6,798 matches
-
De cade-arar o scamă de-ntristare Și prăvălește înspre lut, fierbinte, Sfielnic dor și-un dram de tulburare, Răscolitor, aducerile-aminte Zidesc cuvinte - trepte de ’nălțare. Se lasă înserarea peste grinduri Se lasă înserarea peste grinduri Rostogolindu-și umbrele-n amurg Ruinele trudesc prin vechiul burg Să rânduiască liniștea din turnuri În șoapte line ce spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm, călcând pe urme de vestale Tu rătăcești, cătând
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm, călcând pe urme de vestale Tu rătăcești, cătând spre infinit Zeițe, zei, nectar... Priviri domoale Se odrăslesc din ochiu-ți ostenit Când zăbovesc la poala umbrei tale Și-aștept ruinele să-mi cânte-un mit. Îți caut umbra rătăcită... Îți caut umbra rătăcită-n crânguri Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic, Sorbind tăceri din verde enigmatic Când macii-și ard petalele pe ruguri. Te prăvălești din primăveri, zănatic, Atingi cu
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
poartă pe umerii săi” istoria a peste 2000 de ani a continentului. Pentru apărarea cetății ridicate aici au fost construite turnuri de observație împotriva atâtor popoare ce au migrat de-a lungul vremii. - De aceea au fost de interes european ruinele cetății medievale de la Tricule, mai ales pentru cercetători. Turiștii sunt interesati de însemnătatea sa istorică. Încă din secolul al XV-lea, în localitatea Svinița exista o fortificație cu ziduri de piatră așezată pe o culme. Ea a fost părăsită datorită
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
-mă, iubite, să simt din nou fiorul O clipă, doar și-apoi mi-oi rupe visu-n două... Cu ploile pe umeri mă voi ascunde-n mine, Voi mângâia furtuna din drumul tău, să-ți fie Doar, albe legăminte, pe negrele ruine Ale iubirii noastre uitate-n veșnicie... Referință Bibliografică: Să nu m-atingi! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SĂ NU M-ATINGI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358659_a_359988]
-
domoale ale bătrânelor dealuri și vechilor munți de granit stratificați care aduc legendele înapoi și le redau oamenilor de azi. Frumuseți de negrăit. Frumuseți naturale, daruri ale lui Dumnezeu. Ținuturi binecuvântate. Cetatea Dinogeția stă mărturie. Neclintită. Chiar dacă au rămas doar ruinele, ca niște colți sfărâmați dintr-o gingie bătrână. Aceste ținuturi mirifice de la revărsarea Dunării în marea cea mare și neagră, au dat lumii, oameni de seamă, care au ridicat prestigiul țării în lume. Ei sunt fii ai Deltei și ai
PLEDOARIE PENTRU ARTĂ. IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA IERI, AZI ŞI DE-A PURURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358692_a_360021]
-
la castelul lui Montezuma, pe care nu-l putusem vizită mai de aproape acum doi ani, zona această eră închisă. Atunci am putut vizită numai împrejurimile. Trebuia să revenim la acest monument național, fiindcă aici sunt conservate cel mai bine ruinele în stâncă din toată America de Nord. Aici sunt păstrate locuințe antice indiene, din tribul Sinagua, datând cam din anii 700 ânaintea erei noastre. Castelul Montezuma nu este cu adevărat un castel, ci o serie de locuințe vechi săpate într-o stâncă
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
imaginile hiperbolice ale nopții ce ia locul zilei, hienele amenință timpul și acumulările afective ale eului liric ( “poveștile ce le-am purtat în suflet”) care atinge un apogeu al suferinței (“ prea multă sfâșiere / într-un singur trup” ), numai că hăul, ruinele, singurătatea, amăgirea, cenușa, întunericul, malurile surpate, soarele schilodit, aripile de ceară, “pământul temniță”, “somnul nerodirii”, “brațele absurdului” nu pot opri cântarea vindecătoare, dorința renașterii, precum a Pasării Phonix, într-un alt “trup”, auzind “ scâncetul materiei înmugurind” și “ sevă în cuvinte
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
