4,056 matches
-
arta, dar și natura clasică virgiliană („celui mai înalt prieten”, Vergiliu, îi dedică un ciclu de versuri caracteristic) ori iubirea ca aspirație și împlinire spirituală supremă („Nici cărți, nici filosofie, nici mistere! Numai iubirea nemurește”). Este un lirism în descendența romantismului calm, îmblânzit de solara armonie și de cantabilitatea clasică, al adorării lucrurilor și trăirilor simple. „Marile vicii” ale poetului sunt muntele și marea, soarele și azurul, dar și iarba și grâul, toate acestea exaltate cu sentimentul panic al contopirii, probabil
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, funcționează ca profesor de liceu și devine apoi profesor la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova. Își susține teza de doctorat în 1973, cu tema Elemente fantastice în romantismul românesc. A debutat în 1968, în revista „Ramuri”, cu un studiu asupra manuscrisului dramei neterminate Sfârșitul de Gib I. Mihăescu și a continuat să publice intermitent studii și articole în revistele „Ramuri”, „Cronica”, „Vatra”, despre poeții romantici, literatura fantastică, epoca
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o evocare nostalgică, o întoarcere obsesivă spre o umanitate distinctă în amalgamul de etnii din Balcani. SCRIERI: De la noi, București, 1903; Graiu bun. Calendar aromânesc, București, 1909; Pe drumuri. Din viața aromânilor, București, 1914; Romantismul englez, București, f.a.; Papers on the Romanian People and Literature, Londra, 1920; Zidra. Gardana. The Dead Pool, Londra-New York, 1921; O viață, București, 1921; ed. (Doda), Londra, 1925; Ruva. Între două lumi, București, f.a.; Romanul englez contimporan, București, 1928; Paganism
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
destinului, București, 1938; Cartea cu amintiri, București, 1938; Din Anglia. Însemnările unui literat, Iași, f.a.; Vechi legături cu Anglia, București, 1938; Necunoscuta, București, 1939; Origin of the Roumanians, Worchester-Londra, 1941; The Roumanian Church, London, 1943; Heritage of Byzantium, Londra, 1947; Romantismul: romanul englez, îngr. și introd. Andi Bălu, București, 1999; Pe tărâmuri biblice, București, 2000. Traduceri: Oscar Wilde, De Profundis, București, [1915]. Repere bibliografice: M. Iorgulescu, Marcu Beza, „O viață”, SBR, 1921, 3; O. B. [Octav Botez], „Din Anglia”, VR, 1922
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
tipărit „studiul critic” Alexandru Depărățeanu în memoriile Secției literare a „Analelor Academiei Române”, premiat în același an. A fost prima monografie asupra acestui poet de raftul doi, ce ar fi introdus în poezia română - după opinia lui C. - unele teme din romantismul iberic. Cea mai importantă lucrare de sinteză istorico-literară din această etapă este însă Teatrul românesc în versuri și izvoarele lui, apărută în 1943, studiu literar ce a provocat din partea lui D. Caracostea o neașteptată replică polemică și care a fost
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
încredințez de asta... chiar din experiență“ - ne spune paradoxalistul, sugerîndu-ne că a trecut și el prin această școală a imitației. Și a trecut. „Duelul“ său, purtat iarăși de unul singur, cu ofițerul este un argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care-l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
el prin această școală a imitației. Și a trecut. „Duelul“ său, purtat iarăși de unul singur, cu ofițerul este un argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care-l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care-l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S-a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S-a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest lucru l-am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“; n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
drăgăstos”. Iar Brusov, traducându-l, aude „vocile marinarilor strigând în mai multe limbi”. Ceea ce e minunat e că rusa poate să redea asta printr-un singur adjectiv. Strigătele în limbi diferite sunt mult mai vii decât „cântecele marinarilor”, de un romantism puțin cam dulceag, trebuie să recunoaștem. Vezi, exact asta spuneam noi deunăzi: traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul său. De altfel, în sonetul acesta... N-a apucat să-și termine fraza. Apa șiroia sub
