12,281 matches
-
ilustre, pe care autorul era departe de a o bănui: de la personajele principale și pînă la transformarea istoriei în literatură, narațiunea lui Filimon avea să prolifereze glorios de-a lungul deceniilor următoare, atingînd ultimii ani ai secolului XX. în galeria romanticilor români, primul nostru romancier semnificativ îl întrupează pe literatul monoic. N-a scris nimic demn de interes înaintea vîrstei de 43 de ani, a dat apoi la iveală o capodoperă și a tăcut. S-a sfîrșit la 45 de ani
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
clasicismului latin" pentru evoluția literaturilor contemporane ale popoarelor romanice. Autorul își propune să demonstreze într-o suită de articole cât de folositoare este pentru literatori asimilarea culturii clasice latine, ce rezultate poate aduce acest clasicism care fecundează sufletul modern - sufletul romantic în special - în ce are mai bunť". Din literatura greacă, articolul lui Mircea Eliade, Deucalion, publicat în Orizontul, nr. 7, din 11 februarie 1926: "Sunt amintite scrierile grecești despre legenda potopului din timpul lui Deucalion, aparținând lui Hellanicos, Pindar, Aristotel
Literatura universală - în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9159_a_10484]
-
secol jumate. Incluse, parțial, în proverbele lui Iuliu Zanne și într-o cărticică de la Albatros, de proverbe comentate, îngrijită, în 1973, de același doctor Paschia, voroavele tîlcuite ale lui Iordache Golescu dau de lucru cercetătorilor vorbelor și faptelor din secolul romantic timpuriu, cu crezurile lui păstrate, pe regiuni, pînă astăzi. Cu prescripțiile și tabuurile lor. Ar fi interesant de știut dacă le aplicau....
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
-ți pasul,/ Stăi pe loc, privește-ți nasul;/ De va fi lung ca al meu,/ Fă și tu ce-am făcut eu." Adică, vai, sinucidere... În rest, muzici, specific național (cam forțate căutările lui Filimon, dar de, sîntem în secolul romantic), distracții etic-estetice ("Călătoria, după părerea mea, este cea mai bună medicină în contra urîtului."). Chiar dacă, într-un stil întrucîtva minimalist, avant la lettre, Filimon se confundă, cînd face recomandări, cu un ghid turistic presat de spațiul tipografic. Nu e mai generos
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
tranșantă, criticul alege să-și spună părerea cu ajutorul unor interogații, lăsate în suspensie, pe seama cărții: "Ea șochează, incomodează și agasează din multe puncte de vedere. Aparține unui - definitiv - poet, as al ingineriilor textuale postmoderne, dar înzestrat cu temperament și structură romantică. Poate fi, de pildă, pusă în ecuație cu alte cîteva proze fluviale sau chiar trilogii din panoplia istoriei noastre literare, de la În preajma revoluției la Cronică de familie, Un om între oameni, Cel mai iubit dintre pămînteni, Pumnul și palma?! Ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
gratuită pe care ne-o oferă aproape orice joc pe computer spre altceva, poate o nouă viață, o nouă dimensiune pe care jocul și creatorul lui nu a prevăzut-o. Harald Schleicher realizează o parodie din colaje a clișeelor machiste, romantice sau eroice din istoria filmului, de fapt, un portret arcimboldesc al cinematografiei pe o temă dată. A Man's Got to do What a Man's Got to Do (Bărbatul trebuie să fie bărbat, Germania, 2006) constituie un decupaj mozaicat
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
Votul Jenichii (care joacă rolul personajului de bun-simț - Ťo voce din publicť), totdeauna cu ei. Au aerul să spună: vezi? noi sîntem trei, tu, unul singur - dacă toți trei îți spunem într-un fel, de ce te încăpățînezi?". Aidoma unui actant romantic sau a unui "om de prisos" din literatura rusă, ruminează gîndul "plecării definitive" care ar putea fi și suicidul: Nu mai e loc în viața mea decît pentru sinucidere sau pentru o plecare definitivă, undeva, în singurătate". Realitatea psihică e
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
a împlinit niciodată. Nici măcar în poeziile unde se mai și moare puțin, și deloc în aproape teatru, aproape poeme, aproape povești, niște... instalații (sic!) care i-au apărut prin'66, la Editura Tineretului. În anticariatele ordonate - da, există, gata cu romantica harababură, cu căutările de-a totul sau nimic prin rafturi pe trei rînduri - care au sectoare speciale de Sorescu, n-am mai găsit cărticica de acum patruzeci de ani. Doar o înlocuitoare mai colorată, din 1996, de la Creuzet, cu coperta
