2,533 matches
-
Dumnezeul vostru, 55. și totuși nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc bine, și dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc și păzesc Cuvîntul Lui. 56. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o și s-a bucurat." 57. "N-ai nici cincizeci de ani", I-au zis Iudeii, "și ai văzut pe Avraam!" 58. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
una din nopțile trecute, să visez că înot în Atlantic, după ce, nu se știe cum, fusesem abandonat, chiar în mijlocul oceanului, de un echipaj mărinăresc. Pe când înotam de zor ca să-mi salvez viața și să ajung la un liman, întâmplător, am săltat capul în sus, iar privirea mea s-a înălțat deasupra nesfârșitei întinderi de apă, peste care am zărit, la dimensiuni uriașe, nebănuite, infinite, podul peste râul meu, așa cum arăta atunci și cum este și astăzi. După o perioadă de zbucium
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
panglica râului, un festin de grâne pustiite care le vor da putere acestor cârduri să zboare spre nord, până dincolo de Cercul Arctic. Când se ivește prima geană de lumină, fosilele revin la viață, încercându-și picioarele, gustând din aerul înghețat, săltând libere, cu ciocul spre cer și gâtlejul deschis. Apoi, de parcă noaptea nu i-ar fi tulburat cu nimic, uitând totul în afară de această clipă, cocorii din zori încep să danseze. Să danseze așa cum o fac de când râul nici măcar nu apăruse. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reumatisme specifice, își pun pălăriile și paltoanele; conduc pâlcul electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade un cântat subțirel și cam isteric, după cum îi este firea dobândită prin îndelungi potriviri genetice. V-aaliniați! Bune lucruri spuneau cei de demult. Iacătă unul singur: Intuiția fundamentală a lui Avicenna, exprimată încă din Logica
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu clanțe nichelate. Mă uit, mă frec cu metodă la ochi și-mi zic în barbă ca Baiazid în vremea întâlnirii decisive cu Mircea: "mă, să știi că uica Ion a greșit destinația, în loc să urce în Dacia de serviciu să saltă altundeva, ca uina Mărie lu' Keke de lângă Timișoara, așa se aburcă, identic, pune piciorul uina pe scara de la cocie, se lasă cu o mână pe curu' calului și cu mare greumânt de la spondiloză se așază lângă cociș pe șiț, adică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și acum era clar că în orbite nu mai avea ochi. Lîngă mînă, pe podea, se întindea o mică băltoacă de la furtunul de cauciuc. Doctorul Munro intră și se îndreptă vioi spre pat. îi ridică brațul, îi luă pulsul, îi săltă trupul mai sus pe saltea, apoi închise capacul recipientului suspendat. Se uită la Lanark, care stătea pe marginea patului într-o cămașă de noapte albă, și zise: N-ar trebui să te-nvelești? — Nu. Nu-i cazul. — A vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine. Oricum, mi-a crăpat lentila, așa că înlocuiește-o repede, te rog. Ozenfant își puse radioul în buzunar și spuse cu vioiciune: — Nu sînt tocmai un milion de megatermi, dar o să fie de-ajuns pentru o lună-două. Se aplecă și săltă o harpă care căzuse pe o parte. Lanark întrebă tăios: — Folosiți căldura? — Sigur. Trebuie să ne încălzim cumva. Dar e atroce. — De ce? Lanark începu să se bîlbîie dar se forță să vorbească lent. Știu că oamenii se degradează. E jalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aduce în stare de exaltare. Simțim pînă în străfunduri corectitudinea unui asemenea nemesis. Te-a exaltat, nu-i așa? — M-a însuflețit și regret. — Regretul tău n-are nici un rost. Și acum, probabil că dorești să-ți vezi pacienta. Ozenfant săltă colțul unei alte tapiserii, dezveliind o ușă joasă, circulară, și spuse: Salonul ei este pe-aici. Dar ce trebuie