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ele acopăr totuși unul și același rău. Din nefericire neajunsurile politice și economice ale statelor europene n-au rămas fără o înrîurire determinantă asupra artelor și literaturei. Astfel, ca un fel de adăpost împotriva realității s-a născut în Germania romantismul, care descria veacul de mijloc cu colori atât de strălucite precum desigur în realitate nu le-a putut avea, și tot pentru a scăpa de un prezent insuficient, cu ideea ca orice altă stare de lucruri trebuie să fie mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au trebuit să deconecteze legăturile diurne, să cultive replierea și ascunzătorile. O memorie minoritară este întotdeauna o îndepărtare de la conduită. Subteranul și locuințele clandestine au fost pentru telegraful proletar mijloace de protecție împotriva bruiajului și a interferențelor burgheze. În fond, romantismul clandestinității nu-i decît un pragmatism comunicativ. Un studiu al progresului de două secole trece printr-un studiu al adăpostului și al locului închis, al tuturor acestor ziduri, labirinturi și diguri care permit imaginarului colectiv să se reculeagă și unei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de înrudirea nobilă. Căsătoriile nobile erau pur convenționale, adulterul deseori acceptat deschis, iar fiii ilegitimi puteau aspira la poziții sociale înalte. "Importanța atribuită fidelității și unei uniuni stabile a fost tipică ethosului burghez" (Ossowska, 1972: 68). Totuși, având origini burgheze, romantismul denunța familia pentru filistinismul ei, iar atacul a fost sprijinit de cercurile Bohemian. Mai mult, viața de familie a fost considerată ca un impediment pentru cei ce servesc o cauză importantă: sfinții nu ezitau să-și părăsească soțiile și copiii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la baza comunității. Prin analiză factorială sunt decelate principalele dimensiuni pe care se construiește comunitatea în mentalitatea oamenilor din cele două sate. 2. COMUNITATEA ABORDĂRI TEORETICE ȘI EMPIRICE 2.1. Definiții ale comunității Conceptul de comunitate își are originea în Romantismul german și semnifică o "entitate socială globală în care legăturile între membrii sunt foarte strânse, o entitate supraindividuală ce primează în raport cu individul" (Zani, Palmonari, 2003). Aceasta este una din numeroasele definiții date comunității. Cercetători din diverse domenii au elaborat de-
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
instalat o stare de neliniște aproape constantă. Numeroasele tulburări provocate de revoluția industrială au declanșat două reacții complet distincte, dar la fel de pertinente. Una din ele - argumentul rațional al lui Adam Smith - o vom supune ulterior dezbaterii, iar cealaltă a fost romantismul lui Jean-Jacques Rousseau, care, printre multe alte repercusiuni sociale, a devenit sursa opoziției artistice față de raționalismul științific. Reactivitatea romantismului în fața industrializării Europei s-a exprimat în accentuarea de către artiști a trăirilor interioare ca sursă naturală și prin urmare democratică a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dar la fel de pertinente. Una din ele - argumentul rațional al lui Adam Smith - o vom supune ulterior dezbaterii, iar cealaltă a fost romantismul lui Jean-Jacques Rousseau, care, printre multe alte repercusiuni sociale, a devenit sursa opoziției artistice față de raționalismul științific. Reactivitatea romantismului în fața industrializării Europei s-a exprimat în accentuarea de către artiști a trăirilor interioare ca sursă naturală și prin urmare democratică a înțelepciunii și a inspirației artistice. Disputa a fost curând clasificată drept un conflict între intelect și simțire, la rândul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu mai puțin fermecătoarea amintire a vrăjilor făcute de Rădița ca fată, ca să se mărite. Dar, cu excepția acestui episod de dragoste a bătrânului