1,867 matches
-
Și eu aș putea spune același lucru! intervine Charlotte. Vocea ei e întotdeauna cu câțiva decibeli mai zgomotoasă decât a celorlalți. —Mai vrea cineva somon? Ne-am adunat la ea în seara asta. A insistat. Acum ne face să ne rușinăm de comportamentul nostru anterior în calitate de gazde. A pregătit felii de somon afumat, cremă de brânză, sandviciuri cu pui, a aranjat impecabil un platou cu legume pe post de crudități, a chinuit chiar niște morcovi, ca să le dea niște forme speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acolo ca doi guguștiuci. După aia m-am împiedicat când am vrut să mă ridic, așa că el mi-a sărit în ajutor și m-a prins de mână și au ieșit scântei... știți... înțelegeți la ce mă refer. Ne-am rușinat puțin, iar Barney mi-a dat numaidecât drumul la mână. Deci, ne-am dus la piscină, unde se juca polo. Barney a spus că ar fi fost bune niște porți adevărate, cu plasă, și că erau unele în magazie. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Întorc privirea, ca să nu se prindă că mă uit la el. În zilele noastre, nu se uită numai bărbații la pieptul femeilor; trăim într-o societate cu oportunități egale. Îmi dau seama că mă holbez pofticios la Finn și mă rușinez. Niciodată nu l-am văzut pe Finn așa; a fost mereu un fel de frate mai mare enervant pentru mine. Îmi aduc aminte de discuția cu Daisy de săptămâna trecută, discuția despre cum vedem anumiți bărbați dintr-o perspectivă diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a cunoștințelor acumulate de-a lungul unui segment de timp, îți spun doar ție Gustav, prietene, eu și acum dau teze. Într-o zi am descoperit cu surprindere că un înger scria în locul meu. Când m-a văzut, s-a rușinat, a ridicat din umeri și s-a volatilizat, lăsând din grabă pe vraful de hârtii o pată de soare. Am încercat să o acopăr cu tușul negru al pixului, dar parcă aș fi scris peste o pată de grăsime. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cunoscută, dar nu îndrăzneam s-o salut căci era fie prea departe, fie aveam dubii în privința ei. Nu se prea cuvine să mergi pe stradă și să saluți oamenii nefiind sigur dacă îi știi sau nu. Mă simțeam teribil de rușinat după ce încurcam chipurile oamenilor în minte și salutam pe cineva pe care nici măcar nu-l cunoșteam. Am ajuns, într-un târziu, acasă. Intrând în apartament, un frig îmi intrase în oase și nu înțelegeam de ce. Am picat ca mort în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să te faci economist sau profesor. Artistul trebuie să aibă ureche muzicală și voce. Basmele erau preferatele lui taică-meu, pe mine mă obseda Sarea-n bucate (fata cea mică a împăratului, ce sta deoparte cu sfială, că ea se rușina văzând că tată-su o băgase și pe ea în seamă, ca cea mai mică ce era), pe preot - Tinerețe fără bătrânețe, amândoi căutam câte ceva în textele alea, cum iubim?, Împăratul din Sarea-n bucate e Regele Lear din piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pă-du-re/mure!, apoi, Dum-ne-zeu/zău!, apoi mai complicat, începuși să reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam la tine și simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apoi mai complicat, începuși să reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam la tine și simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că prea erai altfel, Lasă, țațo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
politicos. A venit acolo, în margine de pădure, una de-i ziceam Romanița, era mai mare ca mine, trecuse de 17 ani, a început fata să se joace, să-mi dea jos pantalonii, ai tu ceva acolo?, eu m-am rușinat la început, apoi, încet, am lăsat-o pe ea să mă caute în pantaloni, să nu vadă că puța mea creștea din când în când, dar ea a aflat secretul, eu mă feream de toți, mai ales de maica-mare, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poșetă, a scos nu știu ce și-au căzut niște hârtii pe jos, Maestrul a sărit ca ars, ce-s astea?, o piesă de teatru într-un act, i-am promis-o unei prietene, nu mie?, am sărit eu, îîîî, s-a rușinat, se vedea pe ea, dar s-a gândit un pic, bine, dacă îți place, poți juca... îți dau piesa asta dacă mi-o dai înapoi pe mama, pe mama mea, aia de dinainte de... Și n-a mai continuat, a tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după căsătorie... un domn de vreo 35 de ani, iar eu aveam 18, blugist, ce-i drept, dar... un domn, mi-am zis, cum am putut eu să-i dau o palmă?, mai bine făceam mișto de el. Ne-am rușinat amândoi, dar din motive diferite. Și, în zilele următoare, m-a tot căutat în tramvaiul 46. Odată, l-am văzut de pe scaunul rece al tramvaiului, se apropia curajos, brav era, când a ajuns lângă mine, mi-am amintit de gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în care operatorul iscusit știe cât de importantă e lumina pusă pe cele două protagoniste și filmează în liniște, lăsându-le să fie, nu să joace. — Și doctorul ce v-a spus, de ce nu mai vorbește Maestrul?, Frumoasa Neli se rușinează când întreabă asta, îl știe de câțiva ani pe bărbatul ca un munte de puternic, împingea mașina cu pieptul prin curte, îngrijea gazonul ca un cunoscător, o mai salva pe ea de la treabă cu pasiunea asta a lui pentru ierburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm niște gâfâieli și icnituri care ne făcură să ne simțim rușinați la gândul că noi, ne gândeam