9,201 matches
-
cum o jună și puternică tulpină crește din amintirile unor tufe. — Iată ce aș dori să vă întreb, stimată doamnă: în momentul când v-ați căsătorit, cum ați reușit să rezolvați contradicția, altminterea ireconciliabilă, între senzualitate și luciditate? — Cu mari sacrificii - suspină doamna Potoțki, ștergându-și o lacrimă. Cu foarte mari sacrificii, tinere prelat. Viață ca a mea la nimenea! Datoria de femeie îmi cerea una, firea mea neastâmpărată - tot aia! Un adevărat chin! — Pe deasupra - interveni grav pan Bijinski - în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iată ce aș dori să vă întreb, stimată doamnă: în momentul când v-ați căsătorit, cum ați reușit să rezolvați contradicția, altminterea ireconciliabilă, între senzualitate și luciditate? — Cu mari sacrificii - suspină doamna Potoțki, ștergându-și o lacrimă. Cu foarte mari sacrificii, tinere prelat. Viață ca a mea la nimenea! Datoria de femeie îmi cerea una, firea mea neastâmpărată - tot aia! Un adevărat chin! — Pe deasupra - interveni grav pan Bijinski - în vremea aceea era criză mare de gherghefuri. — Nici porumb nu prea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
afirmat niciodată că suntem misionari. Nici că am fi o organizație neguvernamentală. — Este clar. Și la fel de clar este că toată buna impresie pe care o produc misionarii și unele organizații neguvernamentale cu mult efort, muncind din greu și cu nenumărate sacrificii, este distrusă de îndată ce apăreți dumneavoastră, arătându-le cealaltă față a monedei. Cum poate să-i explice un medic voluntar, ajuns la capătul puterilor, unui sărman băștinaș că nu-i poate opera copilul pentru că de trei săptămâni nu primește nici o fiolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dau iluzia că mă Înfrupt din bucatele puse de o parte pentru cei pe care Îi iubim. Ce caraghioasă trebuie să fie, mă gîndesc, o femeie aproape bătrînă rozînd un os, mîndră și fericită că și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un plic. București, 17.3.1971 Stimată doamnă Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul care se hrănește cu certitudini, cu frînturi de concret - să ia cunoștință de prezența lor. Hibrid deci, amalgam imperfect de intuiție și rațiune, om deci, trăiesc marea bucurie cînd intuiția și rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tagore, Wilde, Zweig? Nu mai știu, poate un al cincilea. Cine mă iartă pentru confuziile mele? Cine e gata să gireze pentru o avere pierdută? Cine știe că acolo unde nisipul a supt sîngele unui porumbel a existat cîndva un sacrificiu real? Nu mai am nici o dovadă că am posedat odinioară fișiere sistematice aduse la zi și sertărașe ținute Într-o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
animalul nu suferă deloc. După cum v-am mai spus, iepurele doarme. Ignoranța e brutală, știința - milostivă. Doar asta desparte trasul în țeapă de scaunul electric și copilul de omul adult, ceea ce veți deveni și dumneavoastră în curând. Noi nu facem sacrificii pe altarul științei strivind cu o piatră capul unei găini șterpelite din dosul casei. Vedeți bine cu toții? Acesta este coșul pieptului. Și până acuma nu a curs nici o picătură de sânge. Știința nu mânjește. Dați-mi vata, vă rog. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din jur, oprit mereu asupra unui necunoscut pe care trebuia să-l „descifrez“ cu mari eforturi, ca să descopăr până la urmă acel nimic adăugat unei urâte umanități schimbătoare. Eram în lume pentru a iubi, dar aventura până la iubire parcă nu merita sacrificiul și marea oboseală care mi se cerea ca să ajung în apropierea ei. Mikael nu era un bărbat obișnuit, poate nici măcar nu era capabil de iubire. Plăcerea muzicii și a băuturilor tari le punea sus de tot, dintr-un instinct sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cineva care studia făcând eforturi mari numai pentru proba finală. Nu fusese interesat de studii și se străduia sporadic numai ca să le facă plăcere părinților, care erau profesori și credeau că meseria lor era cea mai interesantă și plină de sacrificii vocație. Natanael aparținuse acelui tip infantil cu o doză puternică de egocentrism, visând în secret să se ocupe de serviciul public ca să-și satisfacă