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
istorică sau etnologică a zonei. Dar dacă luăm în calcul lumea din proze ca Mara, Budulea Taichii, Popa Tanda ? Rezultatul e cam același, numai că mult mai spectaculos ca substanță, mai paradoxal ca argumentare. Într-o tradiție literară românească majoritar romantică și deseori aservită ideii de supraviețuire (vezi omniprezentul ciocoi care vertebrează multe din romanele începuturilor sau mitul intelectualului sărac și inadaptat), apariții stenice, energice ca Dinicu Golescu, Ion Ghica, Ion Popovici Bănățeanul sau Slavici sunt mostre de-a dreptul exotice
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
Simona Vasilache Manuscrisul pierdut e fetișul tradiției romantice, și-al literaturii în genul romanticilor. Suprema desăvîrșire a unei opere amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să stingi o curiozitate. Manuscrisul găsit
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
Simona Vasilache Manuscrisul pierdut e fetișul tradiției romantice, și-al literaturii în genul romanticilor. Suprema desăvîrșire a unei opere amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să stingi o curiozitate. Manuscrisul găsit, în schimb, e un pariu de
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
ceva care n-o să țină, și care nu se va antologa, peste vreun an sau doi, în volum. Manuscrisul-arlechino pe care-l găsește Marin Bucur e exact manuscrisul pierdut, în unul din multele feluri în care l-a înțeles veacul romantic: aruncarea pe fereastră, deseori la adăpostul anonimatului, a unei munci datate. Caragiale, contemporanul nostru, l-a exclus pe Caragiale, contemporanul lor. Ne interesează, însă, acest ouvrier al cauzelor diverse. Nu atît pentru că sînt, încă, și ale noastre - vezi problema pavării
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
unui ziarist de la aproape 1900 față cu relele vremii lui. Articolele lui Caragiale nu sînt nici pamflete, nici generalități. Sînt, pur și simplu, reacții - uneori malițioase - ale unui cetățean care vede și aude. Instrumentul cu care Caragiale a distrus onoarea romantică, mai mult închipuită decît la locul ei în scurta primă jumătate de secol, a fost o prietenie suspectă, amiciția. Solidaritatea, grupul, societatea de amici au legitimat practici altminteri inacceptabile, făcînd din stimabil și onorabil vorbe-n vînt. E partea rea
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
a Partidului Republican francez ca angajare politică, fapte care ar crea grave incompatibilități între Ion Vlad și puterea de atunci, extrem de hibridă; pe trei sferturi emanată din cenușa încă fierbinte a ceaușismului decapitat, iar pe un sfert plină de elanuri romantice și de utopii juvenile. În aceste circumstanțe, marele nostru artist a rămas mai departe acolo, la Paris, unde se stabilise definitiv cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă, adică în 1965, și unde a și murit la puțin timp după ce
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
Petrescu "preia" termenii care pot acoperi realitatea jurnalului său intim: Note zilnice pentru că "însemnări" ar fi fost prea mult față de amploarea notațiilor din jurnalul maiorescian, iar "intime" ar fi fost prea angajant pentru un scriitor atît de departe de modelul romanticului "sincer", dispus să nu ascundă nimic "fratelui" său, cititorul. Jurnalul lui Camil Petrescu - o mărturisește el însuși - e "relativ sincer" pentru că, iată, sinceritatea nu spune nimic și, pe deasupra, e și vulgară: "Nu sunt decît două moduri de a trece satisfăcător
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
și Călinescu accentuează în cronica sa caracterul exemplar, canonic, al textului - «primul cu adevărat roman românesc de analiză» - pe care îl compară cu capodopera lui Benjamin Constant, cap de serie al literaturii pe teme psihologice, ținută la mare preț de la romantici încoace. Și când cei mai mari critici ai momentului afirmă același lucru, înseamnă că opera interpretată oferă motive destul de puternice pentru o astfel de conciliere." (pag. 162) Dar, ca să fim corecți, nu e nicidecum primul caz de suprapunere a opiniilor
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
