2,488 matches
-
felul lui de a vorbi... Nu", zic eu. "Haide-n astă - sară în clubul Amicilor întunericului, dacă vrei să-l vezi... Dar nu voi să-l văd... " "Sania mea te va lua", zise el. Dar nu voi să merg cu sania d-tale... " " Ea va sta la portița grădinei d-tale", zise el, ridicîndu-se și surâzând. Angelo, m-am dus noaptea în grădină, am deschis portița, m-am pus în sanie și iată-mă-s. Ea luă dreapta lui în amândouă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
va lua", zise el. Dar nu voi să merg cu sania d-tale... " " Ea va sta la portița grădinei d-tale", zise el, ridicîndu-se și surâzând. Angelo, m-am dus noaptea în grădină, am deschis portița, m-am pus în sanie și iată-mă-s. Ea luă dreapta lui în amândouă mânuțele, o bătu ș-o sărută apoi... - Lilla! - Lasă-mă, Angelo... eu nu mai am ce-ți da... ți-am dat tot... De mult n-am mai fost stăpână pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să spui, pe vremea mea cine te-ngăduia să spui dirept, că era lumea hitleșugoasă și erau rău om Bogdan Vodă, D-zeu să-l ierte... Îmi mâncam capu de spuneam. Dar acu, venind de la târg din Hîrlău, meream cu sania pe drumul de țară și luna juca prin năuri... și mi s-a făcut așa deodată parec-aș fi mers la Suceava și parecă eram tânăr și mi-or venit în minte câte toate din tinereța cea deșartă - și cum am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am spus nimănui unde fusesem... Dar veni iarna și nu mă mai puteam duce... Am început a cobi de dor și m-am îmbolnăvit. Stam închircit într-o blană pe cuptor și doream să mor... când deodată aud zurgălăi de sanie. Mama intră în casa de tors; era îmbracată într-o rochie moare neagră și pusese mănuși pe mînile ei foarte mici. - Unde mergi, mamă? întreb eu. Mă lași să mor singur... - Nu, dragu mamei, n-ai să mori, zise ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În planul imaginarului, două figuri: una a retragerii, a solitudinii tihnite, alta a plutirii, evaziunii sub forma plimbării. Pentru cea dintîi caracteristică este imaginea cabinetului (iar În interiorul cabinetului imaginea ocrotitoare, stimulativă a focului), pentru cea de a doua este imaginea saniei ușoare. Cabinetul este, cum am discutat deja, un spațiu ocrotitor și un cronotop al literaturii.* Locul lui este luat, În Viscolul, de „o căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind”. Aici călătorul urmărit de viscol află dulcea, zîmbitoarea „ospeție”. Focul este simbolul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el știe, și eu!” Nota dominantă a acestui spațiu deschis este exuberanța. În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor: „Zi cu soare, ger cu stele... Hai, iubită la plimbare. Caii mușcă-a lor zăbale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor: „Zi cu soare, ger cu stele... Hai, iubită la plimbare. Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare; Săniuța, cuib de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Hai, iubită la plimbare. Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare; Săniuța, cuib de iarnă (s.n.), e cam strîmtă pentru doi... Tu zîmbești?... ZÎmbirea-ți zice că e bună pentru noi.” Acest cuib de iarnă reprezintă o intimitate mobilă, euforizantă. Sania ușoară asigură legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intimitate mobilă, euforizantă. Sania ușoară asigură legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante. * Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tău fiind dat prin giurămînt, A mă preface nu-i chip pînă ce-oi intra-n pămînt.” 8. Robia aduce numaidecît În minte ideea de tortură. Vasalul sentimental are multe Îndatoriri și puține drepturi. Conachi, modest pînă la umilință, reclama săniilor dreptul de a se boci. A se tîngui este libertatea lui. În rest numai chinuri. Poemele sugerează existența unui teribil mecanism de tortură, comparabil cu acela ce poate fi văzut În frescele despre judecata de apoi din pridvorul bisericilor ortodoxe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lipsește nici unul din motivele poeziei lui Conachi, Văeăreștilor, Anton Pann... Un exemplu: „CÎnd n-am răgazul să vă văd, nu pot avea nici bucurie, nici plăcere... O sută de ori, noaptea și ziua, mă rog de Dumnezeu să mor sau sănii dea dragostea Dumneavoastră /... Închid ochii a suspin, și adorm suspinînd.” Este mesajul unui Tristan care merge ziua să lupte și noaptea se gîndește la Stăpîna lui. E bocetul lui Conachi, mai puțin partea eroică. Să nu scăpăm din vedere că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
