3,827 matches
-
cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), cireș ("Prunus avium"), plop tremurător ("Populus tremula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie albă ("Salix albă"), salcie căpreasca ("Salix caprea"). Arbuști cu specii de: jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). Flori
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Gobio uranoscopus"), zvârlugă ("Cobitis taenia") sau petroc ("Gobio kessleri"); precum și două și specii de plante: "Agrimonia pilosa" (turiță) "Eleocharis carniolica" (pipiriguț). Printre speciile floristice semnalate în arealul sitului se află arbori și arbusti: arinul negru ("Alnus glutinosa"), arin-alb ("Alnus incana"), salcii (plesnitoare, roșie, albă cu specii de "Salix triandra, Salix viminalis, Salix fragilis, Salix purpurea, Salix alba"), plop negru ("Populus nigra"), plop alb ("Populus alba"), cătină albă ("Hippophae rhamnoides"), cătină roșie ("Tamarix ramosissima"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), mur ("Rubus caesius"). La
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
fost guvernată de către generalii militari până la diviziarea să în provincii, deși unele zone din Xinjiang și Manciuria au fost încorporate în Imperiul Rus la mijlocul secolului al XIX-lea. Manciuria a fost inițial separată de Chină propriu-zisă de o palisada de salcie, un șanț și un terasament plantat cu salcii menite să restricționeze circulația chinezilor Han în hanciuria, până când guvernul Qing a început să colonizarea zona cu aceștia, mai târziu în perioada de guvernare a dinastiei, mai ales după 1860. În ceea ce privește aceste
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
în provincii, deși unele zone din Xinjiang și Manciuria au fost încorporate în Imperiul Rus la mijlocul secolului al XIX-lea. Manciuria a fost inițial separată de Chină propriu-zisă de o palisada de salcie, un șanț și un terasament plantat cu salcii menite să restricționeze circulația chinezilor Han în hanciuria, până când guvernul Qing a început să colonizarea zona cu aceștia, mai târziu în perioada de guvernare a dinastiei, mai ales după 1860. În ceea ce privește aceste regiuni exterioare, Qing a menținut un controlul imperial
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
octombrie. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum aurantiacum" (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii), "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
din cale afară, de-abia mai târându-și picioarele, iar moșu' Îl lăsă să se urce-n căruță peste grămada de pepeni răcoroși. Nu prea-i venea bine unui bătrân să meargă singur la drum, pe lângă pădurea de plopi de sălcii și de salcâmi din zăvoiul cel mare. Era vreme de război și se zvonea că mulți dezertori s-ascundeau În Întunericul pădurii, apărând unde nu te-așteptai și lăsându-te doar cu izmenele pe tine. Ș-apoi mai avea cu
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
sunt uscate și călduroase. Flora de pădure cuprinde: tei, stejar, frasin, ulm, salcâm, carpen, alun, corn dar și rășinoase - brad, molid și plante ierboase - scumpia, bujorul simplu, lăcrămioara, ghiocelul, brebenelul, dedițelul, ceapa-ciorii, leurda, salimandru ș.a. Flora de baltă cuprinde: plopul, salcia pletoasă, salcâmul alb și cel ornamental, răchita, tuia, papura, stuful, pipirigul, nufărul, nuca de baltă, izma. Fauna de pădure cuprinde: căprioara, mistrețul, iepurele, dihorul, nevăstuica, bursucul, lupul de pădure, vulpea, broasca țestoasă de câmp, bizamul, șacalul, privighetoarea, fazanul, potârnichea, prepelița
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii. Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23 familii și 27 genuri. Cel mai numeros gen este "Potamogeton" - 15 specii, răspândite sunt stufărișurile ("Phragmites australis") și păpurișurile ("Typha latifolia", "Typha angustifolia"). Pinofitele
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
teleius", "Hyponephele lycaon", "Hyponephele lycaon", "Colias myrmidone" "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu); precum și un coleopter din specia "Graphoderus zonatus". Flora este constituită din arbori și arbusti cu specii de: mesteacăn ("Betula pendula"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie târâtoare ("Salix rosmarinifolia"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"), mur ("Rubus fruticosus"). La baza desemnării sitului se află trei elemente floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