doar la leneveală, în timp ce alții munceau din greu acolo! Am rămas liniștiți la locul nostru, gândind că oricum n-o să ne vadă nimeni acolo unde ne pitiserăm și după vreo zece minute, de după altă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Bălineanu. - Da, e adevărat, dar cred că ... - Deci, de acord. Altcineva ... Doamna Pârlog! - Eu zic să ... - Nu e nevoie să spui nimic, îți înțeleg dezaprobarea. Altcineva... Neașteptând să mai fie numiți, au început unul câte unul să ridice timid și rușinați mâinile. - După cum vedeți, toată lumea e de acord. Așa că ... - Mă scuzați ... - intervine timid doctorul Ionescu, eu nu am ridicat mâna și mai sunt și alți colegi care s-au abținut ... - Am observat! Și, mă rog, trebuie să înțeleg că ești de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
spuse ghiocelul Trebuie să vestesc sosirea primăverii, nu pot merge cu tine. Puișorul nu înțelegea, se tot apropia de ghiocel până când glasul mamei se auzi în toată pădurea. Veni lângă el și îl ciupi de căpșor. Puiul se dădu înapoi rușinat de fapta sa. Gingașul ghiocel rămase acolo. Seara, puii se adunau în jurul lui și el le spunea povești despre pădure, iar dimineața glasul și cântecul păsărilor îi umpleau sufletul de bucurie. A continuat așa până când păsările au plecat dar nu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Nu făceam decât să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicând din sprânceană. Dacă zici tu. Câteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce vreau. — Și... cum a fost ziua ta ? spune, așezându-se pe jos și luând o revistă. Cum a fost ziua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decât budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gândul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la viața ei, nu ? — Bună, zic, În momentul În care răspunde Lissy. Eu sunt. — Emma ! Cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simțit frustrată ! — Nu m-am simțit deloc frustrată ! zic iute. Lissy, nu sunt lesbiană. — Bisexuală, atunci. Sau „poli-orientată“. Spune-i cum vrei. Nu sunt nici bisexuală ! Sau poli-cum vrei tu. — Emma, te rog ! Mă prinde repede de mână. Nu te rușina cu sexualitatea ta. Îți promit că am să te sprijin din tot sufletul, indiferent de alegerea pe care o vei face... — Lissy, nu sunt bisexuală ! țip. Și n-am nevoie de nici un sprijin ! A fost doar un vis, OK ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de noblețe și că nu-ți bați joc de fete, așa cum a pățit prietena mea, Claudia pe care-ai văzut-o la reuniune. Dar ce i s-a Întâmplat? O poveste urâtă de tot pentru care acum pătimește și se rușinează, au aflat și părinții ei și doi băieți din clasa noastră! Va, mult mai liniștit și cu viitorul său de bărbat asigurat, o trase către el, o sărută Îndelung, Îi mângâie cei doi hulubei, atinse În treacăt zona cea mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amărul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că, poate, cândva se va rușina de ceea ce face. Când se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșminte regești și de curte
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
curte. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult; fiind primit cu dragoste de ei, mă satur cu acea hrană care solum este făcută pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mâhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
leu și peste năpârcă, vei călca În picioare leul tânăr și șarpele. șPsalmul 91ț Antoniu Închide cartea Încet, de parcă s-ar teme ca nu cumva să cadă cuvintele din ea. Câteva lacrimi Îi coboară pe obraji. Le șterge În grabă, rușinându-se de propria slăbiciune. Sforăitul lui Kawabata i se așează pe creier, și pe gânduri. Cinci ,,Mă numesc A. A. și sunt manechin la o fabrică de confecții care produce mantale militare cu nasturi de alamă, pentru o țară africană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Amoț, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer. 21. Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toți vitejii, domnitorii și căpeteniile. Și împăratul s-a întors rușinat în țara lui. A intrat în casa dumnezeului său, și cei ce ieșiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22. Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mîna lui Sanherib, împăratul Asiriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Întâlnind zâmbetul ei. Complicitatea. Amintirea nopții de dragoste care a semănat cu nopțile de altădată tot atât cât seamănă chipurile lor de azi cu cele din fotografie. Dar sunt tot ei, chiar dacă trupurile și-au pierdut mirosurile de care se rușinau altădată și nu le mai face plăcere să stea dezveliți, În plină lumină. * —De câteva ori m-am trezit când cineva Întredeschidea ușa și rămânea În prag. Tu știi ce somn ușor am, chiar dacă mi se mai Întâmplă să sforăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
umplea sufletul era durere, dar și o formă de vindecare. Mă întorsesem și-mi înfruntasem cea mai groaznică felie de viață. îmi înfruntasem greșelile și găsisem curajul să-mi cer iertare de la Luke. Acum nu mai trebuia să mă simt rușinată de fiecare dată când mă gândeam la el. în sfârșit, scăpasem de chinuri. Mi-aș fi dorit însă să fi fost câștigătoare. Dar eram așa de mândră de mine. Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]