14,917 matches
-
-a zi la petrecerea premierei, când va muri tatăl Prințesei, nu, Baby, el a sunat, el m-a chemat, am crezut că ai plecat așa... ca o curvă... nu, Baby, el m-a sunat. De ce nu mă lași să te sărut niciodată, îl întreb eu pe Marius, peste el, când seara avea premieră și era chiar 11, de ce nu mă lași să te sărut niciodată, și el mă lasă, și îl sărut și mă strâng în jurul buzelor lui, încet, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
plecat așa... ca o curvă... nu, Baby, el m-a sunat. De ce nu mă lași să te sărut niciodată, îl întreb eu pe Marius, peste el, când seara avea premieră și era chiar 11, de ce nu mă lași să te sărut niciodată, și el mă lasă, și îl sărut și mă strâng în jurul buzelor lui, încet, ca un șarpe care fură ceva doar pentru el, încet, dăruit, ca un pui care-și scoate singur măruntaiele, semănă a dragoste, de neajuns. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
m-a sunat. De ce nu mă lași să te sărut niciodată, îl întreb eu pe Marius, peste el, când seara avea premieră și era chiar 11, de ce nu mă lași să te sărut niciodată, și el mă lasă, și îl sărut și mă strâng în jurul buzelor lui, încet, ca un șarpe care fură ceva doar pentru el, încet, dăruit, ca un pui care-și scoate singur măruntaiele, semănă a dragoste, de neajuns. Aș vrea să fim iar acasă, spune Pinochio, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Zi! Mă aștepți? sau... Te aștept. Doamne, ne-am uitat noi unul la altul de la 3 metri opriți, ce să zic? eu sunt nebună, dar nici tu nu ești... ha! Am venit pentru că m-ai chemat. Daaa! și el mă sărută de data asta, pe stradă, după ce mergem și râdem și povestim și părem din filme, la 6 dimineața, în ploaie încă, râzând cu orașul cam adormit, iar el îmi ia o floare roșie și mă sărută iar, asta cu floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Daaa! și el mă sărută de data asta, pe stradă, după ce mergem și râdem și povestim și părem din filme, la 6 dimineața, în ploaie încă, râzând cu orașul cam adormit, iar el îmi ia o floare roșie și mă sărută iar, asta cu floarea e puțin cam de mult de când n-am mai primit și sunt puțin stânjenită și e și gestul cam demodat, dar tot e foarte frumos, atât de frumos, încât devine cea mai romantică zi din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și râde, eu și fata asta, cea mai, vrem să luăm o cameră, 180 de euro... hai la Capitol, hai! 110 euro... vezi? am economisit bani, și intrăm și bem cafea și bere și fumăm și ne iubim. Filosoful mă sărută în pragul ușii, așa cum mai făcuse, dar mai cuprinde camera o dată și eu știu ce înseamnă privirea lui serioasă, nu mai era pa-pa... în șoaptă, să nu ne audă Vlaicu, care caută liftul prin imobil, și nici încă un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
munte cu ea, câinele lupul rămâne acasă, o să aibă grijă de el Prietena mea care-i mai sus și care pupă câinii mei până în dinți, nu știu cine e, lucrează la o firmă, cică la petreceri se țin în brațe și se sărută, și tu de ce mai suferi, doar tu ai plecat și nu vă mai iubeați, și eu nu vreau să-mi imaginez cum ea, altcineva, stă pe genunchii lui, și știi cine a mai apărut la mare? Marius cu iubita Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bine? îți place, eu mă uit la mine și la el și la tot ce se întâmplă, sexul funcționează împotriva mea paradoxal, mă scoate din minți, scot gemete și mă enervez că gem, nu simt nimic pentru omul care mă sărută și care se îndeasă în mine oriunde m-aș ascunde prin pat, nu te supăra, chiar nu vrei să pleci acasă, știu că e aiurea, dar, pe bune, nu pot așa, nu pot oricum, nu ți-a plăcut, nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu Dodi Fayed. — Păi, tot astea au fost și duminica trecută! exclama și Adrian. — E cea mai aiurita chestie la modă, spuse Eleanor. Un ziar de scandal a plătit un sfert de milion ca să obțină niște fotografii cu ei doi sărutându-se pe iahtul lui. — Cu banii ăștia poți cumpăra un Picasso că lumea, zise Adrian. Măcar unul mai mic. Eleanor făcu ochii mari când văzu ce scrie în josul paginii. — Doamne sfinte! sări ea. — Ce s-a-ntâmplat? — Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care i-a spus nenorocitei ăleia despre... Se opri la jumatatea frazei. — Despre mesa? îl întreba Eleanor, dar văzând figură jalnică a lui Șam, adaugă: Îmi pare rău, Șam. N-ar trebui să te tachinez. Nu în dimineața asta. Îl săruta pe obraz împăciuitor. El o cuprinse cu brațul și o săruta pe buze. Eleanor îi răspunse pe jumătate la sărut, însă după două-trei secunde îl împinse la o parte. — Nu, Șam... De ce nu? — Te folosești de mine doar ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
frazei. — Despre mesa? îl întreba Eleanor, dar văzând figură jalnică a lui Șam, adaugă: Îmi pare rău, Șam. N-ar trebui să te tachinez. Nu în dimineața asta. Îl săruta pe obraz împăciuitor. El o cuprinse cu brațul și o săruta pe buze. Eleanor îi răspunse pe jumătate la sărut, însă după două-trei secunde îl împinse la o parte. — Nu, Șam... De ce nu? — Te folosești de mine doar ca să-ți mai alini orgoliul rănit. — Ba nu. — Ba da. Fiindcă nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spui mie asta, zise Eleanor. Adrian își privi în fugă ceasul de mână. — Mai bine ies acum la jogging, altfel n-o să am timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-mi iau vasul de ceramică dacă v-ați sculat. Și văd că v-ați sculat. — Ziceai c-o să stai acolo o lună, îi aminti Eleanor. — Mi-am schimbat planurile. Și, altfel, ce mai faci? întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
