4,209 matches
-
nițel De gingașa Viorea. Ei se-ntrec, care de care Serenade-ai dedica Și îi jură fiecare Luna de pe cer să-i dea! Dar, sfioasa Viorică N-are ochi pentru niciunul, Ochii umezi și-i ridică La Luceafărul, nebunul. Sub salcia curgătoare Și cu glasu-i numai miere Îi cânt-o privighetoare, Ea suspină în tăcere. Nu o lasă suferind Nici căldura de la soare. Cad petalele pe rând... Primăvara-i trecătoare! Referință Bibliografică: Primăvara-i trecătoare / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRIMĂVARA-I TRECĂTOARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375619_a_376948]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ÎNGERII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului ÎNGERII Primăvara coborî pe neașteptate. Întâi, au prins verdele în ramuri sălciile de pe malurile pârâului ce tăiau satul în două părți egale, apoi s-au năpustit spre căldură urzicile, în smocuri, și iarba, ca niște periuțe, care s-au tot lățit. Abia după toate astea, mugurii ce ascundeau florile începură să plesnească
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
a viorii, a frunzelor... Clopotele lor răsună de la un mal la altul al Prutului, fiecare vers fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din sălcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
șarjă a zilei, după cum povestea cineva. Recunoașterea din partea turcului a fost, din ziua deschiderii brutăriei, pașaportul său de liberă staționare lângă magazin. * Era în ziua de Florii. Mă-ntorceam dinspre biserica Sf. Ilie cu două narcise și trei jordițe de salcie în mână. Preajma toată vibra în soarele dimineții în parfum de curat, de floare, de speranță. Parcă și claxoanele indisciplinaților nu mai îndrăzneau să tulbure frumusețea zilei. Uitaseră poruncile, graba și orgoliile neamului lui manivelă. Chiar și cei mai duri
BUNUL SAMARITEAN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372485_a_373814]
-
scădeau vizibilitatea. Elevii împreună cu diriginta s-au grăbit să se întoarcă acasă, cu toate că drumul se ascundea de ei. Edwina s-a rătăcit de grup. Nimeni nu a observat acest lucru preocupați fiind de a descoperi drumul spre oraș. Lângă o salcie bătrână Edwina s-a oprit. Aștepta ceva. Poate aștepta ca aburii albicioși să se retragă în văzduh eliberând natura. Sau poate aștepta ca ceața să dispară din viața ei. - E atâta ceață în jur, a rostit Edwina. Pădurea s-a
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
a viorii, a frunzelor... Clopotele lor răsună de la un mal la altul al Prutului, fiecare vers fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
a viorii, a frunzelor... Clopotele lor răsună de la un mal la altul al Prutului, fiecare vers fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
îndrăgise foarte mult. Îl vedea atât de firav și de aceea îl plăcea, ca pe un fiu al lui: No, fecioare, eu fac fluiere și cânt cu ele. Le fac din alun, dară se pot face și din răchită sau salcie, ...lemn care are măduvă. Se pot găuri mai ușor. Nu este ușor de făcut. Aduc lemnul din pădure... Caut și găsesc. Îl usc o săptămână, câteodată o săptămână și jumătate, dacă timpu-i capricios. Am făcut fluiere și din lemn de
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
forma-și schimba, Azi coroană-ncărcată, Mâine tulpina felina, Azi uscată, mâine de picuri plină. Soare blând, dulce adiere, Zburliți copaci, Stârnita de furtună a ramurilor apropiere. Nori albi, pufoși sau negri de mânie, Crizanteme-n bigudiuri, Ramuri lungi de salcii atârnând în armonie ---------------------------------------- Rodica EIZIKOVITZ Haifa, Israel 10 aprilie 2015 Referință Bibliografica: Rodica EIZIKOVITS - VERSURI PURTATE DE VÂNT / Rodica Eizikovits : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Rodica Eizikovits : Toate
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
