1,925 matches
-
circulație, dacă pe el atâta l-a dus mintea ca s-o prostească pe mută ori să se lase prostit de ea și să-i dea liber să-l buzunărească pe părințelui Andrei, ca să fugă Împreună și să ne lase sărmani acolo, aici, da, am rămas să-mi mănânc amarul cu neamurile mele bune și neamurile mele vitrege În pustia asta de verdeață și răcoare, oare am să-l pot ierta vreodată? L-am căutat de două-trei ori pe la Motănica În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să dispară Într-o clipă borcanul și cotoarele de ardei de pe masă. - Noi ne ducem să-l căutăm pe maiorul Zlate, țuțule, s-aranjăm pentru văru’ Relu să stea aici. - Și fără cinci mii nu-l găsiți? Iar o să rămânem sărmani dacă nu ținem de bani, Laurențiule. Acuma vine iarna, Laurențiule, și de aproape doi ani o amețim așa și nu ne-am ales cu nimica. - Lasă, țuțule, s-avem la noi. Ținem de ei, nu-i cheltuim, rânji candid lungind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vremea toamnei..!”, murmură careva mai mult șoptit. După o vreme, tot el continuă cu o tristețe care-i sfâșie sufletul. Cocoarele, în toamna asta, oare, nu s-au mai călătorit ?!.. întreaga-i ființă prefacându-i-se ca într-un strigăt de durere.. Sărmanele păsări, ale cerului, unde s-or fi adăpostit..?!”, abia șopti.. Pe cer, deasupra, găgăitul ascuțit se apropia tot mai mult. Toți căutau, cu ochii mijiți pe cer, stolul. Țipătul gâștelor se apropia tot mai mult până ce li se păru că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
n-am pus geană pe geană, venindu-mi mereu în minte, ca o placă de patefon spartă... „La Iași s a rupt frontul... rușii înaintează!”.. „În toamna asta, cocorii nu s-au mai călătorit..!” .. ”rușii au rupt frontul la Iași..!”.. „sărmanele păsări... unde s-or fi adăpostit?!” Capitolul III ARMISTIȚIUL 1944...23 august. Era într-o miercuri... Ziarele vuiau de știri senzaționale... „..Mareșalul I. Antonescu a fost arestat... S-a constituit un nou guvern Sănătescu de largă colaborare...” Seara la ora
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și camarazii, se descoperiră și se închinară încă o dată pentru sufletul lui bun. După câțiva pași privi pentru cea din urma dată, spre mormântul „Filologului” primul luptător din munții Neamțului căzut în luptele cu securitatea comunistă , murmurând cu glasul sugrumat... „Sărman prieten.. dormi în pace !”. Ceva murise și în el, murise odată cu camaradul și prietenul său. La fiecare adiere de vânt, brazii, în toată măreția și înălțimea lor... vâjâind, parcă ar fi șoptit povestea „Filologului”... povestea lor... Începu retragerea spre creasta
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din bătaia armelor. Milițienii cu câini apăreau de după creastă în valuri. Baltă, fără grabă, îi luă în brațe, pe rând, și-i strânse la piept îndelung, sărutându-i pe frunte... „Sărmani prieteni... dormiți în pace !.. V-ați făcut datoria..!”. Obrazul îi era scăldat de lacrimi. Se ridică și se mai uită o dată la fostul seminarist, murmurând... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce... „Părinte” ! De-ar fi..!”, și trecu într-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai existat pentru ea nici tată, nici frate și nici patrie. Ca să-și împiedice tatăl să-l urmărească pe iubitul ei, a sfârșit prin a-și omorî fratele, tăindu-l în bucăți. I-a dezmembrat trupul și i-a împrăștiat sărmana carne peste tot, înroșind câmpia cu sânge nevinovat. Aia mi-a descoperit că numele grecesc al orașului Tomis (Toμή) vine chiar de la verbul a tăia (τέμνειν). În locul ăsta, așadar, s-a consumat un sacrificiu înfiorător: până și țărâna pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sine pe care Mincu i-o atribuie lui Ovidiu. Jurnalul se deschide cu cuvintele unui epilog dureros: „Sunt pe moarte, acum sunt sigur de asta. Nimeni nu-mi va cunoaște mormântul, întocmai cum se-ntâmplă cu un necunoscut. Numai această sărmană colibă de lângă Tomis e martora cumplitei mele amărăciuni.” Ar putea părea pecetea unei înfrângeri și invers, la capătul mărturisirilor, aflăm că omul, cu câtva timp mai înainte îngrozit de bătrânețe și de destinul său dincolo de moarte, simte dintr-o dată „o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vreun vardist, în gând Își varsă focul, planuri mărețe depănând. Legi noi înscăunează, cu jurământ, pe cei Năpăstuiți i-alină, doboară pe mișei, Și sub cereasca boltă cu naltu-i baldachin, Îl amețește fala puterii, ca un vin. Da, oamenii aceștia, sărmani printre sărmani, Și deșelați de trudă, împovărați de ani, Sub maldărul de zdrențe cu trupul sfânt, diform, Murdară vărsătură-a Parisului enorm, Se-ntorc duhnind a doagă și a balerci din vii Cu frații lor de arme albiți în bătălii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
