3,443 matches
-
El, primul bărbat El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț Cheamă-mă, îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete Timpul pășețte tiptil privind în urmă Am să înfloresc
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
acasă , doar așa vom putea fi mereu împreună când tu, când eu schimbând direcția vânturilor. de când ai plecat sufăr de o boală de care nu vreau să mă vindec, sufăr de iubire. 275 Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el îmi mângâie fruntea și ochii, și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
bă prostiile, ia colea 100 de euroi și spune tuturor, că te-ai întâlnit cu Sabie Târâș și te-a miluit cu bani. Cerșetorul a primit banii, a strâns mâna puternică a măsliniului său binefăcător, în timp ce din ochii negri se rostogoleau broboane de lacrimi. Andrei era mișcat, de ceea ce văzuse, valorile erau inverse. Fără grabă a parcurs distanța până în stația de taxi, iar 15 minute mai târziu ajunsese în fața pensiunii. Cum a deschis ușa, a auzit strigăte , mai multe persoane se
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
acelea mici pe care le au fluturii... Dar câte amintiri nu s-au legat de flori și de fluturi și mai târziu! Nu am uitat nici panta lină a acelui deal, îmbrăcat în mătasea verde a ierbii, pe care mă rostogoleam la vale, la plecarea spre casă. Întruna din zile când mă întorceam de la școală cu acea colegă care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
nou la meditație:” când am ajuns la capătul poemului/mi-am reîndreptat tălpile/spre începutul lui”. PANCU ZINA - DORINA -ne îndeamnă la meditație prin versuri ce par întrebări: Unde va fi primăvara mea?”, ” Ce culoare au sentimentele?”până când cuvintele se rostogolesc ca un ” Țipăt” marcând această ” Ridicolă, linia vieții”. ELENA MOISEI -ne încântă cu versuri pline de iubire:”Dragoste de ștrengătiță”, ne descoperă armonía sufletelor și frumusețea lor dar și provocările universului în care trăim ”Spectacol pe cer” descoperi esența misterioasă
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
dimensionează resurecția unui lirism de autentică vibrație afectivă. Căci iubirea revitalizează ființa și imprimă realității o altă cadență, inoculându-le fiorul extatic al împlinirii dincolo de contingent. Inscripție pe o piatră - "multe pietre, în multe straturi!", "fără repaos roțile Timpului se rostogolesc", "privește inima mea cu inima ta"- imagini puternice, capabile să amorseze resorturile gândirii și emoției deopotrivă, o amplă feerie lirică pivotând în jurul ideii de zădărnicie. Un țipăt disperat și, în același timp, o victorie a artei împotriva neantului. (Geo Galetaru
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
i-a întâmpinat o jigodie micuța și plăpânda, care a început să-i dea târcoale dulăului zicând: “Bună dimineață, domnule dulău! Ce mai faceți?” Dulăul l-a privit batjocoritor de sus și i-a dat un vânt de l-a rostogolit dincolo de bordura, în praful străzii: “Fugi mai de aici. Tu esti câine? Fugi de aici, potaie!” Sculandu-se anevoie de jos și scuturandu-se stânjenit de praf, cățelușul a ridicat totuși privirea sus plin de îndrăzneala și a zis: “N-
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
putea fi „ajutorul potrivit” pentru el. Voiam doar să-l încurajez. Venind din mediul celor necăjiți și neajutorați, aveam totdeauna un limbaj pregătit pentru asemenea persoane”. Ligia i-a spus mai multe dar... discuția ia o întorsătură neașteptată. Cuvintele ei, rostogolindu-se în aer, în rutina compasiunii, se întorc asemenea unui ecou, lovindu-i inima. Îl aude pe Sergiu spunând : “Bine, Ligia, îmi place că-mi vorbești așa de frumos, dar ce ar fi dacă Dumnezeu și-ar împlini planul Lui
LIGIA NICHESCU de LIDIA ILIESI în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344926_a_346255]
-
asumat crucea neamului său și a purtat-o cu el de la marea cea mare până la Luceafărul răsărit din ea și aruncat sus, de unde s-a zămislit picurul acela de iubire care a crescut ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește și devine avalanșă. Atunci oamenii au învățat să asculte și au aflat că Seara pe deal, buciumul sună cu jale, că peste codru trece vremea și uneori se pleacă cu ramurile grele la pământ de tristețe și de dor , că
