4,350 matches
-
MIHAIL DRUMEȘ INVITATE LA VALS PARTEA ÎNTÎI 1 Totul s-a sfîrșit: nu-mi rămâne decât să mă sinucid. Sânt ferm convins că orice aș face de aici înainte nu rezolv nimic. Așa că, neavând încotro, mă văd silit să-mi plec steagul în fața morții. Sinuciderea se dovedește a fi un imperativ peste înțelegerea și voința mea, un imperativ aș zice
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-a întîmplat și dacă cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O aștern în aceste pagini fierbinți, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sânt pentru a-ți capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Știu că nimeni n-are să mă întîlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preocupă emoția estetică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
coșul pieptului, care s-a transformat pe urmă într-o ciudă amestecată cu necaz. Și doar prevăzusem eventualitatea... Era tot așa, cu plicul nelipit. Poate adăugase undeva pe marginea hârtiei vreo frază? Nimic. În tot cazul o citise. De asta sânt sigur, așa cum trăiesc. Parcă descifram amprentele degetelor ei, deslușindu-se pe albul hârtiei, ca filigrana. Am plecat în oraș cu sufletul pustiu. Așa cum te simți după o înfrîngere sau o speranță năruită. Am luat-o în neștire, pe Calea Victoriei în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ungurul că, auziți voi, în fiecare seară o pune să jure că nu l-a înșelat. ― Și ea îl înșală în fiecare zi și-i jură în fiecare noapte, exclamă Iliuță, râzând cu hohote. ― Dă-le încolo de muieri, toate sânt o apă și-un pământ, făcu Charlot cu dezgust, răsturnând pe gât un pahar cu vin. Când taraful se afla în pauză, Iliuță luă o frunză și-i zise cum știa el o doină de pe valea Oltului, încît se făcu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
an? Atunci aș fi iubit-o, poate! Dar ea, numai după trei luni de zile, îmi căzuse în brațe, sfîrșită! Și mâine, poimâine, va fi a mea și totul se va îneca în obișnuință. Dragostea își va fi trăit viața. Sânt în Prostul, piesa lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povestește unei prietene: " Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn, singura fericire". " Dar nu încerci niciodată să ajungi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și pripiți, pe oare îi deosebeam diintr-o sută, îmi sunară la porțile urechilor. Cât ne ajută uneori întîmplarea! S-ar crede că anumite întîmplări care se iscă fără participarea noastră și care par, la prima vedere, lipsite de sens, nu sânt pentru noi, în fond, decât răsturnări de obstacole, neteziri de drumuri, complicități necesare! Dacă femeia aceea ar fi venit doar cu cinci minute mai tîr-ziu, mi s-ar fi ivit vreodată o ocazie atât de prielnică de a mă apropia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ființei o împiedicaseră? Acești apărători ai ei erau de-o severitate excesivă. Își lăsă capul în piept. Dădui s-o îmbrățișez, dar se trase repede înapoi, speriată: ― Nu! Să nu faci asta! ― Ascultă, Mihaela, încă nu simți că destinele noastre sânt legate pentru totdeauna? N-avem încotro: trebuie să ne supunem lor. M-am bucurat că găsisem o frază de efect, care părea c-o impresionează puțin. Simplă iluzie; nu era chiar atât de naivă pe cât lăsa să se creadă. Luciditatea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simțirea mea. Și totuși, adevărul adevărat e că mă înșelam pe mine însumi. Fraza debitată Mihaelei ascundea o presimțire grea, de care nu-mi dădeam seama atunci, dar care avea să se confirme târziu sau, mai bine zis, prea târziu. Sânt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc, ne-am uitat unul la altul, înghețați ca doi hoți prinși asupra faptului. O voce de afară strigă. ― Deschide! Eu sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă. Tăceam amândoi împietriți, scrutând orice zgomot, încît ne auzeam răsuflarea. Ce mi-a năzărit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și îl invitase la ea, la Hotel Bulevard, unde ținea un apartament întreg. Ne descrise iubirea ei capricioasă, scenele de gelozie, certurile și împăcările. ― Aufurisita in-a ținut sechestrat în apartamentul ei două săptămâni încheiate. Nu voia să știe că sânt militar, că aveam obligații de serviciu cu care nu te joci. Îi făceau curte prefectul poliției, comandantul garnizoanei, colonelul Moruzzi. Nimic! Ea se uita la mine, un pârlit de sublocotenent căruia abia îi dăduseră tuleiele. După ce isprăvi reprezentațiile plecă la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
