1,828 matches
-
și la școală... Școala era frumoasă. Dar toate acestea s-au cam pierdut. Tinerii au cam plecat. Edificiile s-au mai stricat, s-au dărâmat, altele s-au desființat. Atunci erau oamenii harnici, ajutători, primitori, meseriași buni, care nu se rușinau că sunt țărani și se dădeau la treabă, făceau agricultură, cu dragoste, n-am ce spune. Cât despre părinți, eram mici, cunosc puțin, dar parcă măicuța ne-a povestit că bunicii dânșii erau veniți de prin partea Bucovinei, din Banatul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
era o femeiușcă înaltă, blondă, subțire ca o viespe, elegantă, apetisantă; avea niște sprâncene foarte subțiri, iscusit desenate, rimelate, de sub care ochii negri și focoși fugeau în toate părțile cu neastâmpăr și cutezanță, încât, de cum o vedeai prima oară, te rușinai și lăsai ochii în jos, apoi te întrebai în ce măsură poate el, omul acesta, Grigore Moscovici, stăpâni și îmblânzi un asemenea "mânz nărăvaș"? ... I-am văzut de mai multe ori împreună; și-am rămas mirat și ușor contrariat că el, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
apleacă ușor frunțile cu deferență, rușinate, serioase, tăcute. Și încep să urce potolite. Mă gândesc: "Oare ce a intervenit? Să le fi dojenit fostul profesor? Dar n-am auzit nici un schimb de cuvinte! Să-l fi cunoscut și s-au rușinat? Cine știe, ce s-a întâmplat? Poate a fost suficient să-l privească și să se gândească într-o clipită, ca și când ar fi privit într-o oglindă, că și ele ar putea să fie cândva așa, împovărate de ani! Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
palmele Îi urcau negrăbite pe coapse, ridicându-i rochia atât cât să vedem că n-avea nimic pe dedesubt și făcând-o să chicotească În limba ei, fără să ridice nasul din tigaie, de chiar ai fi zis că se rușinează. Pe urmă am văzut-o fluturând degetele de la mâna stângă peste umăr și am fost sigur că-i spune părințelului să aibă răbdare nițel, deși ăsta nu părea deloc grăbit și nu-i nici o grabă, Încă-i sâmbătă până luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu un plug de lemn tras de o vacă, și visez, în timpul iernii, la felul cum încolțesc semințele. Am învățat să cosesc fânul și să-l păstrez în fânar. Mulg oile și prepar brânza. Le curăț căcărezele fără să mă rușinez. Dionysos Toamna, în vremea sărbătorilor vinului, geții își înconjoară capul cu cununi de iederă. Asta-mi amintește de iedera împletită în jurul tirsului, de sceptrul purtat de Dionysos și de cei din alaiul lui. Lipsesc doar bacantele care să-l sfâșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nostris barbara verba modis: et placui (gratare mihi) coepique poetae/inter inhumanos nomen habere Getas» („Ai face bine să nu te miri dacă poemele/pe care, fiindcă am devenit aproape un poet get, le-am compus, sunt defectuoase/Ah! Mă rușinez, am scris o carte-n limba getă/și vorbele străine le-am pus în ritm latin: ea a plăcut (poți să mă și feliciți) și-am început/să am și faimă de poet printre neciopliții geți”). Eram fericit fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-ți viscere. Să nu alimentezi sângele tău cu sângele altei ființe. Pentru purificarea sufletului e indispensabilă și purificarea trupului”. Corinna Insuccesului amoros cu Corinna i-a urmat o perioadă obscură, în timpul căreia am fost animat de unele tentative suicidare. Mă rușinam de mine însumi, eram foarte deprimat și nu mai vedeam pe nimeni. Când ieșeam, umblam pe străzi puțin frecventate și dădeam speriat colțul, atunci când exista riscul să mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Eram obsedat de vedenia trupului gigantic al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi-a fost teamă și am rămas total deconcertat la gândul că poate n-aveam să reușesc niciodată s-o înțeleg. Sfielile ei misterioase m-au făcut pe mine, acel magister din Ars amatoria, mai inert și nevolnic. M-am rușinat pentru grosolana mea neștiință. Licantropie Ninge. Mă visez la Sulmona: încă sunt copil și mă joc cu albul fulgilor de zăpadă. M-am trezit brusc invadat de fericire. Afară urlă lupii. Mă gândesc iar la câinele meu, dispărut în pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de vacuu, încât nici măcar nu le simțeam. Iubirea pentru Aia m-a îmbogățit, făcându-mă să descopăr o lume nebănuită. De exemplu, acum găsesc plăcere în lucrurile cele mai banale, în treburile domestice pe care le îndeplinesc fără să mă