3,164 matches
-
și Ștefan Stoenescu, Editura Univers, București, 1976. Bratu, Savin, De la Sainte-Beuve la noua critică, Editura Univers, București, 1974. Burgos, Jean, Pentru o poetică a imaginarului, traducere de Gabriela Duda și Micaela Gulea, Editura Univers, București, 1988. Cartianu, Grigore, Crimele revoluției. Sângeroasa diversiune a KGB-iștilor din FSN, Editura Adevărul Holding, București, 2010. Cartianu, Grigore, Sfârșitul Ceaușiștilor. Să mori împușcat ca un animal sălbatic, Editura Adevărul Holding, București, 2010. Cazaban, Theodor, Captiv în lumea liberă: Theodor Cazaban în dialog cu Cristian Bădiliță
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cit., p. 38. 47 Hannah Arendt, Originile Totalitarismului, ed. cit., p. 405. 48 Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect, ed. cit., p. 11. 49 Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 370. 50 Grigore Cartianu, Crimele revoluției. Sângeroasa diversiune a KGB-iștilor din FSN, Editura Adevărul Holding, București, 2010, p. 7. 51 Ibidem, p. 21. 52 Monica Lovinescu, Jurnal: 1981-1984, ed. cit., p. 81. 53 Ion Rațiu, "Luptăm pentru o Românie democratică, liberă și independentă, în granițele ei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Comuniștii au continuat să-l hărțuiască pe Rădescu. În cele din urmă, acesta a preluat conducerea forțelor opuse stîngii, ignorînd faptul că era un "ales politic". Pe 20 februarie, la Combinatul Metalurgic Malaxa, din București, a avut loc o luptă sîngeroasă între comuniști și național-țărăniști. A doua zi, atît reprezentanții britanici, cît și cei americani din Comisia de Control i-au prezentat generalului Vinogradov protestele lor cu privire la această situație amenințătoare. Demersul britanic era însă mai mult unul de formă decît de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vreo apă limpede, vreun crâng, vreo dumbravă, un deluleț, un munte, domnul Sarsailă, ca să fie înalt, îl vezi că e numai trăsnete și plesnete, numai urlete și vaiete, apșoara i se pare o mare în talazuri, câmpul păstorilor o tabără sângeroasă, fluierul o trâmbiță de-ale mari; e numai grozăvii și potoape domnul Sarsailă." Așadar, simplitate și armonie vs. dezlănțuirea forțelor, solar vs. demonic, idilism vs. zbucium. Prin atașamentul față de primele trăsături din seria de dihotomii, scriitorul se dovedește profund clasic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de-a IV-a Republici. Contradicțiile au caracterizat evoluția MRP-ului, el fiind partidul care l-a oferit Europei pe Robert Schuman, autorul Declarației din 9 mai 1950, dar și o organizație ce a sprijinit politica colonială eșuată în chip sângeros în Indochina și Algeria, având chiar membrii care au ajuns să se înscrie în Organizația Armată Secretă (OAS) cum ar fi Georges Bidault. Ultimul președinte al MRP a fost Jean Lecanuet, care a participat la alegerile din decembrie 1965 și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
visului nostru pe care îl reprezenta în mod nesperat, s-a raliat opt ani mai tîrziu cu M. Laniel în această filosofie consolantă care nu aștepta nimic de la acest normand, nimic în afara unei strategii geniale care, după un lung drum sîngeros, ne-a dus la Dien Pien Phu". Raționamentul lui Mauriac, în rigiditatea sa, subliniază contradicția dintre speranțele de la început și constrîngerile vieții politice din timpul celei de-a IV-a Republici. În timp ce în alte părți ale Europei partidele democrației creștine
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a dat, de timpuriu, un Rafael, un Beethoven, un Kant, încât "tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înțelepciune și de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sângeroase și în cuceriri". Eminescu sugerează că nici gloriile rusești ale veacului său n-au ieșit din promiscuitatea semibarbariei, consimțind la expansiunea deșertului sufletesc al politicii oficiale. Deja în epocă românii erau scandalizați de comportamentul răsfățatului Alexandr Pușkin, care, primit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lucrul la noi în România, a deposeda pe turci, tătari, români și bulgari pentru a parcela pământul lor, câștigat cu sudori și cu sânge, la coloniști ar însemna a-și atrage de la început ura populațiunilor, ba a ajunge la conflicte sângeroase chiar. Elementele turanice în Dobrogea ne trebuie tocmai pentru că nu sunt slave. Ele trebuie cruțate, trebuie să se simtă în patria lor veche, dar într-o mai bună stare, sub o mai bună administrație. Cumcă prin aceasta slavii de acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din Transnistria, via Moscova (vezi reacțiile de "protest" ale intelectualilor comuniști din Franța, în frunte cu Henri Barbusse 217). La fiecare dare de seamă a șefilor bolșevici, România era demonizată. Publicațiile, radioul, broșurile puneau titluri ca Zece ani de ocupație sângeroasă a Basarabiei (1928). România nu putea fi decât "cea mai sălbatică monarhie din Europa": România și războiul antisovietic (1928). Radio Tiraspol, la 27 aprilie 1933: "Biata Basarabie, aflată sub călcâiul boierilor și torturată de jandarmi. Dar ziua eliberării de sub jugul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
