1,600 matches
-
prin care cere harul lui Dumnezeu. Dacă este imposibilă obținerea untdelemnului sfințit, îl poate sfinți celebrantul însuși. Maslul nu este, în sine, absolut necesar pentru mântuirea veșnică. El este însă foarte recomandat, iar creștinul bolnav este dator să ceară acest sacrament, dacă este în pericol de moarte. În anumite împrejurări, însă, este necesar pentru iertarea păcatelor unui bolnav grav, în pericol de moarte, care, din cauza stării de sănătate, nu mai are puterea să se spovedească. Maslul poate fi săvârșit numai de
Maslu () [Corola-website/Science/306482_a_307811]
-
permite expansiunea. La funcțiile liturgice participa cu bucurie, în special la cele celebrate de călugări pentru că erau mai îngrijite și făcute cu devoțiune, și nu de puține ori era însoțit de câte cineva pe care-l târâse după el. Frecventarea sacramentelor și meditația personală au fost izvoarele de unde și-a tras forța și învățătura pentru a progresa în viața spirituală. Începu să frecventeze spitalele, zonele populare, însoțind cu un salut jovial și cu o vorbă bună pe toți aceia care aveau
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
pentru el ceea ce va fi caracteristica ministerului său: disponibilitatea la orice oră pentru a mărturisi penitenții și de a primi pe aceia care îl caută pentru un sfat sau direcție spirituală. În timp ce alți preoți cultivau practica desei împărtășanii, el privilegia sacramentul spovedaniei, bine făcute. Aștepta mereu la spovadă și nu pleca nicăieri decât pentru necesități grave sau cerințe ale carității aproapelui. Unul din fii săi, ai Congregației Oratoriului, devenit cardinal, Cesare Baronio, scria despre el că "nu ar fi generat un
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
Spovedania sau pocăința este o taină (sacrament) și un ritual religios în creștinism, într-o mare parte a Bisericilor tradiționale. Constă în mărturisirea păcatelor de către penitent în fața unui preot, primind dezlegare de la acesta din urmă, precum și confirmarea de reintegrare în "trupul Bisericii" de care omul se desparte
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
acorda absoluțiunea, după impunerea unor canoane obligatorii (rugăciuni, etc). Bisericile Reformate nu recunosc calitatea preoților de a ierta păcatele oamenilor, iertarea acestora putându-se face numai direct de către Dumnezeu, prin căință personală, adevărată și sinceră. Unele Biserici Reformate pun acest sacrament în centrul serviciului divin, sacrament care implică o analiză autocritică și neipocrită a faptelor și vorbelor fiecărui enoriaș. Biserica Catolică condiționează participarea credincioșilor la actul Euharistiei (primirea hostiei) de actul prealabil al absoluțiunii prin intermediul unui preot. Liturgistul Robert Taft vorbește
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
canoane obligatorii (rugăciuni, etc). Bisericile Reformate nu recunosc calitatea preoților de a ierta păcatele oamenilor, iertarea acestora putându-se face numai direct de către Dumnezeu, prin căință personală, adevărată și sinceră. Unele Biserici Reformate pun acest sacrament în centrul serviciului divin, sacrament care implică o analiză autocritică și neipocrită a faptelor și vorbelor fiecărui enoriaș. Biserica Catolică condiționează participarea credincioșilor la actul Euharistiei (primirea hostiei) de actul prealabil al absoluțiunii prin intermediul unui preot. Liturgistul Robert Taft vorbește despre pocăință cu următoarele cuvinte
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
disciplinei personale, de genul unui atletism duhovnicesc, ci o deschidere spre o viață nouă, și printr-aceasta, deschidere spre ceilalți.” În limba română se folosesc mai multe nume: Începând cu Conciliul Vatican II, Biserica Catolică preferă sintagma "sacramentum reconciliationis" (lat. "sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
ul sau presbiterul este un creștin hirotonit pentru a sluji o obște creștină, îndeosebi prin vestirea a ceea ce creștinii numesc "Cuvântul lui Dumnezeu" și prin prezidarea și administrarea tainelor (sacramentelor) Bisericii, totodată fiind reprezentantul obștii al cărei președinte este. Conform Bibliei, el este înzestrat cu puterea harică de a săvârși toate sfintele slujbe, cu excepția celor pe care nu le poate sâvârsi decât episcopul. Un preot nu poate săvârși: Sfânta Taină
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
Vaticanului, Arhiepiscopul Angelo Amato, a cerut boicotul versiunii cinematografice a Codului lui Da Vinci; el a declarat că filmul este „plin de calomnii, ofense și greșeli istorice și teologice”. Cardinalul Francis Arinze, Prefect al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor de la Vatican, a cerut întreprinderea unor măsuri penale împotriva producătorilor acestui film. „Aceia ce Îl blasfemiază pe Cristos și scapă exploatând predispoziția creștină de a-i ierta și de a-i iubi chiar și pe cei care ne insultă. În