rușinez. La Roma credeam că sunt un amant generos atunci când o răsfățam pe Corinna cu daruri scumpe. Aici am învățat că e important să-i dăruiești celei pe care o iubești alte lucruri, cu totul diferite. Nici un dar, oricât de costisitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Cunoșteam dinainte preceptele pitagoreice, printre care și pe cel de a ști să asculți. Aici am învățat să devin taciturn, să-mi înăbuș elocința neînfrânată pe care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului acvatic, a foșnetului silvestru, când aud sfâșierea adâncă ce se ridică din mare, gângăniile ce zumzăie în iarbă, sau când captez speriat glasurile aștrilor? Nu găsesc cuvinte potrivite dinaintea tăcerilor elocvente ale Aiei, căreia-i place să vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sădesc glicine și verbine. Caut să adulmec, de pe acum, intensitatea miresmelor ce se vor răspândi în grădină, atunci când toate vor fi înflorite. O să fie un adevărat paradis. Dâra sincerității Rămân tăcut timp de săptămâni întregi. Ea îmi respecta tăcerile. Mă rușinez de unele lucruri pe care le-am scris la Roma. Cred că a înțeles că multe dintre versurile ușuratice pe care le-am compus aveau drept unic scop mimarea frivolității ca să-mi pot ascunde eul lăuntric. Mă foloseam cu lașitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
publicul sau cu clienții să afișeze o ținută profesională. Anxietate la locul de muncă Mă tem că voi pierde în situații competitive. Mi-e teamă de observațiile șefilor. Devin neliniștit când în desfășurarea activității mele sunt observat de șefi. Mă rușinez față de noii angajați. Mi-e teamă să vorbesc în public. Sunt îngrijorat de viitorul meu la locul de muncă. Încrederea în propria ținuta vestimentară Sunt încrezător când îmi aleg ținuta pentru serviciu. Cu siguranță, mă pricep să-mi aleg hainele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
observăm o nuanță de nebunie în acest termen!) Există volume ce nu mă îndeamnă să scriu când le citesc, deoarece nu-mi provoacă nicio idee nouă (sau măcar sentimentul că o idee este nouă), și cărți comparativ cu care mă rușinez să scriu. Însă abia compania celor din urmă menține în mine credința în posibilitatea întâlnirii pe calea scrisului, aici sudându-mi-se de fapt prieteniile definitive. * Eul meu presupune două adaptări: la propriul corp și cu propria-mi minte. Ce-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Încetează să mai fie considerat adversar și Înțelege că e de preferat să și-l facă aliat: „CAȚAVENCU: Iartă-mă, iartă-mă... ZOE (râzând): Scoală-te, ești bărbat, nu Ți-e rușine! (cu ton aspru) Scoală-te! CAȚAVENCU (sculându-se rușinat): Iartă-mă... ZOE (cu dignitate): Ești un om rău... mi-ai dovedit-o... Eu sunt o femeie bună... am să Ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită... Puțin Îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
medium care, În timpul ședinței de spiritism, potrivit avocatului său, „a avut o mișcare de somnambul” și de aceea i-a luat ceasul și medalionul și inelele etc. și dus a fost. Își recuperează În instanță lucrurile, după ce, de rușine (adică rușinându-se de propria faptă!), amicul pungaș le amanetase la cofetărie. Glosând pe marginea relației cu femeile În perspectiva trecerii anilor, naratorul din schița O conferență radiografiază relația socială prin mărcile / formele adresării utilizate de prietine: „Când eram tânăr sufler la
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cocoane... JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Iac-așa m-a fiert fără apă toată seara...”. Rică - a cărui identitate e Încă necunoscută negustorului - dublează, În oglindă, gesturile și acțiunile lui Jupân Dumitrache, familist hotărât să apere fortăreța onoarei și să nu le «rușineze» pe cucoane. Comèdia ar fi luat sfârșit brusc - și pentru a Întări adevărul spuselor lui, Jupîn Dumitrache Își pune chezășie favoriții („să-mi tai mie favuridele”) -, dacă negustorul n-ar fi fost om cu greutate; Într- un cu totul alt
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Cred că-i cel mai frumos compliment pe care l-am primit de când particip la pelerinaje. Am lacrimi în colțul ochilor, la fel și pelerina Ana. Nu știu ce să mai spun, în general, prieteniile legate la rând nu rezistă, Ana fuge, rușinată de slăbiciunea sa de moment, și intră într-un grup de „colege”, după cum le-a denumit chiar ea. Sunt femei de aceeași vârstă cu ea, cu figuri „ortodoxe” extrem de bine construite : haine negre lungi, matlasate, batice negre acoperind fața, parcă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
