au promis autonomie pentru maghiarii din Transilvania”, arăta el, potrivit Adevărul. Noțiunea de autonomie, potrivit acestuia, s-a conturat chiar înainte de 1918, iar articolele din presă și pamfletele politice de la începutul secolului XX exprimau această solicitare. Romancierul, arhitectul și politicianul Kàroly Kos a făcut chiar un apel către maghiarii din Transilvania, în 1921. Într-un articol, el scria: “Ne-am trezit. Vrem să vedem clar. Vrem să înfruntăm Viața și să avem o perspectivă clară asupra situației
Problema autonomiei maghiarilor, una istorică by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39457_a_40782]
-
în traducerea românească a Irinei Horea. Scrise în 1995, când autorul avea 43 de ani, și intitulate în original The Imaginary Girlfriend (Prietena imaginară), memoriile se referă la dubla carieră a lui Irving, de sportiv la lupte libere și de romancier. Irving a fost până la 37 de ani luptător și până la 47 de ani antrenor, predând între timp creative writing la diferite universități americane, între care Iowa, unde s-au aflat, cam în aceiași ani cu el, 1969-1972, la invitația lui
Scriitorul ca memorialist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3957_a_5282]
-
el, 1969-1972, la invitația lui Paul Engel, câțiva scriitori români din generația mea, cu ocazia uneia din primele noastre ieșiri peste hotare, și, dacă nu greșesc, prima peste Ocean. N-am idee de ce Irving continuă a nu avea cota altor romancieri americani, nici la noi, nici în alte țări, nici chiar în SUA, deși este incontestabil unul dintre cei mai mari. Nu l-am văzut pe nici o listă, lungă ori scurtă, a Premiului Nobel. Romanele lui sunt totuși originale și profunde
Scriitorul ca memorialist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3957_a_5282]
-
interesat să-i compar formația cu aceea a generației mele, în pofida distanțelor de tot felul dintre țările noastre. Surpriza a fost să constat numeroase coincidențe (nu le pot considera altfel): am citit în adolescență cam aceiași autori, avem destule simpatii (romancierii ruși din secolul XIX, Dickens, Melville, Graham Greene) și idiosincrazii (Oscar Wilde) comune, m-am aflat, prima oară afară, la Viena, în același timp cu el, și aș fi putut să-l întâlnesc la Iowa, trei-patru ani mai târziu, dacă
Scriitorul ca memorialist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3957_a_5282]