stai acolo o lună, îi aminti Eleanor. — Mi-am schimbat planurile. Și, altfel, ce mai faci? întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată pe tine. — De ce? Ce ți-am făcut? — Ai băgat-o în viața noastră pe năpârca aia de Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el. Eleanor îl săruta pe obraz și se așeza în șezlong. — Cât ai de gand să-l mai lași pe Adrian să te terorizeze? întreba Șam. Nu prea mult. Oricât de sinistru ar fi articolul lui Fanny Tarrant, nu poate fi mai sinistru decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
înțeles. d) Scrisoarea se încheie întotdeauna cu o formulă de încheiere, care, la fel ca și formula de adresare exprimă sentimentele expeditorului față de destinatar. Unor rude, prieteni, colegi, le putem adresa formule ca: cu drag, cu dragoste, cu prietenie, te sărut, te îmbrățișez, cu multă dragoste, iar unor persoane superioare ne adresăm cu formule sobre ca: cu stimă, cu mult respect, cu deosebit respect, cu multă considerație. e) După formula de încheiere, urmează semnătura, care este în strictă concordanță cu formula
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acestea termin tu căci m-i s-a făcut somn și nici nu m-am dezbrăcat și imediat ce mă scol din somn voi continua scrisoarea având ați spune o mie de amănunte de detaliu care o să râzi să mori. Te sărută dulce a ta colegă pe care n-o iubești și te rog scrie-mi ca să-ți răspund imediat. Coca (Tudor Mușatescu, din volumul Doresc ca micile mele rânduri..., 1945) Vă invită să: 1. Cercetați vocabularul semnatarei și noutăți: cuvinte greșit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de mult ori de câte ori e ziua ta de naștere și mărturisesc, sunt foarte fericită de fiecare dată că exiști, că ești alături de noi, copiii tăi dragi. Îți doresc o viață lungă și fericită încununată de realizări permanente. Cu dragoste și recunoștință sărut mâinile tale care m-au legănat, urându-ți ani mulți și fericiți. Cu stimă, fiica ta dragă, Denisa Felicitarea propusă ca model se va scrie pe tablă, obser-vându-se cu atenție structura compozițională a acesteia. Ca și la scrisoare, localitatea de unde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă, dominând pe tot acest întreg pământ, într-o stăpânire necunoscută. În liniștea adâncă a serii, se auzea doar plescăitul delicat al pescărușilor ce dădeau viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă Sculată de ciripitul păsărilor victorioase, am ieșit din cort. Mi-am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu respect și cu sfâșietorul dor de tine, regretând că nu-ți sunt în preajmă. Să știi însă, că amintirile și dorul de tine mă ajută oricând și sper să ajung în curând în satul meu, la casa noastră, să sărut cât mai curând mâna ta de maică iubitoare. Parcă te văd, ca într-un vis tainic, cum stai în căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ultima șansă. O prinse Într-a sa, decis să o păstreze cu orice preț, cât mai mult timp. Ea nu opuse nici o rezistență și lucrul acesta Îl descumpăni. O trase spre el și ea se supuse. Cuprins de teamă o sărută stângaci, timid. Ea era inertă. Drumul până la el, teama că tot ce i se Întâmpla acum putea fi doar un exces al imaginației ei Îi sleiră puterile. De ce naiba nu cânta și el la chitară ca toată lumea? De ce nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vesel de locomotivă, urmat imediat de urale și de o horă furtunoasă În jurul focului. Erau, după toate semnele, salvați. 8. Trenul Își reluă mersul său legănat de rață Îndopată, În timp ce pe culoare și În compartimente călătorii se Îmbrățișau și se sărutau la Întâmplare, urându-și An Nou fericit. Ai văzut dă ce-a fost În stare? Să-ți bați copiii, nu alta. Stătea iel așea liniștit, nu zicea nimic, da' ceva tot Îi trecea lui pân cap, acolo sub căciula lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica mea, o târfă! Nu știu cu cine seamănă. Să fie asta adaptarea? Se aplecă asupra ei și Îi sărută fruntea. Nu mai avea febră. Peste două zile va merge din nou la vitrinele ei. Stinse lumina și ieși În vârful picioarelor. Nu-și dorea altceva decât să ajungă acasă. Acasă la ea. Își puse gluga și trase fermoarul jachetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină. Cum doar paza bună trece primejdia rea, cei trei hotărâră că o apropiere furișată de geamul bucătăriei era singurul leac Împotriva unor remușcări târzii. Așa Îl zăriră pe Flavius-Tiberius sărutându-și mai Întâi mama, apoi tatăl. Scena urma să fie povestită a doua zi În felurite moduri Întrucât nici unul din cei trei vecini nu auzise vreun cuvânt din cele pe care cu nepăsare le atribuiau mai târziu familiei reunite. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe o stradă din Budapesta, Înainte de a termina traducerea În limba rusă a unei monumentale Înjurături ungurești. Aș fi putut să mă arunc pe geam și nici măcar n-ați fi tresărit, zise Andrei râzând. Marta se ridică și se lăsă sărutată pe frunte. Își simțea obrajii arzând. În schimb, la Înmormântare n-am fi lipsit. Și nu te-am fi făcut de rușine. Sora mea vorbește! Și nu e nici abulică cum părea adineauri. Adevărul e că spectacolul unei pături zburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]