începând cu punctul de confluență cu râul Mârșa și îl părăsește la punctul de confluență cu Pârâul Hotărăl. Pe toată această porțiune, datorită pantei mici(0.88m/km), râul are un parcus leneș, cu meandre, printre maluri joase, umbrite de sălcii. Debitul mediu este de 67mc/sec și se menționează ani în care el a putut fi trecut prin vad atât cu piciorul cât și cu carul. În 1975 s-a înregistrat la punctul hidrologic de la Sebeș-Olt un debit maxim de
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
de foioase. Aceste soluri se întâlnesc în „Butinei", „Coprine”, „Căldare” precum și pe „Valea Lupului” și „Racovicioară”. Pădurile satului sunt formate în majoritate din fag montan , care în „Braniște” coboară până la altitudinea de 600m. Lui i se asociază: carpenul, plopul, mesteacănul, salcia broștească, paltinul și sporadic, ulmul, frasinul și jugastrul. În „Cioru”, alături de speciile menționate mai sus, cresc stejarul și teiul. Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri sau prin pășunat, se remarcă: alunul, „sălghișul” (crușanul), cornul, „măcieșul”, mărăcinul, socul și
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
reprezentată de pâlcuri de arbori și păduri de cer, gârniță, gorun, ulm etc, exemplele cele mai concludente putând fi găsite în pădurea Ceala, situată în extremitatea nord-vestică a municipiului și în Pădurice. În luncile din lungul Mureșului se dezvoltă zăvoaie, sălcii, plopi, anini. Flora Municipiului Arad și împrejurimilor sale este reprezentată prin numeroase specii de plante. Din categoria speciilor rare pentru flora României amintim următoarele: Rumex Kerneri, Euphorbia vegetalis, Sedum caespitosum, Trifolium angulatum, Trifolium angustifolium, Lidernia procumbens, Succisella inflexa, Cirisum branchycephalum
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
vecini: la Nord: comună Boldesti-Gradistea (jud. Prahova) / la Nord-Est: satul Ileana, comuna Glodeanu Sărat (jud. Buzău) / la Est: satul Malu Roșu, comuna Armasesti (jud. Ialomița) / la Sud-Est: comună Jilavele (jud Ialomița) / la Vest: comună Adâncata (jud. Ialomița) / la Nord-Vest: comună Salciile (jud. Prahova) În apropierea satului se află o serie de lacuri ce fac parte din bazinul hidrografic al râului Sărată, astfel: lacul Rodeanu (acesta fiind mai mult secat), lacul Slatioarele (situat în imediata vecinătate a satului), lacul Ochiul Boului, lacul
Slătioarele, Ialomița () [Corola-website/Science/301252_a_302581]
-
la vest cu comună Piscu, la sud-vest cu județul Brăila, iar la sud râul Siret constituie limită naturală a teritoriului administrativ. În zona de silvo - stepa e situată pădurea Independența, prin mijlocul căreia curge Șiretul. În componență ei găsim predominant salcie și plop. Fondul forestier al comunei Independența este de 793 ha, din care 510,93 ha reprezintă pădure. Teritoriul comunei este traversat pe direcția NV - SE de DN 25 Galați - Tecuci, drum modernizat; de asemenea alte drumuri de importanță locală
Comuna Independența, Galați () [Corola-website/Science/301214_a_302543]
-
într-o oază verde, cuibărită la adăpostul muntelui. Această zonă, Skaftafell, a scăpat de forța distructivă a exploziilor glaciare. Fostul teren agricol cu vegetație luxuriantă este astăzi parc național, cu dealuri înverzite și păduri de mesteceni, scoruși de munte și sălcii. Svartifoss, o cascadă înaltă de 25 de metrii, se revarsă peste două rânduri de stâlpi bazaltici, dispuși verticali, precum tuburile unei orgi. O ravenă duce până în vârf, de unde priveliștea este splendidă. Vara, turiștii pot vedea de aici, de la agitatul Oraefajökull
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
coada calului ( Ecvizetum sp. ), trei frați pătați, etc.. Primăvara înfloresc viorelele, Cocorăii ( Eritronum Den cansis ), tămâioarele și altele. În luncile apelor cât și pe terenurile în care băltește apa cresc specii de arbori adaptate pentru aceste condiții: Plopul ( populus alba ), salcia ( salix sp. ) și arinul. Dintre arbuști putem menționa răchița albă și roșie, sângerul ( cornus sangvineea), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare) etc. În văile pârâurilor ce traversează dealurile cresc spontan plante foarte căutate pentru fructele lor aromate cum ar fi murul și
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Arieșului, pe această hartă este trecută o veche mănăstire (“"Monostor"”). Sălciua de Sus face parte, alături de satele Sălciua de Jos, Valea Largă, Dumești, Sub Piatră, Dealul Caselor, din comuna Sălciua. Numele satului Sălciua de Sus vine de la numărul mare de salcii pitice care creșteau în vechime pe malul Arieșului, ale căror ramuri erau folosite la împletirea de coșuri. Precizarea "de Sus" din denumirea localității arată locul în amonte pe care aceasta îl ocupă pe râul Arieș. Localitatea Sălciua de Sus este