pro domo. întîi de toate e vorba de o mentalitate raționalist-echilibrată, altminteri zis de un clasicism pe care-l putem constata, în înfățișări uneori difuze, alteori explicite, la majoritatea numelor sale exponențiale, începînd cu Sainte-Beuve. După o apropiere de orientarea romantică (episodul Hernani), acesta "operează o mișcare prudentă de retragere", în virtutea fondului clasic al educației sale. Semnificativ este omagiul pe care-l aduce lui La Harpe, care "a transmis făclia vie a tradiției și îndreptățește primul pronostic al lui Voltaire față de
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
care același Jules Lemaître o comentează astfel, cu o nuanță de căință generaționistă: "Cum i-am putea reproșa că a făcut întocmai ceea ce am făcut cea mai mare parte dintre noi, că a început prin a iubi prea mult pe romantici și că a sfîrșit prin a-i iubi mai puțin? Că încetul cu încetul a descoperit și a mărturisit gusturile sale adevărate, că a recunoscut în sfîrșit că se născuse clasic". O dată cu primenirea generațiilor, menționează Șerban Cioculescu, romantismul este chemat
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
conținute în trei litere pe-un ton mai ridicat. Cu Alo! începe și volumul lui Foarță, păstrîndu-și însă, ca pe-un as în mînecă, écart-ul. Posibilitatea de-a ieși din codurile mașinale ale epocii de după telefon, acostînd la țărmul mărilor romantice: "o mică șuetă nu fără, adesea, un vechi fîșîit/ și la fel de simpatică,-n rest, ca și aceea cu dl.// sau dna. robot, care, fermi ca o riglă/ de calcul, te anchetează în numele/ bunilor prieteni curioși să-ți cunoască (pre)numele
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
nebuni pentru a scăpa de poliție, și unde ciudații sunt așa pentru că li s-a inoculat că sunt ciudați, sunt învinși pentru că au fost convinși că sunt învinși. Probabil că în cultura americană se manifestă ca o genă recesivă instinctul romantic, aventuros care i-a împins pe pionieri departe în interiorul continentului, instinctul unei frontiere căutate, dar niciodată atinse. Prin urmare nu avem un road-movie cu familia Adams, ci cu niște oameni obișnuiți cu particularități, dintre care singurul care are o problemă
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
scriem, să producem... Fiindcă nu are nici un sens să o faci, dacă nu scrii pentru făpturile mai puțin instruite din acest punct de vedere. * „Scriitor!? Nici din punct de vedere biologic lucrul acesta nu are vreun sens. Este o obscenitate romantică a cărei explicație nu poate fi decât superficială.“ Céline. * Sunt fericit numai în momentele în care simt că nu am pentru ce să trăiesc. * Nimic nu-ți prezice sau măcar prevestește întunecarea minții, și cu toate acestea deznodământul va fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
datorează, în primul rând, acestor prefigurări și actualizări succesive. Pur și simplu, el a făcut înaintea altora (și, de obicei, mai bine) un anumit tip de poezie. Mai întâi, una la persoana I singular, a eului fremătător și expansiv, dimensionat, romantic, în sensul iubirii și proiectat în afară printr-o viziune a sentimentelor. Pe fundalul realist-socialist al epocii, cu stupida maculatură în care se proslăveau naționalizarea, cooperativizarea, stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în efigie, periculoșii dușmani de
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
al epocii, cu stupida maculatură în care se proslăveau naționalizarea, cooperativizarea, stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în efigie, periculoșii dușmani de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul "șaizecist", un excepțional versificator, recuperează și reinterpretează modalități lirice anterioare, din interbelic și mult înapoi, până la preromantici. Ion Barbu, dar și Eminescu; Eminescu, dar și Văcăreștii. El restituie astfel poeziei de după al doilea
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecvența și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
constituie centrul paradisului și al nostalgiilor sale). Acesta este fundalul pe care se petrece povestea de dragoste, romanțioasă, naturistă și foarte artistic relatată. Radu Petrescu acordă un rol mai mare descripției de peisaje, cu funcție analitică (natura devine, la modul romantic, cel mai bun rezonator sufletesc), decât epicității și conflictelor. Pentru deprimatul Matei, abia ieșit din adolescență, luptând cu pustiul provincial și cu sentimentul zădărniciei, Dora este o idilă salvatoare, o rază de lumină și speranță. Amândoi sunt structuri bovarice, încrezătoare
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]