des m am găsit În asemenea situații, când În sufletul meu se trezea mult prea devreme speranța care se transformă curând Într-o profundă decepție, când chinuit de sete și dezgustat de viață aproape că alunecam din șa din pricina istovirii. Sărmanul meu cal, tot atât de epuizat ca și călărețul lui, se poticnea de fiecare piatră din cale, se izbea sleit de puteri și de copaci, rănindu-mi genunchii. Apoi răsuna pe neașteptate chemarea unei păsări, orăcăitul unei broaște, și o nouă speranță
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
călugărițe din mănăstiri. În anul 1831 se stabilește prin Regulamentul Organic al Valahiei o reglementare a unităților de asistență socială. În 1864 generalul Kiseleff înființează „Euforia caselor făcătoare de bine și folos obștesc”. Sub egida Euforiei funcționa și casa Copiilor sărmani unde copiii creșteau cu doici și personal medical de specialitate. În anul 1862 Doamna Elena Cuza, împreună cu organele bisericești contribuie la zidirea unui așezământ de fete orfane „Azilul Elena Doamna”. Aici fetele sărace, fără sprijin, orfane erau crescute și pregătite
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
condeiul și-ncepe a trece hârtii la registru.” (Petițiune); „... ai icoană la scris; Ție cu codeiul Ți-e dat să te hrănești. Du-te la București, acolo ai să intri copist În vreo canțilerie”, Îl sfătuiește dascălul pe Niță, copil sărman (Triumful talentului) etc. Ceilalți, și mai ales femeile, când nu au ca Graziella ambiții intelectuale, se mulțumesc să scrie bilete și scrisori: „După-amiazi primesc de la madam Georgescu o scrisorică...” (Bacalaureat); „...Cu cele mai afectuoase salutări, a dumitale bună prietenă. Mari
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
în sensul că am putut intra mai ușor în pielea personajelor de pe teren. Succesiv am fost asimilat unui pelerin, jurnalist, jandarm, polițist în civil, infirm, distribuitor de pomană, infractor, cerșetor, colector de fonduri, agent provocator, propagandist neoprotestant, preot „în civil”, sărman cu duhul, agent electoral etc. Am căutat mult, nu am știut mereu ce doresc de fapt, am fost câte puțin și tot din cele de mai sus. Am fost eu însumi și m-am simțit nespus de bine ! Neuitând niciun
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
detașat de la regionala CFR Galați, simte nevoia să-mi spună că „este credincios, dar nu habotnic, ca o parte dintre ăștia... Eu sunt șef de tren, dar nu sunt din regionala asta. Pelerinii sunt așa, cum să zic, oameni mai sărmani. Eu nu trebuie să mă uit la biletul lor ca să-i recunosc. Trenul are un singur vagon suplimentar pentru eveniment, presa asta exagerează mult. Nu are CFR-ul bani de trenuri în plus. Pentru presă, pelerinajul este ca lingura de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mult, unul dintre membrii acesteia, masiv, îmbrăcat într-o geacă de doc neagră, ceea ce-l făcea să semene cu un agent de pază în exercițiul funcțiunii, îi ține la distanță pe cei care încearcă să se apropie, mai ales oameni sărmani și cerșetori, prezenți în număr mare în acel moment în zona unde avea loc masa rromilor. Ajungem în sfârșit în fața raclei, împodobită cu flori albe, mulțime de flori, inclusiv sub forma unor lampioane ce se balansau ușor în bătaia vântului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cer. O adolescentă handicapată, cu o boală neurologică gravă ce pare că i-a sculptat fața, dorește să ajungă aproape de raclă, tremură din toate încheieturile, seamănă cu o păpușă stricată ce se încăpățânează să mai aducă încă bucurie unor copii sărmani. Persoanele aflate în imediata apropiere a raclei nu știu ce atitudine să adopte față de ea, dar până la urmă adolescenta atinge racla și o sărută, balansându-se îngrijorător. Surprinzătoare, și de această dată, capacitatea preoților de a recunoaște suferința reală, acolo unde ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