România în fața tuturor statelor comuniste dacă Ceaușescu mergea până la capăt, dacă făcea pasul decisiv către sistemul civilizațional occidental, acceptând o "contrarevoluție" pașnică sprijinită de Statele Unite și de NATO. Ceaușescu însă s-a autoblocat la jumătatea drumului, deschizând iminența unei "revoluții" sângeroase, în vreme ce, la jumătatea deceniului nouă, Moscova lui Mihail Gorbaciov a declanșat perestroika, însemnând, de fapt, sub un anume aspect, continuarea drumului blocat de geniul rău al Ceaușescului. Nu întâmplător, la avertismentele gorbacioviste, conducătorul român a argumentat că el făcuse deja
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a slăvi "apa, aerul, iarba" e totuna cu a te situa în cadențele planetei. Cineva obedient față de vechii "monștri ai retoricii" (Plantarea mătrăgunei) e pierdut. Într-un alt text (Viața fără Zalmoxe), se schițează un antidot: "Scrierea să fie o sângeroasă chirurgie între / sacru și profan / singurul poem care poate reface unitatea ființei". Apropierea de limbajul expresionistic, vizibilă dintru început, e constantă, deși muza lui George Vulturescu s-ar putea numi Bendis, Sabazis sau Cotyso, deși îl țin în loc figuri novo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cei din Regat? Singura dată când au putut fi aduși în aceeași sală reprezentanți ai ambelor state, aceștia au venit desculți, pentru ca pantofii de culori diferite să nu încingă și mai mult spiritele. Pe urmă, totuși, au avut loc incidente sângeroase și o nouă convocare nu a mai fost posibilă. Cea mai simplă explicație, dată de serviciile de propagandă din ambele țări, ar fi că transfugii ar fi plecat în misiuni de spionaj. Totuși, există și numeroase alte interpretări. Kiki II
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
așa s-au petrecut. 59. Cele două statui ecvestre ale martirului Robert von Pohlen Pe lângă atâtea perioade succesive cumplite 26, toate perfect justificabile și justificate (sublimele războaie eroice cântate de poeți, pandemiile menite să mențină echilibrul în natură, aprigele întreceri sângeroase pentru supremație administrativă, ideologică, economică), istoria a cunoscut totuși! și momente când, în ciuda oricărei logici, oamenii s-au purtat rațional. În anul 2067, un asemenea episod superb a avut loc în Republica Vandana de Sud și s-a transmis și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Cât despre tulburările din Alexandria, de la începutul erei creștine, era vorba de o serie de conflicte între evrei și alte segmente ale societății, nu de o persecuție antievreiască în sens strict. Unii istorici din zilele noastre au descris anumite revolte sângeroase ale evreilor ca efect al persecuțiilor îndreptate direct și precis împotriva evreilor, când, de fapt, nu întotdeauna s-a întâmplat astfel. La fel, în timpul războaielor și dezordinilor din Evul Mediu, în vreme de foamete sau epidemii, evreii au fost afectați
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă", ca pe "o istorie de doliu și asuprire, de suferințe fără număr". Și se lasă purtat de această notă încrezătoare: "În epocile cele mai dezastruoase au fost evreii persecutați cel mai mult; iar în epocile cele mai fericite au trăit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cei din Regat? Singura dată când au putut fi aduși în aceeași sală reprezentanți ai ambelor state, aceștia au venit desculți, pentru ca pantofii de culori diferite să nu încingă și mai mult spiritele. Pe urmă, totuși, au avut loc incidente sângeroase și o nouă convocare nu a mai fost posibilă. Cea mai simplă explicație, dată de serviciile de propagandă din ambele țări, ar fi că transfugii ar fi plecat în misiuni de spionaj. Totuși, există și numeroase alte interpretări. Kiki II
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