egoismul său. Dar după întâlnirea plină de hazard cu Tua se schimbase starea lui de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se datora unei minciuni uriașe în care se scălda întrega lui civilizație? Abdulah alungă repede aceste gânduri, liniștindu-se când își dădu seama că astfel de îndoieli îi trec prin cap oricărui mare martir în clipa în care face un sacrificiu ca al lui. Mulțumit, Abdulah își apropie mâna de declanșatorul centurii explozive. Deodată se întâmplă ceva atât de neașteptat față îndoielile de adineauri, încât Abdulah fu cât pe ce să se autodetoneze din greșeală. Și asta pentru că exact atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că nici el nu se obosise să-i asculte până la capăt. Nervos, deoarece credea că vor să-l aburească cu credințele lor în supranatural, nu dăduse de loc importanță poveștilor pe care le spuneau. Poate că era nevoie de un sacrificiu ca să îmbuneze bestia. Un străin era numai bun pentru așa ceva. Doar toate întâmplările pe care le auzise aveau drept personaje principale străinii de partea locului. El era un străin, prin urmare constituia ținta ideală. Resemnat, era gata să renunțe, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe 17 ani, cu o dobândă de 3% pe an. Redresarea nu a fost de lungă durată, deoarece participarea României la al doilea război mondial, între 1941-1945, alături de Germania fascistă împotriva U.R.S.S., a însemnat impunerea gospodăriei țărănești la grele sacrificii. Prin decretul lege pentru mobilizarea agricolă, se prevedea că producătorul nu putea dispune liber de produsele agricole și animale. decretul impunea și munca obligatorie pentru toți cei apți de muncă, cuprinși între vârstele de 12-70 de ani. Conform convenției economice
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să cadă. Revoluția românească a fost violentă, cu vărsare de sânge tânăr, dar numai prin moartea sutelor de tineri este o revoluție a tinerilor, pentru că tinerii n-au câștigat mare lucru în urma jertfelor făcute de ei. Ca o recunoaștere a sacrificiilor făcute de tineri în revoluția din decembrie 1989, comitetul de inițiativă și pentru înălțarea Monumentului Eroilor, amplasat în fața bisericii din satul de reședință Lunca, au înscrisă și numele eroinei Violeta Ignătescu Radu din sat, care și-a dat viața pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Devenită lege mondială unică, legea pieței va duce la apariția a ceea ce voi numi aici hiperimperiul, entitate planetară de necuprins, făuritoare de noi valori comerciale și de noi forme de alienare, de bogăție, dar și de sărăcie extreme; curbe de sacrificiu vor fi impuse naturii înseși; sectorul privat își va adjudeca totul, inclusiv armata, poliția și justiția. Ființa umană își va adăuga treptat proteză după proteză, înainte de a deveni ea însăși un artefact vândut în serie unor consumatori pe cale să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
feudalismului. în acele timpuri, mai puțin îndepărtate decât s-ar putea crede, piața și democrația, în sensul în care le înțelegem noi astăzi, vor deveni concepte depășite, niște vagi amintiri, la fel de greu de înțeles pe cât au ajuns astăzi canibalismul ori sacrificiile umane. * * * La fel ca orice rezumat, cele spuse până aici ar putea să pară, evident, o schiță caricaturală, peremptorie și arbitrară; totuși, obiectivul cărții este să arate că aceasta constituie imaginea cea mai verosimilă a viitorului. Nu este imaginea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
teologic, al celei de-a doua e teritorial, iar al celei de-a treia este individualist. în fiecare dintre aceste trei ordini, o societate rămâne stabilă atâta vreme cât grupul dominant controlează împărțirea bogățiilor. în Ordinea rituală el decide care este partea sacrificiilor, în Ordinea imperială care e partea monumentelor, iar în Ordinea economică - ce parte e destinată investițiilor productive. în toate cele trei ordini, apărarea propriei puteri e prioritară. Controlul bogăției de către grupul dominant este amenințat de războaie, de cataclisme naturale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