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
de o parte, împărtășirea cu elementele euharistice, reprezentând o sfântă taină, iar, pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos, în cadrul căreia creștinii rostesc, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii sacramentului Euharistiei, pâinea și vinul se prefac în Însuși Trupul și Sângele lui Isus, chiar dacă forma exterioară a vinului și a pâinii nu se schimbă. Unii Reformați cred că sângele și trupul lui Isus sunt numai simbolic reprezentate. Alți Reformați practică
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
instituirii («Luați, mâncați... Luați, beți...»), o epicleză, dar la această regulă sunt și excepții. Vezi și articolul principal: anaforă (liturgică). Aceasta poate fi mai mult sau mai puțin pusă în evidență. Datorită faptului că frângerea pâinii e tocmai numele tainei (sacramentului), se încearcă o evidențiere a frângerii pâinii euharistice. Cuminecarea poate fi făcută în mai multe moduri. Modul biblic și tradițional e ca credincioșii să primească pâinea euharistică pe palmele încrucișate, apoi, să bea din potir. Această metodă e folosită cel
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
și grația divină. O a doua diviziune a părții secunde trece la probleme cum ar fi credința, speranța, prudența, temperanța, minunile. În fine, Tertia pars (90 probleme, plus un supliment de alte 99) tratează despre întrupare, despre viața lui Hristos, sacramente, botez, Euharistie, penitență, căsnicie. Problema raportului și a necesității stabilirii unui acord între rațiune și credință este o primă condiționare a dezvoltării filosofiei tomiste. Dacă rațiunea acoperă întregul domeniu al filosofiei, aceasta nu trebuie să se ocupe decât de ceea ce
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
spun că harul mântuitor și membralitatea într-o biserică sunt daruri ale lui Dumnezeu numai prin credința recipientului și nu pot fi oferite sau transferate de la un credincios la o altă persoană (cum ar fi de la părinte la copil) prin sacramente precum botezul sau prin rugăciune. Ei susțin, de asemenea, că indivizii nu sunt socotiți etern responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor până nu ating o vârstă a responsabilității morale și raționale. Un argument teologic standard împotriva botezului numai la
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
susțin, de asemenea, că indivizii nu sunt socotiți etern responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor până nu ating o vârstă a responsabilității morale și raționale. Un argument teologic standard împotriva botezului numai la vârstă adultă este că face eficacitatea sacramentului dependentă de înțelegerea botezatului, adică de ceea ce botezatul cunoaște. Aceasta ar veni în contradicție cu libertatea lui Dumnezeu de a putea mântui pe cine dorește. O altă obiecție spune că s-ar contrazice învățătura potrivit căreia credința și rugăciunile unei
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
adoptarea poziției Anabaptiste cu privire la botez și suficiența Scripturilor, dar și-au schimbat poziția din teama de a nu pierde sprijinul populației și al autorităților seculare, fiind acuzați de aceștia de oprire la jumătatea drumului. Raționaliștii evanghelici respingeau doctrina Trinității și sacramentele. Erau umaniști creștini și tindeau să respingă orice ținea de credință și nu putea fi confirmat de rațiune. Promovau libertatea religioasă, și acolo unde au putut exercita influență asupra autorităților, au făcut-o, obținând libertate religioasă pentru toți supușii teritoriului
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
de guvernul francez, și în favoarea lor a călătorit cu Farel la Berna, Zürich, Basel, Schaffhausen, de acolo la Strasbourg, Mumpelgart, Baden și Goppingen. În Baden și Goppingen, Beza și Farel au trebuit să pronunțe opinia lor și cea valdenză despre sacramente, iar pe 14 mai 1557, au prezentat o declarație scrisă în care își formulau în mod clar poziția. Această declarație a fost bine primită de teologii luterani, însă puternic dezaprobată în Berna și Zürich. În toamna anului 1557, Beza a
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