voință să te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri, crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri, te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri, faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare, te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare. Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuție fără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție, crezi că viața a fost doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
ai voințăsă te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri,crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri,te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri,faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare,te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare.Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuțiefără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție,crezi că viața a fost doar un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
dirijate când lumea refuză orice altceva! Te simt aproape descoperindu-mă adesea în tresăriri diurne, izolarea îmi stoarce cuvinte pentru a ascunde tulburătorul destin al inimii. Povestea noastră se așterne îninevitabile contacte ești frumoasa ca o concluzie firească ca o salcie despletită și înflorită din nou umezind sentimentele și n-am cum să ți-o spun fiindcă nu mă interesează nimic altceva. Referință Bibliografică: Refuz de universuri / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 916, Anul III, 04 iulie
REFUZ DE UNIVERSURI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371097_a_372426]
-
e. Dacă-ți pui încrederea în oameni și în lucruri (o mașină, de pildă), totdeauna vei fi înșelat. Psalmii spun: „Fericit cel ce crede în Domnul”. Ori: „Nefericit este cel ce-și pune încrederea în om”. Omul e ca o salcie lângă ape. Se îndoaie, se frânge, se vaietă, plânge. Nu te poți sprijini pe salcie, pentru că te vei îndoi și tu. Cineva mi-ar putea spune: dacă ești în apă și te agăți de o creangă de salcie, aceasta te
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371152_a_372481]
-
vei fi înșelat. Psalmii spun: „Fericit cel ce crede în Domnul”. Ori: „Nefericit este cel ce-și pune încrederea în om”. Omul e ca o salcie lângă ape. Se îndoaie, se frânge, se vaietă, plânge. Nu te poți sprijini pe salcie, pentru că te vei îndoi și tu. Cineva mi-ar putea spune: dacă ești în apă și te agăți de o creangă de salcie, aceasta te poate salva. Poate. Numeroase au fost prilejurile când am incercat sa reînnod o prietenie, o
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371152_a_372481]
-
ca o salcie lângă ape. Se îndoaie, se frânge, se vaietă, plânge. Nu te poți sprijini pe salcie, pentru că te vei îndoi și tu. Cineva mi-ar putea spune: dacă ești în apă și te agăți de o creangă de salcie, aceasta te poate salva. Poate. Numeroase au fost prilejurile când am incercat sa reînnod o prietenie, o iubire, o relație bazată pe îndredere. M-am străduit degeaba. Fiindcă n-a durat mai mult de câteva ore/zile/ poate chiar săptămâni
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371152_a_372481]
-
seară. Ochii căpătaseră privirea câinelui turbat, iar mușchii mâinilor, fiind dirijați de-o minte înferbântată, au săltat cu tremurături, imposibil de controlat. Convulsiile pe care le simțea ca pe niște cuțite ce-l sfâșiau, îi făceau să tremure ca o salcie în bătaia vântului. Într-o fracțiune de secundă, s-a repezit și a luat arma în mână. S-a repezit cu umărul în ușă, care a sărit din țâțâni, oprindu-se pe masa din bucătărie, la care se ospătase Leana
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
în care să ne înăbușim ochii de piatră, zîmbetul fragil din ușa dormitorului sau ceasul bătînd ora trei în fum gros de havană. În vechiul port asurzit de valuri caut un drum alungit ca siluetele din pînzele lui El Greco printre sălcii, o adresă în vîrful gîndurilor, un nume cu sufletul desculț. De ce trebuie mereu să te găsesc dacă nu te-am pierdut niciodată? Referință Bibliografică: Însetarea absolutului de sine / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 842, Anul III
ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345947_a_347276]
-