viseze la o lume ideală, fără nici un neajuns și în care să-și regăsească strămoșii. Cu alte cuvinte, apare ideea unei forțe supreme, vitale, ideea unui Dumnezeu, mai întâi unic. Canibalismul începe să lase loc ritualizării sale, în cursul unui sacrificiu religios: a mânca trupul unui om trimis la Dumnezeu pentru a se apropia de El. Proprietatea capătă contur; limbile se diversifică; diviziunea muncii devine mai complexă: unul face colibe, altul coase piese de îmbrăcăminte sau cioplește pietre, unii meșteresc unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un monoteism primitiv, și tot sacrul contribuie la formarea politicului. începe Ordinea rituală. Omul se gândește acum să-și însoțească morții în lumea de dincolo în morminte sofisticate, cu ceremonii, ofrande, sacrificii aduse defuncților, astfel încât să obțină din partea zeilor, la care se vor duce și ei cândva, protecție pentru cei rămași în viață. în fiecare grup sau trib, un șef - preot și vraci în același timp- stăpânește violența prin locul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
baza multora de după el chiar înainte ca imperiul să fie jefuit de invadatorii hitiți. în China încep domniile din dinastia Chang, caracterizată printr-un înalt grad de dezvoltare a arhitecturii și a prelucrării bronzului, dar și prin fabricarea vaselor pentru sacrificiu sau prin practicarea ghicitului bazat pe interpretarea carapacelor de broască-țestoasă. Indo-europenii tokharieni aduc în China carul, asigurând astfel stăpânirea Asiei Centrale. în 1674 î.e.n., Egiptul intră în declin, fiind invadat de triburi războinice venite din Asia, cu caii și carele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că nu, De ce, Ah, asta nu știu. Comentatorii care, la diferite televiziuni, acompaniau procesul electoral, făcând presupuneri în legătură cu lipsa de date sigure de apreciere, deducând din zborul și din cântul păsărilor voința zeilor, deplângând faptul că nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încă palpitând să se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre ale scrutinului îi făcuseră să se afunde și, cu siguranță, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a exprimat dezacordul în mod laconic, în două cuvinte, Pierdem timpul, ministrul apărării a avut nevoie de mai mult pentru a garanta că forțele militare vor ști să-și îndeplinească misiunea, Așa cum au făcut întotdeauna, fără să se uite la sacrificii, de-a lungul întregii noastre istorii. Delicata chestiune se opri aici, fructul încă nu părea să fie copt. Exact atunci celălalt luptător, sătul de așteptare, riscă un pas înainte. Într-o dimineață, străzile capitalei apărură invadate de oameni care purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
noastre. Din acel moment, timp de încă alte câteva minute, reportajul adoptă o tonalitate hotărât epică, transformând retragerea acestor zece mii de învinși într-o victorioasă cavalcadă a valkiriilor, punându-l pe wagner în locul lui xenofonte, convertind în aromitoare și înălțătoare sacrificii aduse zeilor din olimp și din walhala fumul urât mirositor vomitat de țevile de eșapament. Pe străzi se aflau deja brigăzi de reporteri, atât de la ziare, cât și de la radiouri, și toți încercau să oprească pentru o clipă mașinile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
despărțit, că nu trebuiau să repete restaurantele unde fuseseră în ziua anterioară și, la fel cum ar fi făcut dacă ar fi fost propriul său subordonat, a îndeplinit în mod disciplinat ordinul pe care-l dăduse. Și cu spirit de sacrificiu, pentru că restaurantul pe care l-a ales în cele din urmă, din cele trei stele pe care le promitea meniul, i-a pus în farfurie numai una. De data asta nu a existat un punct de întâlnire, ci două, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că este necesar să subliniez că exemplul de demnitate supremă care tocmai ne-a fost oferit de comisarul asasinat trebuie să fie obiect, pentru totdeauna, nu numai al respectului nostru total, dar și al venerației noastre celei mai profunde, întrucât sacrificiul său i-a dat dreptul, începând din această zi, sub toate aspectele funestă, la un loc de onoare în panteonul martirilor patriei care, de acolo din lumea cealaltă unde se află, sunt continuu cu ochii pe noi. Guvernul națiunii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]