așa s-au petrecut. 59. Cele două statui ecvestre ale martirului Robert von Pohlen Pe lângă atâtea perioade succesive cumplite 26, toate perfect justificabile și justificate (sublimele războaie eroice cântate de poeți, pandemiile menite să mențină echilibrul în natură, aprigele întreceri sângeroase pentru supremație administrativă, ideologică, economică), istoria a cunoscut totuși! și momente când, în ciuda oricărei logici, oamenii s-au purtat rațional. În anul 2067, un asemenea episod superb a avut loc în Republica Vandana de Sud și s-a transmis și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Destinul greu împărtășit în comun a făcut ca aceste comunități să rămână strâns legate până la convertirea albanezilor la islam. Explicația retragerii masive a autohtonilor în arii izolate sau marginale constă în faptul că, în vestul Balcanilor, atacurile slave au fost sângeroase. E suficient să apelăm la memoriile recente despre conflictul din fosta Iugoslavie ca să înțelegem spiritul războinic al triburilor slave din această zonă. Se pare că, în estul peninsulei, migrația slavă s-a petrecut inițial într-un mod ceva mai pașnic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
economiei de piață. În acest punct al analizei, putem avansa ipoteza că pe această cale a „fericirii” incitative, publicitare are televiziunea cel mai mare impact asupra violenței tinerilor, și nu, cum s-a afirmat uneori, prin inflația mediatică a scenelor sângeroase. Să amintim că, în medie, copiii americani văd 40.000 de spoturi publicitare pe an. La orele de mare audiență, canalele de televiziune americane difuzează mai mult de 15 minute de publicitate pe oră. Pretutindeni jocurile pe bani îi fac
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Creștere ținând în principal de o criminalitate de excluziune care coincide cu evoluția șomajului și a precarității de masă. În Statele Unite, valul de criminalitate a fost pus în mare parte pe seama negrilor tineri din mediile strâmtorate care duc un război sângeros pentru supremație pe piața drogurilor. În Europa și în Franța, unde indicele omorurilor este de trei ori mai mic decât în Statele Unite, violențele sunt la fel de corelate cu degradarea pieței muncii și cu progresul sărăciei căreia îi cad victime o proporție
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
face dragoste, pretutindeni practicile contemporane sunt interpretate ca tot atâtea manifestări ale normei performative, care apare, în același timp, drept principala cauză a indispoziției noastre sociale și existențiale. Modernizarea și individualizarea la extrem, tirania frumuseții, dopajul generalizat, dictatura orgasmului: barbariei sângeroase i-ar putea urma o „barbarie blândă” a depășirii de sine și a cursei dezlănțuite spre rezultate. Conceptul de performanță este acum evocat într-un mod atât de sistematic și de banalizat, încât suntem îndreptățiți să credem că a luat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aluzia la rolul fundamental al acestei susțineri, invocația către Agamemnon se transformă treptat și din ce în ce mai limpede într-o încercare de aducere a acestuia printre pământeni. Oreste și Electra își cheamă tatăl „la lumină”, pentru ca el să acționeze deopotrivă ca războinic sângeros și ca justițiar - Ares și Dikê; la rândul său, corul vorbește despre venirea celui mort, dezvoltând întregul vocabular al apariției, al ieșirii la lumina zilei. În finalul invocației rituale, Oreste îi va cere chiar și pământului să se deschidă, pentru ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vedenii, sminteală pe care trebuie să o îndure înainte de a fi iertat. Iar Oreste a lui Euripide va descrie, de asemenea, această tulburare a minții, această maladie (o mania echivalând cu un adevărat nosos) în care este aruncat eroul, autorul sângerosului matricid, această stare la vederea căreia Electra se va teme să mai rostească numele eriniilor, îndârjitele urmăritoare ale unui Oreste terorizat. Cadavrul tragic este întotdeauna cadavrul unui mort ce refuză să moară. Cei vii sunt datori să-i îndeplinească toate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al delirului, al maniei (al maladiei), este, la rândul său, un zeu dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care omul cade, ajungând astfel în stare de cele mai sângeroase fapte. Ambele dimensiuni ale delirului frenetic aparțin tragediei. În exaltarea sa profetică sau ucigașă, personajul tragic își mărturisește legătura cu Dionysos printr-un vocabular care îl situează printre fidelii zeului. Bunăoară, el este deseori asimilat unui soi de „bacant” (variantă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la crimă. O nebunie strâns legată de vânătoarea sălbatică din păduri și din munți. O Lussa care, precum cea a lui Heracles, este o gravă maladie. Ea culminează cu delirul lui Agave, delir al unei vânători de oameni necruțătoare și sângeroase, când omul este luat drept vânat, când trupul fiului ei, Pentheu, e sfâșiat în bucăți ca acela al unei fiare sălbatice cu care Agave îl confundă, mai înainte ca recăpătarea lucidității, revenirea la normal să o umple de jale și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]