3,312 matches
-
mit, Mă cutremur în reamintire, Fir de praf căzut în infinit ; Sunt atât de mic în poarta vremii... Călator în avatar stelar, Când se strâng alene în vecernii Clipele să moară-n secundar ; Ne unesc poverile-n litanii, Înălțăm o rugă stinsă-n hăuri, Aruncați prin poartă înspre anii Crucilor înalte pân' la nouri ; Fără să-nțelegem rostul lumii, O străbatem orfic strop cu strop, Suntem pașnic sfinții ori nebunii Ce mai cred în miticul Potop ; Când latente aripi urcă-n
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
-ntinse spre pietrele fierte Din zidul cetății de scaun.Priviți! Un clovn e numit în palat.Neofiți Ai vorbelor goale de sens în decrete Dau calde lozinci spre gloatele bete De pâinea și circul din „Bine trăiți!”. Nici ceasul de rugă nu poate să cheme Străinii să intre în temple.Striviți, De urletul show-lui dat în arene, Se-aruncă-n demența orgiei vrăjiți ... Cu forța, prezentul istoria scrie, În plen se votează noi legi de carton, Plătim altă marcă:”Ales din Prostie”, Trăim
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
să faci atâta drum pentru câțiva lei de la mine..., te împărtășesc poimâine că e Sfântu Dumitru. - Fetiță isteață și frumoasă, mai pune tu un rând de vin pe masă, și mai încălzește puțină friptură, că o să fii răsplătită domnește, o rugă boierul, și n-o slăbea din ochi, asemenea vulpii care o fixează pe biata curcă suită pe creanga vreunui pom din ogradă (în pălină noapte când Luna luminează ca petomaxul la nunțile vălurenilor), gândind că adormind o să se dezechilibreze și
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
vesel se roagă mai ușor. El este lângă înger zi și noapte. Clopotul anunță peste sat slujba, Biserica mică devine mare. Îmbrăcată în flori, Cu un covor de trestie pe jos, Își așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua venire. AICI, ACOLO Perfida își țese pânza Ce miroase a moarte, Peste
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
un covor de trestie pe jos, Își așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua venire. AICI, ACOLO Perfida își țese pânza Ce miroase a moarte, Peste drum de zi, Miez de Rai. În tindă mioarele pasc din iarba grasă Crescută pe oase de sfinți, Întru așteptarea apei Adusă de femeia văduvă
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
calea viforului și-a hoardelor de trădători ce-au pornit vânătoarea în lume... să-ntindeți capcane pe fiecare câmp roditor și să-ngropați sub brazdă ticăloșia vânzătorii de semeni ... acești diabolici născuți dintr-un blestem... și cine mai știe vreo rugă ( de mai știe...) s-o murmure ușor ( ca pentru sine) iar fiecare lacrimă prelinsă în țărână să stingă iadul cuibărit ca o fiară în inimă haină... să ridicați ziduri și munți de întuneric niciodată lumină... în calea nelegiuirii și-a
VÂNĂTORII DE SEMENI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359398_a_360727]
-
lacrimă prelinsă în țărână să stingă iadul cuibărit ca o fiară în inimă haină... să ridicați ziduri și munți de întuneric niciodată lumină... în calea nelegiuirii și-a celor botezați cu “apa crimei”.... ... să vă rugați ( de mai știți vreo rugă) și sufletul de-o spaimă cumplită să-i cuprindă... mult mai cumplită decât a Hiroshimei... decât a Hiroshimei... pentru cei ce ne “vânează” în fiecare zi.... Referință Bibliografică: Vânătorii de semeni... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 700
VÂNĂTORII DE SEMENI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359398_a_360727]
-
și o valoare terapeutică, reînvie evenimentele rămase în întuneric și creează legătura cu cei dispăruți. „Acasă, seara și dimineața mă închin când la o icoană, când la cealaltă. Amândouă îmi sunt dragi, iar Maica Domnului mă privește și îmi ascultă rugile... Sunt două icoane pe care părinții mi le-au lăsat de la părinții lor, icoane primite în dar de la mamele celor două bunici, icoane pe care timpul și-a lăsat amprente benefice. Rama uneia dintre ele a fost mâncată de carii
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
-i cum Te prețuiesc. Căci țopăiau cu-nverșunare și se-nchinau unui vițel, pe care-l dăltuiră-n aur dup-al Egiptului model. Atunci, cuprins de grea mânie, pe toți ai vrut să-i prăpădești! Dar i-ai iertat la ruga mea, făcând astfel dovada că Tu Ești. În schimb, mi-ai poruncit să-i plimb ani patruzeci fără oprire, ca să dispară păcătoșii și să ai parte de cinstire. Meditația V (Înfăptuiri și previziuni) Să stai cu Domnul la taifas nu