al tinerilor cu bani, pe care-l întâlnești doar în capitalele occidentale ale lumii. Nu aveau nimic din aerul de „Eastern Europe” al bucureștenilor, fără a mai vorbi de îmbrăcămintea ieftină a oamenilor din rândul de așteptare, în general oameni sărmani, cu nevoi multe. Figurile lor sunt și ele foarte studiate, la fel ca și semnătura hainelor : ea poartă ochelari demodați de tipul anilor 1990, alungiți, care-i îmbracă toată fața, el are cioc și o umbră ușoară de mustață blondă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nervos sau obosit, și-mi spune : „Bă, tu trebuie să fii unul dintre ăia care merge sus la mănăstire, la Prislop. De când cu pelerinajul, ni s-a umplut orașul de moldoveni ca tine”. Apoi începe să-mi scormonească în rucsac, sărmanul meu rucsac suferea o a doua percheziție în timpul pelerinajului, după cea a poliției în civil din București, găsește o sticlă de apă minerală desfăcută de jumătate de litru, am făcut imprudența să o las în rucsac, nici prin gând nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
părăsit complet zona, o pot vedea cum dă jos cu grijă de pe cap batista, o împăturește cu grijă sărutând-o, apoi o așază undeva într-un buzunar interior al hainei de piele neagră cu care este îmbrăcată. Doi : o fetiță sărmană, de șase-șapte ani, de o frumusețe angelică, are în grijă rama metalică plină de nisip unde se aprind lumânări de către pelerinii aflați în zonă. Este îmbrăcată într-un trening roșu aprins, prinde lumânările cu grație și delicatețe, parcă ar fi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spune către „pachetul” pelerin, pe un ton confesiv : „Ca anul acesta nu a fost niciodată, nu ați avut noroc. Ploaie, umezeală, multă lume, delegații oficiale”. În fine, un alt dialog între un bărbat îmbrăcat jerpelit și un jandarm : „Multă lume sărmană aicea, domn’ jandarm !”. Răspunsul jandarmului cade ca o lamă de ghilotină : „Da’ ce credeai, că dacă erați milionari mai veneați aici ?”. Rândul de noapte, după ora 21.00. și în acest an am avut sentimentul că „rândul de noapte” (sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Rog și nu s-a întors singur acasă, și-a luat soție din Ucraina. „Au inima și mai bună decât moldovenii noștri, să știți”, spune Sorin. Eu râd, torn suc în pahare, mă uit la o mamă cu patru copii sărmani cu vârste între unu și șase ani. Plozii mușcă cu poftă din delicioasele sarmale ucrainene, așezați circular pe iarbă în jurul mamei care cere tot timpul alte și alte pahare de suc. Pelerinajul noaptea. Insula din oraș. Este ușor trecut de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
siliți să-i conducem la ușa familiei Sonmer. Tot timpul cât a durat citirea actului de acuzare, cu profund dispreț și cu un aer batjocoritor, de către cei investiți cu puteri depline, ușa de la intrare era păzită de doi militari Înarmați. Sărmana familie a fost trimisă În surghiun, În casă rămânând civilii care s-au Înfruptat din bunurile lăsate de cei alungați pe nedrept din propriul cămin. Cum v-ați simțit asistând la asemenea evenimente? Cu greu ne-am revenit după acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că au halucinații - nu s-a mai pomenit un așa comportament din partea acestui om Înrăit. A doua zi am pornit la drum, am ajuns la Tropova fără incidente, i-am urcat imediat pe părinții mei și am pornit spre Moghilev. Sărmanii mei părinți mulțumeau tot drumul bunului Dumnezeu care le-a ascultat ruga, ajutându-mă la salvarea lor. Când am ajuns la Moghilev, bucuria soțului meu era fără de margini. I-am povestit lui și părinților mei câtă sănătate m-au costat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un alt nivel restrâns, selectiv, elitist, piramidal. Așa cum declamă poetul în versurile sale: Lumina dintotdeauna-i în jurul nostru/ și-orbecăim în întuneric. Ar vrea proscrisul să știe /cum să zărească și să denumească stelele pe cer. /I s-a spus sărmanului neofit /că-n drumul de la Marea Ursă5 spre Crucea Sudului 6 /poate accede doar prin Sirius sau Betelgeuse. Și-atunci în sanctuar /alături de hierofant, /în tăcerea impusă de Isis /la miezul zilei pătrunse.// În forță, frumusețe și-nțelepciune /simțea cum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
băgați În seamă și, astfel, devin mult mai animați și mai implicați În discuție“, afirmă coordonatoarea proiectului, Maureen Conway, vicepreședinte HP pe probleme de soluții de dezvoltare a pieței. „Este un lucru care sporește respectul de sine“. Odată ce acești fermieri sărmani, dintr-un sat rupt de lume, s-au simțit În largul lor, au dat frâu liber celor mai Înalte aspirații. „Unul dintre ei chiar a spus: «Aici În sat avem, de fapt, nevoie de un aeroport»“, Își amintește Conway. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]