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
tătăresc, arțar de stepă, tei, corn, păr, vișin magalebn, carpen. Din arbuști se întîlnesc: drăcila, păducelul, scumpia, măceșul, porumbarul, mura. Plantațiile artificiale de salcîm sînt întîlnite îndeosebi deasupra dealului. În adîncimile din pante predomină frasinul, teiul, iar mai aproape de rîu - salcia albă, salcia galbenă. Din plante se întîlnește urzica, leunurul (leunurus cardiaca). Printre crăpăturile din piatră atîrnă feriga, în caverne se formează pernuțe de mușchi, iar porțiunile deschise ale pietrelor sînt împodobite cu diferiți licheni. În lunca rîulețului, mai aproape de sat
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
de stepă, tei, corn, păr, vișin magalebn, carpen. Din arbuști se întîlnesc: drăcila, păducelul, scumpia, măceșul, porumbarul, mura. Plantațiile artificiale de salcîm sînt întîlnite îndeosebi deasupra dealului. În adîncimile din pante predomină frasinul, teiul, iar mai aproape de rîu - salcia albă, salcia galbenă. Din plante se întîlnește urzica, leunurul (leunurus cardiaca). Printre crăpăturile din piatră atîrnă feriga, în caverne se formează pernuțe de mușchi, iar porțiunile deschise ale pietrelor sînt împodobite cu diferiți licheni. În lunca rîulețului, mai aproape de sat, putem întîlni
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
Durham. Râul Thomsen de pe insulă reprezintă cel mai nordic râu navigabil cu canoea din America de Nord. Insula se încrie în biomul de tip tundră, cu temperaturi foarte scăzute și floră săracă. Pe insulă nu cresc copaci, cea mai înaltă plantă fiind salcia arctică, "salix arctica", care de regulă nu depășește 10 cm înălțime. În aprilie 2006, pe insula Banks, lângă Sachs Harbour a fost găsit și împușcat primul hibrid de urs grizly și urs polar găsit în sălbăticie. Parcul Național Aulavik protejează
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
Fagus silvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar ("Acer platanoides"), răchită ("Salix bicolor"), salcie albă ("Salix eleagnos"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina") sau merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
sol nisipos lutos denumit de localnici chisăi, care este un teren afânat și are fertilitate ridicată. Restul terenului este podzolit cu aspect albicios. Pădurile aparțin vechilor codri ai Vlăsiei. În zonele de lunca apar pâlcuri de păduri de esență albă (salcie și plop). Pe terenurile mlăștinoase se dezovolta trestie}trestia, papura, rogozul și stânjenelul. Fauna naturală este reprezentată prin pești care populează iazurile și apele. Speciile cele mai răspândite sunt: bibanul , calcanul , crapul , știuca, roșioara, linul , carasul și săbioara. În iazuri
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
în pădurea Hanu Conachi - rezervație naturală încă din anul 1940 - fixată pe dune fluviatile (nisipuri zburătoare) cu deosebit efort, incepand cu anul 1932. Printre speciile arboricole întâlnim: salcâmul, stejarul pedunculat, șocul, păducelul. Lunca Șiretului (aria inundabila) este reprezentată de plop, salcie, arin și cătina. Fauna este reprezentată - în pădurea Hanu Conachi - prin specia unicat: șopârla de nisip (Eremyas argută deșerți) dar și de cerbul lopătar, căprioare, vulpi, iepuri. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Fundeni se ridică la de locuitori
Comuna Fundeni, Galați () [Corola-website/Science/301212_a_302541]
-
perioada cea mai fericită din viața lui, mai luminoasă în stare a bucura pe maica lui sărmană. Trăia în liniște și pace, cu conștiința împăcată și în liniște și siguranță financiară. Astfel, el și-a cumpărat o casă pe strada Sălciilor, astăzi în plin centrul Bucureștilor. Activitatea sa de tipograf l-a pus în contact cu scriitori și oameni importanți timpului său (Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu etc.). În 1862, Ispirescu a publicat primele șase basme
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Numele satului vine de la râul Valea Neagră care străbate hotarul satului de la est la vest și-l desparte în doua părți disctincte - Sat și Dâmb.Înainte de anii 60 râul avea un curs meandrat și sinuos fiind străjuit de arini și sălcii seculare. Culoarea pietrelor era și este negricioasă datorita algelor închise la culoare de unde și numele râului. Satul este atestat documentar în anul 1581 sub numele de Also Vale Nyagra condus de cneazul Michael Brebe. Satele văienilor sunt atestate indirect ca
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]