să fac? — Pentru că nu știi să faci altceva decît să vorbești, trebuie să-i vorbești. — Despre ce? — Nu-ți pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stivă, un șopron din cărămidă în care erau ținute lăzile. Auzi nedeslușit zvon de voci printre firele de iarbă și hîrșîitul unei ghete cu vîrf de metal pe un grilaj de fier, și zgomotul unei lăzi de gunoi care era săltată. Se ridică în picioare. Doi băieți, puțin mai mari decît el, stăteau aplecați peste lăzi și aruncau afară haine vechi, sticle goale, niște roți de cărucior și un preș, în timp ce un băiat solid, de vreo zece sau unsprezece ani, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care alerga din direcția opusă. — Duncan! strigă omul. Thaw fu săltat în aer și scuturat. — Unde-ai fost? Unde-ai fost? Unde-ai fost? țipa omul întruna, fără rost, iar Thaw, plin de dragoste și recunoștință, strigă la rîndul lui: — Tati! Domnul Thaw își îndesă fiul sub braț și alergă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în minte cu imaginea unor ferme și cîmpuri, pînă păru că le inundă. Arătă spre dealurile de dincolo de Blackhill și întrebă: — Dincolo e marea? — Nu, e lacul Lomond și apoi vin munții. Doamna Thaw nu-i mai aranjă haina, o săltă pe Ruth pe brațul stîng și se uită lung spre Cathkin Braes. Zise gînditoare: — Cînd eram fată, copacii ăia îmi aminteau de o caravană mergînd pe cer. — Ce-i aia o caravană? — Un convoi de cămile. în Arabia. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se desfăcură și le răsuciră din nou, fiecare mișcându-se în oglindă. împreună făcură și desfăcură cu trupurile lor formele lirelor grecești și ale argintăriei renascentiste. La un moment dat, una dintre ele întrerupse schema, alunecă îndemînatică în spatele celeilalte, își săltă coada și-și împinse corpul în sus și-n jos în timp ce plonja în apă de parcă ar fi treierat cu aripile printre valuri. în timp ce treceau, Thaw observă că masculul împingea cu ciocul capul femelei sub apă, poate pentru a o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine? — Lui Kate? De tine? Nu. — Eu cred că poate îi place un pic de mine. — E-o bucățică bună de frecat, zise Coulter. — Ce? — O bucățică bună de frecat. Lyle Craig dintr-a cincea se zice că i-o saltă tot timpul, iar vinerea trecută am văzut cum era înghesuită de un tip mare în gangul de lîngă Denistoun Palais. — înghesuită? — Frecată. Pipăită. Nu-i decît o bucățică... Nu mai folosi cuvîntul ăla! strigă Thaw. Merseră în tăcere, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mari ca niște ouă sau cartofi de piatră. Acestea alunecă greoi. Se împiedică de ele. Primul val nu-l șochează, dar plaja coboară abrupt, și următorul, care e mai mare și apare din senin, îl lovește direct în piept, îl saltă pe el și-l poartă înapoi pe pietrele lunecoase, în apa de cîțiva centimetri. Se ridică împroșcînd cu apă, iar cămașa i se lipsește și-i scîrțîie pe piele. Rîzînd cu furie, o scoate și pornește din nou cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-i scîrțîie pe piele. Rîzînd cu furie, o scoate și pornește din nou cu pași mari strigînd: — Nu poți scăpa de mine! își pleacă fruntea în valurile care-l lovesc, se luptă cu brațele și-și dă seama că saltă din ce în ce mai sus pe apă. Picioarele i se sprijină pe o coamă ascunsă, talia-i vîrîtă adînc, cînd ajunge la capăt și pășește înainte în fluid. Se leagănă sub apă, tăindu-i-se respirația, rostogolindu-se în apa usturător de sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre o insulă suficient de mare pentru a adăposti un teren de vînătoare de potîrnichi, două păduri, trei ferme, un teren de golf și un oraș la marginea unui golf. Insula părea o jucărie strălucitoare pe care el o putea sălta din marea ușor încrețită și vărgată - i se