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Domnului din Chicago. După care a urmat cuvântul de rămas-bun al lui Saul Bellow, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, un foarte apropiat al casei Eliade. El a vorbit chiar si in românește. A urmat Ioan Petru Culianu cu o ruga inspirată din filosofia indiană. Au urmat cuvintele de rămas-bun ale câtorva profesori și colegi apropiați, după care serviciul divin a fost încheiat de un pastor neoprotestant (negru) care era și Arhiepiscopul de Cantembury, fost student de-al lui Eliade. Cuvântarea
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
cu privire albastră, Ce-și ține bucătăria sub ie, Și-și poartă prucuțul pe glie Cu ceru-i deasupra fereastră. Maică ce-i face din dragoste scut , Ce viața și-o duce scrijelind doar în lut, Și știe să nalțe rugă fierbinte Să-i crească copilul sănătos și cuminte. Mâna ei vrednică toate le știe, Unde ea umblă locul sfințește Din iubire făcând liturghie În urma ei vezi totul cum crește. În viața lumească semănând armonie, Pentru clipele ei de vegheri și
MAMEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359483_a_360812]
-
nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă, să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă! Sluga care nu e slugă Nu știe cuvântul rugă - Ce frumoasă ești în păr Cu atâtea flori de măr: Delicată și involtă Păcat de biata recoltă! Cine câștigă primul rund În al doilea, se duce la (p)fund Când cade un barosan în groapă În urma lui poți să scoți
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359507_a_360836]
-
de Dumnezeu Pe Maica Domnului cinstește Cu ce atunci vă osebește Purtarea voastră de-un ateu? Ar scoate-un demon printr-o slugă Din Cartea Sfântă ce nu-i place Dar fuge când a prins să toace La mănăstire pentru rugă Căci mântuirea e-n biserici În care nu vă văd intrând E plină lumea de sechele, Că nu mai au loc în americi! Fugiți de cruce, de tămâie De ce-ați pierdut sfintele taine? De ce purtați străine haine Și care
VREMEA RĂTĂCIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359518_a_360847]
-
de orice natură ar fi fost. N-am spus asta nimănui. O declar acum, la șase decenii de viață: Moromeții a fost prima mea biblie, cartea de căpătâi la care am revenit de nenumărate ori, ca sub un acoperiș pentru rugă, unde găseam hrana și apa vie necesare înaintării în viață, deși eu sunt străină total de universul rural descris acolo. Dincolo de datoria morală a nepotului pentru unchiul său dispărut prematur, dincolo de admirația nețărmurită a discipolului față de maestru, se remarcă asiduitatea
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
pe răcoare/ În cânt de privighetoare/ M-o adus mama pe lume,/Ană ca a ei mi-o pus nume./ S-o rugat să știu cânta/Să îi stâmpăr inima./ Voie bună ori supărare/ Io să-i fiu de alinare./ Ruga ți s-o împlinit/ Cânt cu drag cum ai voit,/ De mi-i auzi gura/Să îți stâmpăr inima./ Gura mea și cetera ți-o stâmpărat inima./” Poartă un costum popular, din zona natală, alcătuit din: cămașă albă, cu cipcă
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
mulți În loc să-Ți mulțumească, azi fug peste hotare. Tu, Doamne, să ai grijă, să nu stea în zadar Și le îndrumă pașii spre vatră, să mai vie. Că-i așteptăm cu pâine și zaibăr în pahar Cu suflete cinstite prin rugă... poezie... Craiova ianuarie 2008 Referință Bibliografică: Suntem români! / Georgeta Nedelcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 389, Anul II, 24 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta Nedelcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SUNTEM ROMÂNI! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360352_a_361681]
-
în casa inimii să-mi aducă pace, când Prunc se naște din Maică Preacurată și azimă pentru praznic sfânt se coace. O bae de lacrimi strâng pentru Pruncul Sfânt și îl învălui în pânza de sub pleoape. Pe aripi de credință, rugă își ia avânt la Tatăl din Ceruri, de suflet aproape. Colindele sfinte să-și lase ecouri în suflete, cu harul purificator. În daruri sufletești să primim cadouri cu soarta țării mai bună în viitor. La ceas de rugăciune, din gândul
