1,892 matches
-
stranie”, căci poți da la tot pasul de o fiară sălbatică: te sfâșie ori o sfâșii tu pe ea; este, de altfel, pădurea unde Orlando va cuteza să se lupte cu un leu adevărat și unde va fi rănit, va sângera și nu-și va veni în fire decât târziu. În finalul piesei, ambivalența pădurii e definitiv restabilită, mărturie stând discuția ducelui cu venerabilul călugăr întâlnit „la marginea sălbaticului codru”: pădurea este și spațiul sihăstriei, al renunțării la cele lumești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
key cold figure”) a unui uns al lui Dumnezeu, sunt totuși rămășițele unui trup din care s-a scurs sânge regesc. În urma cortegiului funerar, Lady Anne îi invocă fantoma. Nu se ivește nici o fantomă, dar rănile regelui mort încep să sângereze în prezența lui Richard, demascându-l astfel pe ucigaș. Nu este o fantomă dintre cele apărute în vis pe câmpul de luptă, pentru a prevesti cursul viitor al istoriei, nu este nici una dintre acele fantome ambivalente, cu discurs dublu, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să nu ne gândim aici la ceea ce se spune despre portretul Porției în Neguțătorul din Veneția ori despre statuia Hermionei în Poveste de iarnă?) În ceea ce privește episodul cu Dafne, este insistent subliniat realismul cu care sunt pictate sângele nimfei („Zici că sângerează aievea”) și lacrimile lui Apollo. Pânzele atestă, așadar, puterea iluziei, dar înscriu în subtext și tema vânătorii sălbatice, a hălăduirii prin locuri neumblate și a metamorfozei ce se poate petrece uneori prin codri și păduri. Comedia Îmblânzirea scorpiei va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
iar pe fereastră spre liniștea străzii. Gânduri vechi, umiliri, siluiri de tot felul, chinuri cu greu îndurate năvăleau, țâșneau din trecut ca lava unui vulcan în plină erupție, imposibil de stăvilit. Răni vechi și adânci pe care le credea cicatrizate sângerau din nou. Și totuși, peste toate acestea, un singur lucru rămăsese curat și îl recunoștea, chiar și acum, ca vrednic de toată lauda: pasiunea fostului ei soț pentru lectură, pentru cărți. Erau zile în care nu mai ridica ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul îngrozit se ghemuia în moalele inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
1935 * * * Sunt unul dintre aceia care au savurat cu delicii cartea lui H. Bonciu. Nu m-au speriat unele cruzimi. Am urmat pas cu pas evoluția eroului central, cu gusturile lui de profanare, dar și cu teribilele lui remușcări. Cuvintele sângerează. Cum există mari admiratori ai lui Céline sau Axel Munthe și nu observă că autorul român este din aceeași familie. Am iubit sufletul lui complicat chiar dacă nu am cunoscut aceleași întâmplări. Și ce minunată mi-a apărut sinuozitatea gândurilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul în gura lupilor, m-aș bate în piept și aș jeli. Aș sta îngenuncheat, drept penitență, până mi-ar sângera genunchii. Apropo, ce pedeapsă ți-a dat preotul ca să-ți ispășești păcatele? Să spun de trei ori „Sfântă Mărie născătoare de Dumnezeu“ și un „Tatăl nostru“. Numai atât? strigă Ignatius. I-ai povestit ce-ai făcut? Că ai stopat o lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a acoperi zgomotul aparatului. Nici o problemă. Ajută-mă să-l prind pe nemernic și am eu grijă să promovezi inspector. — Să „te ajut“ să-l prinzi... Logan Închise ochii și fu asaltat de imagini cu nasul spart al lui Miller sângerând deasupra unui pisoar. — Cine ți-a spus că l-am găsit pe David Reid? Întrebă el printre dinți. Clic. Uscătorul de mâini se opri. — Ți-am spus deja: nu tre’ să fii vreun geniu ca să-ți dai seama. Ați găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rău, lăsând zăpada să se așeze deasupra sa. Nici măcar nu putea să se miște. Dar avea o vedere perfectă asupra lui Doug Disperatul, pe când bătrânul riscă și aruncă o privre peste umăr, vâzându-l pe polițistul care-l urmărise zăcând și sângerând pe șinele de cale ferată. Se opri din fugă și se Întoarse pentru a-l privi pe Logan, iar respirația umplea aerul de aburi mari, veniți din adâncul plămânilor. Apoi o porni din nou În sus către șine spre Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În mijlocul cortului, unde un bazin mare de roșu Întunecat se Îngroșa datorită cristalelor de gheață, făcând suprafața să lucească. Erau urme de pași peste tot și o adâncitură făcută de oameni În jurul băii de sânge. Hoitarul zăcuse pe o parte. Sângerase, aproape toată viața scurgându-se din el În zăpadă. Logan Îl apucă pe fotograf. Era Billy, fanul AFC cu Început de chelie, care făcuse fotografiile la suprafață. Încă purta aceeași pălărie cu ciucure roșu și alb. — Unde e cadavrul? — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
domnul Anderson direct la Urgențe, fără să mai aștepte ambulanța. Spitalul era la mai puțin de cinci minute distanță. Îi Înveliră Încheieturile În straturi de prosoape pufoase, Înainte să le bage În pungi de plastic luate din bucătărie, ca să nu sângereze peste tot prin mașină. Cameron Anderson nu făcuse o treabă prea bună când Încercase să se sinucidă. Tăieturile nu erau suficient de adânci cât să deschidă complet venele, iar el trecuse peste, În loc să taie În lungul lor. Câteva copci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