din ce în ce mai clar. „Ridică-te și mergi!” Chiar dacă răul vine Și-ți înconjoară trupul, umplându-l cu amar. „Ridică-te și mergi!” Și cântă în Lumină, Din Roua Dimineții balsam să faci la Dor „Ridică-te și mergi!” Te scoală din ruină! Războaiele pornesc, atunci când ZEII mor! „Ridică-te și mergi!” Chiar dacă vântul bate, Alături ai Lumina, de-a Pururi pentru tine. „Ridică-te și mergi!” Iar dincolo de Moarte Răzbate cu Iubire și Cântece Divine! „Ridică-te și mergi!” Iar lacrima durerii
RIDICĂ-TE ŞI MERGI!... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358747_a_360076]
-
Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/ionela 1961/e498bb57b56427 O să țipe sufletul în tine Să-mi ceară să vin și să-l dezleg Și-o să plângă marea pe ruine... Eu, în calea ta, nu mai alerg! Or să vină multe răsărituri, Tot cu dragoste, dar fără noi! Vei petrece multe asfințituri Vrând să tot dai timpul înapoi! S-or mări și ochii în orbite. De atât amar și așteptat
SINGURĂTATE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358764_a_360093]
-
Zarvă mare, tropot iute, cadențau cu toți în cor, Numai ceasul de pe munte fluiera încetișor; Ca un susur de legendă brațu-i se-ntindea în timp Căutând prin întuneric umbra unui anotimp. Vino, se-auzea prin lacrimi, vocea-i caldă de ruine, Ești secunda vieții mele, vino să trăiești în mine! M-am oprit în timp sălbatic, te aștept de peste-un veac! Nu mă simți că fără tine sunt mereu tot mai sărac? Se-nălță în valuri scumpe, ea, secundă între stepe
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
să fie cunoscut cuvântul lui Dumnezeu. Aici, la biserică, lumea îl iubea foarte mult. Alături de părintele, am adus o părticică din moaștele Sfântului Silvestru și pe care vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist, le-a adus de la Roma, de la cardinalul Camillo Ruini, vicar general al Romei. Atunci Părintele Patriarh a ținut o cuvântare în cuprinsul căreia a rostit poate cel mai frumos imn adus Sfântului Silvestru de către cineva. Eu am scris un acatist pentru Sfântul Silvestru pe care îl citim cu regularitate
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
și tâmpit. Natura nu face discriminări... Fructul victoriei e cules mai ușor din pomul cunoașterii. • Lipsa de conștiință ar trebui corectata cu mustrările ei. • Altfel vorbim despre gunoaie și altfel despre îngrășăminte. Multe temple sunt admirate abia după ce au devenit ruine. • Chelul invidiază și părul nimerit în supă. • Și ideile demisionează. În fiecare noră se formează încet, încet viitoarea soacra. • Nu toți sfinții cred în Dumnezeu. Uneori ai de ales între regrete și remușcări. Dacă nu vorbești pe nimeni de rău
NECAZURI & REGRETE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344682_a_346011]
-
ținea cu mâna dreaptă de brusturii crescuți în voie, lăsând bățul să zgârie pământul, și urca. Ajunse pe zare. Obosit, se așeză pe iarbă. Trebuia să mai străbată încă două dealuri și o pădurice de ulmi până la casa lui dintre ruine. Deodată tresări. Își puse mâna streașină la ochi și privi spre înălțimi. Un avion tăia cerul, lăsând brazde adânci. Și se făcu, brusc, atât de mic încât și un fir de păpădie ar fi rezistat atingerii privirilor cu aeronava de pe
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
un ecou căzut pe stânci, te miști prin aburul albastru al serii, cu pletele-n vânt și glezna gât de viaoră, dansează luna cu tine pe apele mării, câmpuri albastre de cer se topesc în neant, ca o acvlă risipind ruine, chip de zeiță, îți răvășesc ființa pe-o aripă de nor, să nu te doară clipa ce se duce, miresme suntem, trecătoare suntem, murind tot singuri, chip nemuritor, aplecați peste întrebările noastre, clipa cântă-n surdină pe vechile străzi, seara
LUNECÂND PRIN VISE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350710_a_352039]
-
lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n țipăt de pescăruș, străină, Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea. Pribeag, printre ruine de suflet, visul zboară Se pierde-n zări, revine, se va-mplini odată În murmurul din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea-n dans
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
din larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n țipăt de pescăruș, străină, Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea. * Pribeag, printre ruine de suflet, visul zboară Se pierde-n zări, revine, se va-mplini odată În murmurul din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea-n dans
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
din larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
Lupu Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În sfârșit, mi-au dat drumul din spital. A trebuit să locuiesc la cineva în chirie căci casa mea, după tragicul incendiu, nu mai era decât o ruină. Am greutăți cu deplasarea; pentru nimic în lume nu mă pot obișnui cu cârjele. Important e că nu mi-am pierdut complet vederea; văd ca prin ceață. Medicii mi-au spus că trebuie să am răbdare; s-ar putea cu
MULŢUMESC DE ÎNTREBARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358872_a_360201]
-
într-alta, guguloaie imense, pe alocuri cu tufe verzi cu țepușe. Ținut stingher, aproape arid. Nu i-am mai văzut de aproape, de circa 25 de ani, când băteam aceste drumuri săptămânal. Pe aici, pe undeva e Cetatea Dinogeția, cu ruinele ei milenare. Cei mai vechi munți din țară. Acum i-am văzut, ca după o lungă despărțire. I-am salutat cu reverență. Și ei mi-au răspuns. Pașii m-au îndreptat către ei. Cum de am putut sta atât de
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
podoabă atât de strălucitoare nucul, pom sacru și trăitor în mijlocul câmpiei, o libertate pe care numai poeta și-o dorește în taină. Mi-am lăsat gândurile într-o mare uitare de sine, se alătură idolatriei noastre Cezarina Adamescu, continuând: De pe ruinele lor, pămătufuri de fum alb se înalță / la fel ca pe acoperișul lumii când un cardinal elector ... , nu voi continua cu versurile poetei, ci doar voi încerca să parafrazez, cu o deschidere voită a frumuseții, care înnobilează versul cu dorința
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri. Toată frăgezimea unui vis se dospește într-un borhot. Șiroind, timpul își pune trupul în clepsidră. Duhul ruinei bate tainic la porți. Într-un chiot al desfătării puhave, se întinde cuminte ceafa la jug. Toți pentru unu și fiecare pentru sine. Buzele sunt toarse pentru vorbe și vorba e ca o merindă vie. Până când ajunge în gura cu
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
bărbatul se ținea cu mâinile de rădăcinile pinilor și se cățăra pe râpă, cufundându-se în pădure. Contactul cu lumea îl neliniștise. Urca și gâfâia, strângând bancnota în palmă, ca și cum doar aceea ar fi fost sprijinul clipelor viitoare. Ajunse între ruinele cu ziduri îngropate pe jumătate și se așeză pe patul din crengi de nuc acoperit cu o pătură veche. Era flămând și speriat. O sabie rătăcea prin sufletul lui. Polițistul din comună confirmă faptul că omul era mut și venise
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
CREȘTINISMUL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 756 din 25 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ANTICHITATEA versus CREȘTINISMUL E uimitor cum o nouă civilizație- creștinismul- a intrat în contradicție cu societatea antică, încercând s-o demoleze și, pe ruinele ei, aproape o mie de ani, până în zorii Renașterii, să se instaleze definitiv în istorie. Creștinismul s-a răspândit repede în tot Imperiul Roman. Încă pe timpul împăratului Nero (54-68), ne spune istoricul Tacitus, a fost o "uriașă mulțime" care a
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
istorie a francilor, Paulus Diaconus o istorie a logombarzilor, Isidor o Etimologie. Radegonda, o prințesă retrasă la Poitiers, unde întemeiază o mănăstire, deplânge distrugerile săvârșite în Turingia în timpul războiului dintre Clotar și Teodoric: „Troia să nu-și mai plângă singură ruinele. Turingia a suferit și ea masacre... Barbară precum sunt, lacrimile pe care le-aș vărsa, fie ele cât apele unui lac, ar fi mai puține decât acele plânse atunci. Cu toate prejudecățile creștinismului, cultura primelor secole după prăbușuirea Imperiului Roman
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]