LA CEAS DE RUGĂCIUNE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360425_a_361754]
-
sufletul din cele patru zări... o să îl strâng din nou, cu-același gând, căci nu știu altul...și-o să-i spun iubire! cu degetele-nfipte adânc în el o să il ard de dor si fericire și-o să invoc divinul printr-o rugă, să mi te-ngăduie, așa cum mi te-a dat, încă un vis, în noaptea asta lungă, să-nvăț cum să iubesc cu-adevărat. ce-o fi să-nsemne "până la sfârșit" ? cum e să te prefaci tot in lumină? ajuta-mă
DE CE SE STING CUVINTELE? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360445_a_361774]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PÂNĂ LA SFÂRȘIT Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare, din vise destrămate-n zori de zi, din rugi prea înălțate către soare, căzute scrum pe nopțile-mi pustii. căci ochii tăi nu căutau răspunsuri, nici adevăruri dincolo de zări, ci contemplau în liniște apusuri și răsăriturile oglindite-n mări. tu, demiurg la margine de lume, un vrăjitor, închipuind altare
PÂNĂ LA SFÂRŞIT de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360447_a_361776]
-
fi! Și în goana nebună rătăcim și uităm Că putem fericire și iubire să dăm... Viața trece grăbită și am strâns prea puțin Pentru casa ce-așteaptă în locașul divin... Prea puțin am iubit...prea puțin am cântat Și de rugă adesea obosiți am uitat... Am citit din Cuvânt azi un pic....mâine-un pic Însă lumii n-am spus despre Domnul nimic! O, Părinte din ceruri...ne oprește o clipă Și ne-atinge din nou cu-a iubirii aripă Să
ALERGAREA DIN VIAŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360495_a_361824]
-
pierde, atunci când forța ei de manifestare devine una exponențială, încât înțelesurile apucă să zburde dincolo de rostul lor cotidian extatic. Dar dacă e o suficientă dorință de stabilitate, atunci se revine la rotunda împlinire... „La noapte voi sorbi/ fiecare bob de rugă/ din sufletul meu,/ așteptînd o nouă zi,/ în palma ta să-mi văd/ genuina forță feminină,/ ca-ntr-o oglindă,/ să mă privesc,/ să-mi acopăr/ cu ea fruntea/ abia deschisă/ pentru un nou început,/ catifelînd pipăitul/ paginii unei cărți
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
de-o parte ceașca fără urmă de licoare în ea. -Despre cine e vorba? o încurajă Doc. -Despre cineva drag mie, Anița, singura persoană care mă striga pe primul meu prenume, cel moștenit de la nașă - Alida... -Hai, povestește-ne... o rugă și Flower-Power. Miramoț, cu o umbră de tristețe pe față, începu: Era de multă vreme țintuită de o suferință fără de leac. Devenise una cu patul, într-atât o aplatizaseră durerile. Se micșorase, de-ai fi zis că se-mbolnăvise de
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
o viziune poetică de ștergere a granițelor dintre religii. Scopul? Căutarea și (re)găsirea cu talent și abnegație a divinului din om, a credinței primordiale, nefragmentate. Astfel, între „un joc al mărului de aur...”, primul poem, și „Tăcută clipă a rugii crește”, din final, din simpli martori exteriori, devenim cu toții parte intrinsecă dintr-un proces alchimic de unificare a Eului pământean cu Dumnezeu. De la (citez) „bulzul dăruit acum/sulfetului meu” [un joc al mărului de aur...,p.9] la „azima caldă
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
dureros de simplu spune Anne Marie Bejliu: „starea mi-e/ de-a fi un unu/ dintr-un doi/ neterminat...” [Îl cunosc pe „nu”, p.15]. Abia șoptind către Tatăl Nostru Ceresc, pe care poeta îl numește atât de blând Părinte, ruga ei se înalță astfel: „Părinte,/ versu-mi se destramă.../din roua dimineții,/ în privire, s-a înălțat uimirea-/adâncă-n fire, cătând iar Cerul.../prin ceața trupului privire...” (p.31) - în primul dintre cele trei poeme intitulate „Părinte” - trimitere directă la
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
privire, s-a înălțat uimirea-/adâncă-n fire, cătând iar Cerul.../prin ceața trupului privire...” (p.31) - în primul dintre cele trei poeme intitulate „Părinte” - trimitere directă la tainica unicitate a Sfintei Treimi. În finalul celui de-al treilea poem, ruga pare a fi împlinită sau măcar înțeleasă condiția de a fi om: „Lumină din lumină/ cerul timpului tău, nisipul/ din care perla bucuriei de a fi Om/ se va naște, / va străluci Soarelui/ cerul din adâncul inimii tale// așteaptă.// ascultă
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]