doctor și este bun, te vindecă, vorbești despre el și-l recomanzi și altor prieteni, nu-i așa ? La fel este și cu sfinții. Evlavia și dragostea oamenilor lucrează, ea îi «promovează», cum zici dumneata !” Apoi se oprește brusc, oarecum rușinat de privirile călugărilor din ace lași cort cu el, care începuseră să asculte cu atenție, dar și cu o doză de îngrijorare dialogul nostru. Cine eram eu, la urma urmei ? Nici prea a pelerin nu arătam, nici ziarist cu cameră
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vechi, de cel puțin un secol: scriitori germani, francezi, români, englezi; ediții bibliofile numeroase. Prețul e mai mult decât convenabil. Le-am adus la „Galerie”, pentru a îmbogăți Fondul documentar, care este tot mai mult consultat de cercetători. Nu se rușinează să vină la noi nici cercetători de la Filiala Academiei din Iași, ceea ce nu-i puțin lucru pentru un orășel, care într-o bună zi va deveni un mic Weimar. Cred în această împlinire! La 27 octombrie am fost vizitați de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
minții. Abia acum și-au cunoscut păcatul săvârșit. Unirea în duh a rațiunii și simțirii prin neascultare se dorea împlinită și material, biologic, precum în duh așa și în trup. Or, actul atracției fizice (concupiscența) i-a făcut să se rușineze și să se ascundă. Cei care fuseseră creați după chipul lui Dumnezeu, rațiune, simțire și voință liberă, căzând din ascultare, prin înșelăciune diavolească, vor purta pecetea păcatului și îl vor transmite tuturor urmașilor, alterând întreaga creație. Pentru restabilirea ordinii în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trăiești? Chemați preotul să mă spovedesc. În auzul tuturor a mărturisit preotului greutatea; după ce a fost dezlegat și împărtășit de preotul Gheorghe Popescu, a murit. Iată ce înseamnă să năpăstuiești pe cel în suferință. Dar e mai bine să ne rușinăm aici, decât să fim rușinați la Judecata de Apoi. * În vara anului 1942 Școala Normală din Vaslui, desființată ca și cea din Ploiești în 1938, a fost transformată în penitenciar și colonie de muncă, pentru tinerii FDC-iști arestați până la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spovedesc. În auzul tuturor a mărturisit preotului greutatea; după ce a fost dezlegat și împărtășit de preotul Gheorghe Popescu, a murit. Iată ce înseamnă să năpăstuiești pe cel în suferință. Dar e mai bine să ne rușinăm aici, decât să fim rușinați la Judecata de Apoi. * În vara anului 1942 Școala Normală din Vaslui, desființată ca și cea din Ploiești în 1938, a fost transformată în penitenciar și colonie de muncă, pentru tinerii FDC-iști arestați până la acea dată. În timpul deșertării cărămizilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și Ciolacu apăru în ușă nițel aprins la față. Văzându-ne în rugăciune și respectându-l pe Anghel ca pe un sfânt, îngenunche lângă mine silabisind psalmul rostit de Anghel. Simțeam cum arde de nerăbdare de a se încheia rugăciunea, rușinat de tulburarea pe care o provocase. Anghel tocmai termina cu „Amin”, când Gâlea strigă cu accent imperativ: Ciolacu să coboare la echipă!!! Ciolacu apucă oala, o băgă în traistă și, ca salvat din mâna unui potrivnic, ieși fulger pe ușă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am povestit cum s-a întâmplat. „Frate, a zis el, negustorul te-a văzut naiv, că n-ai controlat marfa din magazie și și-a bătut joc de tine. Du-te dă-i prunele și cartofii înapoi, poate s-o rușina. Dar nu îi spune că a făcut o dinadins, ci că poate au greșit băieții care te-au servit”. Îmi era rușine. Eram mânios pe negustor pentru necinstea lui sufletească. Acum înțelegeam de ce-i zorea pe băieții care încărcau marfa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vrea să te crească în frumusețea sfințeniei, lucrând pentru tine și prin tine, harul Lui spre mântuirea altora. „Cine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu. Și cine se va rușina de Mine înaintea oamenilor, de acela mă voi rușina și Eu înaintea Tatălui Meu” (Evanghelia după Ioan). O ispită vicleană pe care nu o cunoscusem niciodată Iarna 1951/52 s-a scurs sub tensiunea fricii instituite de organele de administrație
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]