am plâns! Plecasem iar, fiindc-am uitat să mint, M-am mai întors dar poarta s-a închis, Și auzind de dincolo un cânt Am suspinat plângând și-apoi am râs. Ligya Diaconescu GERMINAȚIE Ascultă cum răsare grâul Cum printre sălcii trece râul Cum crește iarba dimineața Și curge- n stropi de rouă, viața Ascultă cum se plămădește Un prunc, din lacrimi de iubire Și din “ seminți ” de nemurire Când dragostea ne contopește Ascultă cum o larvă plânge Născând un flutur
POEZII DE LIGYA DIACONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346029_a_347358]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > M-AM GOLIT... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului m-am golit de carne de oase de amintiri de sălcii pletoase m-am golit de tine pe veci m-am golit de timp și poteci de cer m-am golit și de lună m-am golit de ploi și furtună de vise de oameni păgâni de golul ieșit din fântâni
M-AM GOLIT... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346055_a_347384]
-
s-o readuci pe culmile culturii și civilizației căci altfel piere sub copitele jefuitorilor! Ca bătut de furtună și viscol se întoarse Ceaușescu pe plaiurile natale și se așeză amărât și neputincios pe un trunchi de copac răsturnat sub o salcie pletoasă din care picăturile de rouă se scurgeau ca lacrimile unei mame îndurerate de atâta chin și jale că nu-și poate crește copilașii într-un mod decent și să le ofere o copilărie fericită. Sta și medita ca o
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DE SFINTELE FLORII Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Ramuri de salcie îmi voi așeza -semn la poarta inimii. Iisus Asemeni nouă, sărman, implorând Radiind, răspândind IUBIRE s-a înălțat dar a rămas și-n noi ca tăinuire, umblă fără umbră alungat într-o perpetuă peregrinare, în teascurile lumii aruncat- alteori, cu
DE SFINTELE FLORII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347807_a_349136]
-
nu pot fi furate și destinul nu poate fi ucis? Tatăăă ... ! Vei auzi ... Vei auzi strigăt Ca un urlet planetar, Deodată țâșnit Când Iisus asemeni nouă Nu va mai putea răbda! Și va striga: Tatăăă ... ! Mi-am așezat ramuri De salcie La poarta Ierusalimului Din inima mea și Cu toată puterea strig: OSAANA! Cel care mântuie a sosit! Referință Bibliografică: De Sfintele Florii / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1199, Anul IV, 13 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
DE SFINTELE FLORII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347807_a_349136]
-
sa. Dă-mi putere Doamne să o duc pe-a mea. Vremurile sunt tulburi, noi ne-am înrăit, Și-am uitat de Tine, cât ai pătimit. Săptămâna Mare, denii an de an, Dă-mi credință Doamne, măcar căt un gram! Salciile toate în genunchi se pun Și durerea-Ți mare lumii ele-o spun! Freamătă anarhic, gloata disperată Tu te rogi cu milă : -Iartă-le lor Tată! Răstignit pe cruce, tâlhării hulesc, Un sobor de îngeri, în psalmi te măresc. Iartă-ne
CRUCEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347821_a_349150]
-
trecutul unde este scutul care ne ferea de fiare barbare fruntea mea pe tine e rază de soare ce cade pe mare plouă cu miresme ne plimbăm perechi ne topim în noapte cântă mierla sură cântă-n întuneric printre albe sălcii noi veghem în cuiburi la iubirea noastră păsări călătoare peste-o mare-albastră plină de cocori unghiuri în ocoale către lumea lor lumea muritoare la margini de soare... ne soarbe lumina sângele se zbate când ne vom vedea țipete lunare țipete
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
lacuri misterioase într-o salbă de fiorduri în care plutesc, precum niște gondole elegante, turnurile și nebunii. Iar pătratele verzi apar ca niște insule înconjurate de strâmtori și lacuri. Pe insulele verzi îmi pare că răsar castele fantastice, iar ramurele sălciilor pletoase se apleacă până spre luciul apei. Nu e netedă tabla mea de șah. Unele pătrate sunt situate la mare înălțime, ca niște piscuri de munte. Altele sunt prăbușite în adâncuri, ca niște abisuri. Unele pătrate sunt mici, ca niște
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]