Moromete, e de remarcat că în toată opera lui Marin Preda, împlinirea iubirii are loc în cadrul căsătoriei. Romantismul și prestigiul adulterului și al iubirilor ilicite care furnizează de două secole literatura, disprețuind „platitudinea vieții domestice”, nu încape decât sporadic în viziunea despre lume a lui Preda, în primul rând nu în lumea Moromeților, dar nici în rest, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ale unor Ann Radcliffe sau Horace Walpole. Poate că la ea a contribuit și faptul că edificiile medievale poartă pe ele patina neagră a secolelor. Reprezentarea eidetică a Evului Mediu a fost falsificată de viziunea nocturnă sub care îl exalta romantismul. Dar toată civilizația medievală și toate manifestările ei sunt dimpotrivă concepute pentru lumina diurnă. Nici vitraliile, nici miniaturile, nici frescele, nici arhitectura nu pot fi funcțional destinate decât orelor de plină zi. Să ne reprezentăm ceea ce ne propune titlul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
al cărei subtitlu era „Litere, științe și arte”, este unul dintre cele dintâi periodice literare românești în adevăratul sens al cuvântului, care publică în primul rând literatură și doar sporadic articole de altă natură. În alcătuirea ei, revista poartă pecetea romantismului înflăcărat, cam desuet, al lui Gr. H. Grandea, care îi imprimă, nu în folosul publicației, trăsăturile personalității sale aproape extravagante, cu preocupări intelectuale exagerat de ramificate. Deși declarațiile de principiu nu lipsesc, o linie directoare nu se poate descoperi în
ALBINA PINDULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
sub alt titlu. Dintr-o seamă de proiecte, între care și o culegere de tălmăciri din Pindar și Anacreon, încerca să valorifice în 1953 manuscrisele a două importante traduceri, Istoria romană de Th. Mommsen și opera lui Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
și răcoare, București, 1998. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, Poveste cu cântec, RL, 1993, 51-52; Andreea Deciu, Din păcate, RL, 1994, 37; Ioana Pârvulescu, Viața ca un dulce coșmar, RL, 1994, 49-50; Dan Stanca, Acordeonul apolitic, VR, 1994, 11-12; Tania Radu, Romantismul dezabuzării, LAI, 1995, 13 februarie; Lena Ruști, Căutând resemnarea, CC, 1995, 1-2; Dan C. Mihăilescu, Proza de „urât și mizerie”, „22”, 1998, 22; Geo Filișanu, Între Scylla și Caribda vieții noastre, VR, 2000, 12. D.C.M.
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
concrete și mai ritos formulate ale părții americane, Kirk și Răceanu creionează tabloul apogeului unei dictaturi din care lipsește farmecul marquezian. Patriarhul Însingurat, Înconjurat doar de soție și de cîțiva fideli care Îi ascund realitatea, se Îndreaptă, fără grație sau romantism, spre distrugere. Faptele sînt simple: dacă administrația Carter, care În mod obișnuit acorda o atenție deosebită drepturilor omului, nu a pus piedici În calea prelungirii clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România - atitudine datorată În principal intrării Într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rătăcit al publicului și judecata alterată a criticii și constată că sporirea numărului scriitorilor și traducătorilor, a ziarelor și revistelor, precum și extinderea gustului pentru lectură sunt subminate de superficialitate și de neadaptare la specificul național. A condamnat aspectele minore ale romantismului, pentru motivul că îndepărtează pe cititor de problemele vieții practice, și a recomandat studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
1927; L’Italia in cerca della latinità dei Romeni, București, 1927; Un prieten uitat: G.V. Ruscalla, București, 1927; V. Alecsandri e l’Italia, Roma, 1929; Un student român la Pisa și Paris către 1820: Simion Marcovici, Vălenii de Munte, 1929; Romantismul italian, București, 1929; Athènes ou Rome? À propos de l’influence italienne en Roumanie vers 1820, Paris, 1930; Cavour și Unirea Principatelor, București, 1930; Conspiratori și conspirații în epoca renașterii politice a României (1848-1877), București, 1930; Date ce ne privesc
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]