păru cunoscută. Se gîndi: „Am avut oare vreo soră? Ne jucam oare cîndva pe vîrful înverzit al acelei stînci, printre tufele de drobiță? Da, pe stînca aceea, dincolo de observatorul maritim, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lovească. Se învîrti și dădu un pumn într-un tablou de pe un șevalet, și ambele se prăbușiră pe pardoseală cu zgomot. împinse și cealaltă pictură de lîngă ușă, se duse spre o bibliotecă înaltă aflată într-un colț și o săltă răsturnînd-o. Cărțile din rafturile de sus căzură în cascadă și se loviră de pardoseală cu un scrîșnet care cutremură camera. în jurul pereților erau rafturi lungi cu cărți, dosare, sticle și tuburi de vopsea. Le doborî cu mișcări largi, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o fantă vizavi. O voce de-acolo îl întrebă: — Ai vreo țigară, Jimmy? Nu fumez. Știi cît e ceasul? — Era două dimineața cînd m-au adus aici, dar asta s-a întîmplat de ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta s-a întîmplat de ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să urlăm pînă ne dau o pipă. — Dar nu fumez, zise Lanark, depărtîndu-se. Sentimentul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare imperiu care a existat vreodată. Gosseyn, noi nu avem cum să pierdem... (Se întrerupse, apoi continuă:) Totuși nu vrem să ne asumăm nici un risc. Am dori deci să-ți propunem ție, un necunoscut, să te alături șefilor sistemului solar. (Săltă din umeri:) dar aș vrea să-ți fie clar o dată pentru totdeauna că ar fi inutil să inițiem asemenea discuții dacă tu refuzi să admiți realitatea poziției noastre. Noi suntem obligați să ucidem, Gosseyn. Suntem forțați să fim fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
puțin îmi pasă de numele sau de căsătoriile ei“. Pentru că Petru se înfierbântase vorbind, poate că și ceaiul cu gust de izmă începuse să-și facă efectul, Iason începu să râdă;iar ca să poată face asta mai în voie, se săltă mai sus, pe masă, poate dinadins, pe stomacul mortului aceluia sau al păpușii de ceară, care gemu, deschise ochii și se uită disperat la domnul Sima. 3. Pe când scriu, pentru că s-ar părea că scriu, regret că nu aveți în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui... Mai cunoșteam câțiva ca el, unii chiar străluciți, le mergea mintea. Niște roboți anchilozați volun tar în mecanismul lor profesional. Analizau cavoul poheziei, coroanele și jerbele de flori, dar se fereau să vadă fecioara putrezită înăuntru sau o vedeau săltând vioaie ca o gimnastă moartă. În plus, pe Ioachim căutam să-l evit și pentru că, de câte ori îi întâlneam, îmi declanșa o ciudată senzație fizică : mi se părea că târăște după el, în lumea asta și așa destul de împuțită, o duhoare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și oftica...“ „și acum nu mai ai ?“, m-am interesat eu, într-o doară. „Nu mai am“, mi-a răspuns. Mă uitam spre ostrov. Capra albă apăruse de nu știu unde. Deși se afla destul de departe, o vedeam cum râde la mine săltându-și bărbuța. „De ce nu mai ai lapte ?“, l-am întrebat pe Goethe acela. „Ți-a murit capra ?“ „Cum să moară ?“ ( Omul m-a privit bănuitor.) „Pe vară aveam patru, cu a bătrână, dar pe una din alea micile am dat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mare imperiu care a existat vreodată. Gosseyn, noi nu avem cum să pierdem... (Se întrerupse, apoi continuă:) Totuși nu vrem să ne asumăm nici un risc. Am dori deci să-ți propunem ție, un necunoscut, să te alături șefilor sistemului solar. (Săltă din umeri:) dar aș vrea să-ți fie clar o dată pentru totdeauna că ar fi inutil să inițiem asemenea discuții dacă tu refuzi să admiți realitatea poziției noastre. Noi suntem obligați să ucidem, Gosseyn. Suntem forțați să fim fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]