curioasă sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema, Tosca, Madame Butterfly. În timp ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cântărețe, Coleșiu ne explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are? Copila surâde galeș, cochetă: "O, sânt bătrînă: am cincisprezece ani..." Râde fata, râde ofițerul, râde orchestra, râd florile din grădină, în fine, ride la terra... ... Și noi am râs emoționați, numai bătrânul Coleșiu avea ochii umezi. Afară de Mihaela nimeni n-a băgat asta de seamă din pricina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de vizita ei, o mică minune, ne-am adus aminte cu drag totdeauna. Într-altă seară, cam pe la jumătatea lunii iunie, pe când ne aflam în salonul lui Coleșiu (afară ploua) Mihaela veni cu o veste: ― Azi împlinesc 21 de ani. Sânt după cum vedeți, mai bătrână decât Cio-Cio-San. Parcă s-ar fi produs o explozie. Toți am sărit în picioare ca să izbucnim apoi în urale: ― Să trăiești! La mulți ani! Sănătate și noroc cu toptanul! Coleșiu, profitând de ocazie, o săruta mereu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se lipiră arse de aceeași văpaie și, ascultând de o poruncă ce nu avea nevoie de înțelegerea cuvintelor, se avură. Totul se petrecu organic, nebulos, între somn și trezie. N-am întîmpinat nici cea mai ușoară împotrivire din partea ei. Dimpotrivă. Sânt încredințat că și ea suferi aceeași poruncă odată cu mine. Camera era scăldată într-o lumină ireală, încît uitîndu-ne unul la altul, păream arătări străvezii ca dintr-o poveste fantastică de Ewers. Ea întinse mâinile și mă chemă cu ele. Apoi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
De ce nu mi-ai spus până acum? Ți-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucureștiul... ― Cu noi cu tot?... ― Nu, noi rămâneam pe uscat... ― Așadar, tu ai văzut marea, prea-fericitule! ― Nu, n-am văzut-o nici eu... Sânt nefericit ca și tine... Amândoi am pufnit în râs. Nu știu cât timp ne-a trebuit până să ne potolim. În clipa aceea, ca un făcut, treceam pe lângă un tren care tocmai trăgea în stație, Mihaela întrebă: ― Unde merge trenul ăsta? ― Asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lămâie, de unt, de nasul ascuțit al unei doamne de alături, de o reclamă agățată pe perete. Toate lucrurile, oricât de serioase ar fi fost, dacă ne ieșeau în drumul ochilor, erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu chestia gemenilor. Domnul cu barbă găsi cu cale să se amestece și el în vorbă: ― Dacă îmi permiteți să vă întreb, nu vorbiți de profesorul Tomescu? Am făcut un gest evaziv. El continuă, oarecum edificat: ― A, îl cunosc. Eu sânt directorul liceului. Bun băiat și fericit tată. Sînteți rudă cu el? ― Da, desigur, văr bun, văr primar. Am copilărit împreună, am făcut liceul, apoi universitatea. Mihaela mă tot trăgea de mânecă și tușea cu înțeles. Dar nu rîdea: se stăpânea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
văr bun, văr primar. Am copilărit împreună, am făcut liceul, apoi universitatea. Mihaela mă tot trăgea de mânecă și tușea cu înțeles. Dar nu rîdea: se stăpânea încă. Domnul cu barbă mă întrebă: ― Dumneata ești tot profesor? ― A, nu. Eu sânt prim-secretar la legația noastră din... Tokio. De rândul ăste, Mihaela pufni în râs, dar ca să nu mă dea de gol, începu, în aceeași clipă, să tușească. Așa că naivul tovarăș de drum nu pricepu nimic. ― Frumoasă carieră, diplomația. Mi-ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-a împins să mă dau drept atașat de legație și să debitez atâtea baliverne gratuite? Ciudat, chiar Mihaela mi-a mărturisit mai tîrziu: ― Cu tine mă simt alta, parcă am intrat într-o nouă existență. Rid, glumesc, fac nebunii, sânt fericită!... Găsise cuvintul care explica totul? Fără îndoială! ne simțeam fericiți! Mai mult decât atât, ne dădeam lucid seama de prezența fericirii, fapt care îi sporea prețul. Tineri și fericiți! Și această tinerețe și fericire ne cerea să râdem fără