EMINESCU DIN LACRIMĂ de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344957_a_346286]
-
în straie de sihastru Răzbind printre coșmaruri, efemer... Și peste noi, gonesc ninsori străine Din matca lor polară-ngheață flori Dintr-o grădină-n care mor destine De-atâta răstignire-n solzi de zori... Neînțelese timpuri ne-nconjoară Eroii se rostogolesc pe cruce Icoanele-și aruncă sfinții-afară Și rugile se-mpiedică năuce... Și nici-un adevăr nu mai încape În viețile ce zboară-ntr-o nebună, Năucitoare goană ...și să scape Din nefirescul nostru nu-i a bună... Căci de sub măștile-iluzii e
LETALĂ EVADARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345910_a_347239]
-
conform semnăturii ci, din contră, odată ajunși în Ardealul românesc s-au comportat ca niște barbari. Documentați-le cu lucrarea istorică: „Teroarea horthysto-fascistă în Nord-Vestul României. Septembrie 1940 - octombrie 1944”. Și veți vedea cu ce picioare în cur vă veți rostogoli pe scări în jos, afară din universitatea democrației ungurești de la Tușnad. Vă doresc succes și sper ca salvarea lui Raed Arafat să vină repede! Iar dacă nu suportați secția de tratament intensiv al spitalului secuiesc în care ajungeți, citiți punctul
SZTÁN... PĂPUŞA SECUILOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347843_a_349172]
-
muzicii folclorice izvorâte din dragostele zilelor bune și rele ale ei. Comorile acestea de cântece populare mângâie părul blond al grâului din câmpiile cu dropii. În ele burează aburii Dunării, vuiește marea, plesnesc peștii și lotcile, iar pescărușii și egretele rostogolesc pale și umbre, lebedele și nuferii înfloresc fluviul, pe când oglinda de sus scânteiază peste țara frumoasă, cu Dunăre, Mare, Șes și Carpați...! Folclorul Dobrogei are depuse în el cântecele Tulcei, între care cele ale Georgetei Nechifor sunt fructul netăcutelor bucurii
GEORGETA NICHIFOR CÂNTECE ÎNCUNUNABILE ÎN ŞI DIN SPIRITUALITATEA DOBROGEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347902_a_349231]
-
nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului (fragment) Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
Vremuri > PLÂNGE CERUL Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Plânge cerul tristețe mare printre nori doliu se așterne pe bolta cerească lacrimi grele și înnourate torturează cerul bolovani de tristețe se rostogolesc pe pământ Furtuna pune stăpânire pe împărăția cerului soarele devine prizonier este surghiunit în temnița tenebroasă a nemiloasei furtuni din fericire însă totul este temporar curcubeul cavalerul în armură policoloră se arată la orizont afișând un zâmbet larg care exilează
PLÂNGE CERUL de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347314_a_348643]
-
al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal, un zarzăr își îndoaie crengile pline de roade. Zarzarile, de soi ales,arămii, căci nimeni n-a avut timp să le culeagă , se rostogolesc de pe crengile voluptoase, că lacrimile unui crocodil. Ajunse la pământ , se zdroșesc, formând o chisălița ambulanta.Pe partea stângă a aleii, ,trei duzi cu coroanele împovărate de ani lasă, ca pe niște boabe de mărgăritar abandonate, să le plece dudele
GAZELA SI JUNGLA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347390_a_348719]
-
a cărui culme joacă într-un orizont confuz în arșița zilei. CĂPITANUL ARNĂUTU: (către căpitanul Sasu) Acolo trebuie să fie palatul! CĂPITANUL SASU: Până acolo e cale lungă printre pinteni stâncoși, cascade, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogolesc într-un zgomot infernal în prăpăstii. CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu entuziasm) Ăsta-i Regatul lui Dracula! CĂPITANUL SASU: Și al urmașilor săi! CĂPITANUL ARNĂUTU: Și noi suntem din neamul său! Oare de ce ne războim cu el? Treptat roata de foc a
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
arogante... Stătu cât stătu poetul în ușă, cum ar sta cifra unu într-un picior, apoi îndrăzni. Știind că nu are cui, Poetul încercă totuși să le vorbească despre proiectul său... Și cele șase zerouri s-au privit leneș, apoi, rostogolindu-se, s-au aliniat în stânga cifrei unu... Poetul privi rândul și le zise: Vedeți, împreună suntem un milion. Și scrise la calculator: 1000000... Și îndată zerourile s-au făcut și mai vajnice, și mai importante, și mai dolofane, înghesuindu-se