securitate În imaginarul alecsandrian este lunca”: Lunca este În lumea materiei ceea ce este cabinetul În existența frigurosului, comodului Alecsandri: un spațiu privilegiat”. „Alecsandri nu se simte (...) decît Într-un spațiu mărginit. Tabloul trebuie să aibă o ramă, peisajul un contur”. „Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicul agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor (...). Acest cuib de iarnă reprezintă o intimitate mobilă, euforizantă. Sania ușoară asigură legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spațiu mărginit. Tabloul trebuie să aibă o ramă, peisajul un contur”. „Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicul agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor (...). Acest cuib de iarnă reprezintă o intimitate mobilă, euforizantă. Sania ușoară asigură legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intimitate mobilă, euforizantă. Sania ușoară asigură legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante”. Poetul năzuiește la starea de „comodă beatitudine”. „Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un grad considerabil psihologia scriitorului profesionist”. Conachi, „cel mai complex și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi suspectat printr-o denaturare enormă în interpretarea faptelor. Admit, acuzatul e un spirit mobil, plin de elan și nestatornicie, toți românii care s-au ilustrat în viața publică au fost astfel, ajungând până la bizarerie. C. A. Rosetti mergea cu sanie de os vara și încăleca de-a-ndoaselea pe saca, ceea ce nu l-a împiedicat a deveni unul din marii noștri bărbați. Nimic din toate acestea la împricinatul nostru, poate numai impetuos în vorbire și înflăcărat în idei. Așa este tineretul pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Indolenta aparține repertoriului său oratoric. Ministeriabilul însă nu mistifica. Era sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în casă parcă amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în casă parcă amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se așeză pe o margine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în casă parcă amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se așeză pe o margine de scaun, lăsând capul în jos ca un copil vinovat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se așeză pe o margine de scaun, lăsând capul în jos ca un copil vinovat. - Ce e cu tine, Hergot? Ce-i echipajul ăsta? (De observatcă Hergot nu concediase sania.) Doctorul suflă greu: - Domnișoara Pica a plecat de la noi. - Cum așa, tresări Ioanide, de cînd? - De alaltăieri seară! - De ce nu mi-ați spus îndată? - N-am știut unde s-a dus, am crezut că s-a întors aici.Acum Tudorel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că nu e acasă. - Vasăzică, Tudorel a fost pe la voi; i-am spus să nu iasă din odaia lui! Și... nu bănuiești unde a plecat? Hergot se zăpăci cu totul. - Gavrilcea... agenții... Erminia știe. Ioanide se sui cu Hergot în sanie și porni spre strada Tritonilor. Erminia era și ea pradă celei mai mari dezorientări și abia cu greu Ioanide putu să scoată oarecare preciziune de G. Călinescu la ea. Aproximativ, lucrurile se petrecuseră astfel: cu două zile înainte, pe la patru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o rasă la crearea căreia, prin 1960, a intervenit însuși Konrad Lorenz. Proiectul care a stat la baza obținerii rasei a fost reconstituirea Urhund-ului, a "cîinelui originar". S-a pornit de la ideea că Chau-chau, Wolfspitz și Samoiede (un câine de sanie din Siberia, alb tot) sânt primele rase care s-au despărțit dintr-un câine originar, așa încît o bună dozare a lor ar fi urmat să recompună pe strămoșul tuturor câinilor. Rezultatul, "eurasianul", nu a reușit să convingă pe toată lumea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai mei după ai lui. Ca să fiu mai sigur, îi verific încă o dată, uitîndu-mă și la pantofii Regelui. Totul pare să fie în regulă. Regina poartă niște "apreschiuri" până sub genunchi (s-ar zice că tocmai a coborât dintr-o sanie trasă de reni), iar principesa pantofi negri cu tocul scurt. Stăm cu toții cuminți, cu mâinile sprijinite una peste alta în poală, cu trunchiul ușor înclinat în față. O clipă am senzația că sîntem o trupă de dans modern care a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o vie dinaintea căsoaie [...] și pojâjia casei să găsăști pi bătrânul Calalbu, Sobeschi și Scurtu”; -4 (patru) boi mari; 4 (patru) vaci; 2 (doi) giuncani; 3 (trii) vițăli; 1 (un) mânzățăl; -1 (un) car mare cu două giuguri; 1 (una) sanie di cai; 1 (una) trăsură cotișancă di doi cai; 1 (un) cal roibu; 1 (un) cal murgu; -2 (două) kile păpușoi într-un coșăriu; 2 (două) clăi, una mohor și una di fânu din cari să hrănescu vitili; -4 (patru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]