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
singură. Acum înțelegi? Și mai cu seamă cunoștințe dubioase. ― Mai întîi nu e o cunoștință dubioasă, cum spui tu. Și al doilea, nu puteam să întorc spatele așa, tam-nesam, unui tânăr atât de curtenitor și cu maniere alese. Doar nu sânt crescută în pădure. Ah, femeia, cu capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit din fire (și ca de obicei când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fac o surpriză! Are să se bucure mai mult!" Așa că i-am răspuns dînd-o prin glumă: ― Da, sânt bine dispus, pentru că, închipuiește-ți, nici una din corăbiile mele nu s-a înecat în mare... Toate au ajuns la destinație. ― În schimb ale mele sânt gata să se înece. ― Atunci, repede, îmbracă-te... Mergem să le salvăm... ― Cum? a făcut ea mirată, acoperindu-și surâsul cu mâna. ― Foarte bine. Închiriem o barcă și pornim pe mare în căutarea lor. ― Ai dreptate, Dor, un naufragiu ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o după mine. ― Ziua de care vorbești a binevoit să vină. Hai să mergem! ― De ce te grăbești? Stăm până pleacă vaporul. ― M-ai înțeles greșit. Nu-i vorba să mergem acasă, ci la... Constantinopol. Ea izbucni în râs. ― Dor, ce sânt glumele astea? ― Ba nicidecum, vorbesc foarte serios. Am împins-o ușor să urce puntea care ducea pe vas. ― Ce faci? Nu e voie! Ești nebun? Ce te-a apucat? ― Nu înțelegi că plecăm la Constantinopol? Doar nu vorbesc. .. turcește. Ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-se. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele, cum găsisem bancnota de cinci sute, cum câștigasem la ruletă, cum îmi venise ideea plecării, cum aranjasem cu misitul grec obținerea pașapoartelor. ― Și bagajele? tresări ea. Plecăm fără ele? ― Sânt în cabină! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scăpat din vedere nici cel mai neînsemnat amănunt. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecină cu nebunia. Mă îmbrățișa, mă sărută, plânse și râse, amestecîndu-și lacrimile cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zice Balzac? ― Sânt sigur că da, i-am răspuns cu încredințarea că n-o mințeam. ― Nu, Dorule, nici n-aș vrea. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare și nu știu dac-o avem. Dealtfel, aleșii dragostei absolute sânt excepții tot atât de rare ca și geniile... ... Trecuse de miezul nopții și pe bord se întețise frigul. Mihaela începu să tremure mai tare. ― Rămânem aici pân-la răsăritul soarelui? ― Mai bine ne retragem. M-a răzbit frigul! Am coborât în pântecele vasului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fericirea, că se umflă din ce în ce mai mult, ca broasca din fabulă (păzind gradația ― evitând egalitatea), devine de-a dreptul nefericire (infelix ― felicitas). Ne-am luat rămas bun, tăcuți, îngîndurați, cu sufletele pustii. Nici ea nu m-a întrebat ce am de sânt trist, nici eu nu am întrebat-o. La ce bun? Ne înțelegeam uneori așa de bine și pe deasupra cuvintelor. III Ne dădusem întîlnire a treia zi după întoarcere, dar Mihaela, fiind împiedicată să vină, îmi trimise o scrisoare prin care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dragostea agonizează... În această stare de indiferență am parcurs rândurile Mihaelei. Ea nu se scuza numai că nu putuse veni, ci îmi scria că mă iubește (repetare fără sens), că se simte alta (infatuare), că îi lipsește aerul când nu sânt lângă ea (banalitate exasperantă). Am avut chiar impresia că împiedicarea invocată nu fusese decât un pretext ca să încredințeze hârtiei tot ce avea pe suflet. " Eu simt ― scria în continuare ― mi-o spune instinctul, care nu înșală niciodată, că tu nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]