între Beza, Ramus și Bullinger. În anul următor (mai 1572), a avut un rol important în Sinodul Național de la Nîmes. A fost interesat de controversele ce priveau Confesiunea augustană în Germania, în special după 1564, despre persoana lui Cristos și sacramente, și a publicat câteva lucrări împotriva lui Westphal, Hesshusen, Selnecker, Johannes Brenz și Jakob Andrea. Aceasta l-a făcut urât, mai ales după 1571, tuturor luteranilor care aderau la luteranism în opoziție cu Melanchthon. Ultimul conflict polemic important al lui
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
importanța invocării și cultul Fecioarei Maria și al sfinților, infailibilitatea papei și autoritatea supremă a episcopilor, consideră ca fără valoare jurămintele preoților și călugărilor - în acest sens nu recunosc caracterul sacerdotal al organizațiilor monahale. Protestantismul nu recunoaște sistemul celor șapte sacramente ale confesiunilor catolice și ortodoxe, considerând că există numai două sacramente: Botezul și Împărtășania. Neagă învățăturile despre purgatoriu, valoarea sacrificiului, al hramurilor și pomenelilor, al absolvirii generale, al meritului faptelor bune. Cele 5 „sola” protestante sunt: Confesiunile neoprotestante creștine pe
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
și autoritatea supremă a episcopilor, consideră ca fără valoare jurămintele preoților și călugărilor - în acest sens nu recunosc caracterul sacerdotal al organizațiilor monahale. Protestantismul nu recunoaște sistemul celor șapte sacramente ale confesiunilor catolice și ortodoxe, considerând că există numai două sacramente: Botezul și Împărtășania. Neagă învățăturile despre purgatoriu, valoarea sacrificiului, al hramurilor și pomenelilor, al absolvirii generale, al meritului faptelor bune. Cele 5 „sola” protestante sunt: Confesiunile neoprotestante creștine pe actualul teritoriu al României au luat naștere în marea lor majoritate
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
pentru cei credincioși și amenințarea iadului pentru necredincioși constituie un stimulent puternic pentru păstrarea credinței. Conform lui Lynch, credința în răstignirea lui Isus amplifica șansele răspândirii ei, prin îndatorarea credincioșilor față de Mântuitor, pentru jertfă pe cruce. Imaginea crucificării reapare prin sacramentele religioase și prin simbolistică crucii din case și biserici, întărind astfel gamă memelor creștine. Deși, memele religioase s-au proliferat în cultura umană, comunitatea științifică modernă a fost relativ rezistență la convingerile religioase. Robertson (2207) a motivat că, dacă evoluția
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
fiind din beton amprentat sau din pavele. Catedrala are o cupolă de tip calotă, cu 24 de ferestre de tip ogival, ce se sprijină pe patru stâlpi. Biserica are vitralii așezate pe trei registre reprezentând teme legate de creație, alianță, sacramente, misterele Rozariului . Intrarea în lăcașul de cult se face prin partea de est, dar mai există și o intrare secundară în partea de vest. În ambele părți ale intrării, se află săli "Mama și copilul". În interior, biserica are un
Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină din Iași () [Corola-website/Science/312271_a_313600]
-
al salvării viitoare al propriului suflet. Weber vedea Reforma drept originea eticii protestante, deși recunoștea că în Evul Mediu exista oarece respect pentru munca seculară cotidiană. Biserica Catolică îi asigura de faptul că vor fi mântuiți pe cei care acceptau sacramentele bisericii și se supunea autorității clericilor. Totuși, Reforma a distrus astfel de garanții. Din punct de vedere psihologic, oamenilor de rând le era dificil de a se adapta la această nouă viziune asupra lumii, și numai cei mai devotați credincioși
Etica protestantă și spiritul capitalismului () [Corola-website/Science/312361_a_313690]
-
a. D. din 1425. 3. Potirul destinat Euharistiei, cu sau fără azimă, este reprezentat ca atribut al Varvarei odată cu rolul preluat de sfântă la nord de Alpi începând cu secolul al XV-lea ca ocrotitoare împotriva morții subite, lipsită de ultimele sacramente. Cu un potir este înfățișată Varvara de Hans Holbein cel Bătrân, pe interiorul aripii stânge a "Altarului Sfântului Sebastian" din 1516 (München, Alte Pinakothek) și de Lucas Cranach cel Bătrân. În pictura italiană atributul este preluat din arta nordului Europei
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
sunt momente care ne vor servi sigur mai ușor la mântuirea sufletului. Episcopul Suciu a luat masa la preotul Gh. Radeș, unde urma să se odihnească peste noapte. La miezul nopții au ieșit amândoi să facă o vizită la Preasfântul Sacrament din biserică, după care s-au întors în casă. După 1 noaptea o ceată de securiști ne-a devastat locuința. Doi dintre ei au intrat în dormitorul unde se afla canonicul Leon Sârbu și Părintele Govoran... Între timp alți doi
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]