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
arogante... Stătu cât stătu poetul în ușă, cum ar sta cifra unu într-un picior, apoi îndrăzni. Știind că nu are cui, Poetul încercă totuși să le vorbească despre proiectul său... Și cele șase zerouri s-au privit leneș, apoi, rostogolindu-se, s-au aliniat în stânga cifrei unu... Poetul privi rândul și le zise: Vedeți, împreună suntem un milion. Și scrise la calculator: 1000000... Și îndată zerourile s-au făcut și mai vajnice, și mai importante, și mai dolofane, înghesuindu-se
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
tăcere pe apele scriiturii, până la vărsarea aluviunii de sensuri și semnificații într-o mare din care să răsară, ca printr-o revelație, cu un alt chip, limpezită și strecurată de neputincioasele semnificații: „Mă îndrept spre cuvânt îi uit sunetul mă rostogolesc printre pietrele surzilor/ Muții îmi vorbesc, își cască gurile a uitare/ cuvântul își pierde forma în furtuna gândurilor” ( „Întreb stabilopozii de ce” ). Prin tăcere, poeta află o poezie de dincolo de cuvânt, situată în umbra lui, spre care îi reverberează toate sensurile
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
În urechile Aialei stăruia acum glasul înăbușit de rugăminți al mamei și cruzimea replicii ei: - Dar înțelege, mamă, la tine bărbat înseamnă tata, dar nu toți bărbații sunt ca tata. Detest subiectul, cuvântul, am oroare... Niciodată... ! Țipătul de atunci se rostogolea acum, ca un ecou în urechile ei. Pe obrazul mamei se imprimase o suferință cumplită. Un gând o făcu pe Aiala să tresară : Atunci văzuse !? se întreba acum. Posibil că văzusem, de vreme ce mi-am amintit acum de ea... și strigătul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > FRUNZA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 749 din 18 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului FRUNZA Totul în jur, părea a alcătui doar un uriaș pendul oprit din mersul său peste care, nepăsătoare, continuau să se rostogolească clipele. Lumina era la fel de limpede, soarele de amiază încingea aerul la fel ca într-o brutărie și dacă n-ar fi fost frunzele arse al căror zbor neliniștit concura tot mai des cu al fluturilor, căzând peste iarba pălită de
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului dor de primăvară- sprint între a fi și a nu greși, liberă trecere printre spinii coroanei de foc a trăirilor- banală emoție în gara în care trenurile aruncă miros greu de roți. se rostogolesc plecări așteptate. alerg spre pădure, undeva, în dreapta cuvintelor las deoparte virgulele. iluzii ale materiei. punctele mă înconjură până la sufocare. salt, dincolo de mlaștina trecutului, prezentului. sferă alb-gălbuie mă absoarbe... mă trezesc. copil al iubirii, matur al încercărilor, las iarna târzie pe
DE PRIMĂVARĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346783_a_348112]
-
veșnicie cele șaptesute trezeci de zile până la marea zi a ieșirii la pensie. I se urâse să se scoale zilnic la patru dimineața, să ia primul tranvai care să-l ducă la întreprinderea unde lucra.Sub această așteptare s-a rostogolit timpul peste el. Între timp i-a murit soția într-un accident de circulație, pe care a îngropato cu bruma de bani strânși pentru un tratament la Băile Olănești.Nu de puține ori se gândea când au trecut 39 de
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
prietenului Costea Marinoiu, “starostele “ librăriilor vâlcene, care a răspuns prezent la toate evenimentele editoriale din municipiul de sub Capelă, și nu numai. L-am cunoscut la prima ședință a Cenaclului “Anton Pann “, prin anii `60, din secolul trecut, (Doamne, cum se rostogolește timpul peste noi! ), era alături de alți amici, Traian D. Lungu, Doru Moțoc, și alți creatori, iubitori de cultură din Rm.Vâlcea. Când scriu aceste rânduri, îmi aduc aminte cu nostalgie de clipele când primeam cărți de la el, atât personal, când
DESPRE COSTEA MARINOIU NU TREBUIE SCRIS LA TIMPUL TRECUT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346794_a_348123]