caz nu putea s-o lase așa pe Watson. Se Împletici Înapoi spre locul unde se afla aceasta, luminată de o lanternă căzută. Urme roșii furioase Îi Înfloreau pe stomac și pe coapse, iar o pereche de urme de mușcături sângerau liber pe podeaua de beton. Își simți coastele mișcându-i-se din loc pe sub piele când Îi desfăcu legăturile și o ajută să se ridice În șezut. — Ești bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decît viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să-și ia rămas bun unii de la alții, Întrucît fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decît viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să-și ia rămas bun unii de la alții, Întrucît fiecare din ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
determina corect și complet direcția și impulsul noului Început. După-amiaza a descrescut de la binele purificator al orei patru la frumusețea aurie a orei cinci. După aceea Amory a mers prin durerea surdă a soarelui scăpătat, când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cetățeni serioși - au ținut mitinguri, au semnat petiții și au strâns fonduri pentru angajarea unei echipe de avocați, care în final a obținut grațierea tuturor celor șaptesprezece acuzați. Ipocrizia din sânul idealismului: pacienții bărbați ai lui Lesnick, ale căror inimi sângerau pentru sărmanii mexicani persecutați, i s-au plâns psihiatrului că femeile albe din Partidul Comunist și-o pun cu mâncătorii de taco „proletari”, iar câteva momente mai târziu s-au etichetat singuri drept niște bigoți turbați. Mal își notă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de sânge, nu se mai liniștesc. Am auzit de pume rănite în timpul împerecherii și care au fost atacte de wolverine. Sar pe ele din spate, apoi o iau la fugă, revin, mușcă odată aici, odată dincolo, până când puma ajunge să sângereze de moarte. Când săraca ființă e pe ducă, glutonul atacă frontal, îi smulge ochii din cap și îi papă ca pe niște găluște. Danny tresări, vizualizând imaginea: Marty Goines, EL, creatura pe care o privea. — Va trebui să ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
brațului său. Tot umărul îi era ridicat pe un fel de eșarfa legată; iar brațul îi era dezgolit și complet vizibil. O lampă cu infraroșii revărsa căldură asupra lui și ceea ce rămăsese se simțea bine și confortabil, deloc dureros. Nu sângera; iar din rană răsărea o crescătură, ceva cărnos, roz și răsucit, care părea o parte sfâșiată a brațului sfârtecat și care, din vreun motiv anume, nu fusese tăiată. Apoi văzu că avea o formă. Privi și privi; și în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
munți. De când există bezna și lumuna, de când pe lume e Bine și Rău, de cer este legată Bucovina și acolo-i mai aproape Dumnezeu. Ne amintim mai des de sora noastră răpită-n zi de pace, nu de luptă, când sângeră toți pomii sub fereastră, când țara ni-i precum o hartă ruptă. și-s tot mai trist, de câte ori mă-ntorc din Bucovina, unde mușchiul crește în schituri, văduvite de noroc, și Dumnezeu vorbește rutenește. Dar nu-i pierdut nimica, mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să te-aduni; Sperăm la alte veacuri, pictăm iar idealuri, / Dar sunt prea multe ape și prea puține maluri” (Diana Ivănuță, Fără catarg, VI, 6, 2000, p. 17); „Păcat că trandafirul roșu încet-încet se stinge... Păcat că suntem spini, ne sângerăm destinul... Păcat că nu putem zbura, că împietrim în stânci... / Păcat că mult prea mult uitatu-iam pe sfinți... Păcat că ploaia a bătut pământul în cădere... / Păcat că basmul spune astăzi de crai doar în tăcere” (Idem, De mult prea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
acesta, din nou superfavorit, ajunge să treacă Pirineii ocupând în clasament o poziție excelentă - Poulidor, Raymond Poulidor, cel numit cu drag de un popor întreg „Poupou”, se răstoarnă în etapa a 15-a lovit de o motocicletă, se rănește grav, sângerează abundent și, când se ridică, constată că toți adversarii săi, care nu-l scăpau din ochi, au tulit-o mărind viteza exact în clipa în care el era pe jos... Ca un nebun, cu fața toată o rană, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fi atât de clare ca aceste fraze, paginile externe ale ziarelor lumii ar arăta altfel și - mai mult ca sigur - ar fi citite altfel. Dar uitând de vocație, ucigând orice întrebări în legătură cu această problemă - principala victimă e claritatea. Și noi sângerăm, zilnic, confuz... Probabil că și pentru a fi clar trebuie să ai vocație. Căci vocația însângerării, a pierderii de sânge și de iluzii, o avem. 17: Creșterea taxei de scont în Statele Unite și Canada; pe 18 - în Belgia, pe 20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sacadat al rostirii, fracturarea versurilor și recurența obsesivă a toposurilor descompunerii și distrugerii, depun mărturie despre imposibilitatea atingerii acestei totalități. Motiv de spasmodice frămîntări și interminabile angoase este, mai cu seamă, conștiința înstrăinării limbajului de esența sa originară, divină: "scînduri sîngerează din trupul lui Dumnezeu/ orizontul tras ca o linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina orbecăind/ prin stadioanele de afară/ ca o flacără olimpică a nimănui(p.98) sau
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era o tavernă grecească, cu o terasă umbrită de frunze de viță și mese aranjate. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]