3,304 matches
-
au bucurat. Imediat după cedarea Ardealului au Început să apară lozincile șovine și antisemite. A doua zi după cedare. Ungurii, care Înainte nici nu știai dacă există, au Început să se manifeste, unii dintre nemți, primind vizite din Germania, tot sași, au adus și ăia mentalitatea din Germania. Și a Început o atmosferă foarte-foarte stresantă, ca să zicem așa, dar Încă tolerabilă. Pentru mine, care nu mai eram acasă când s-a produs deportarea evreilor din Ardealul de Nord, fiind plecat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la 80 de ani, fără nici o Întrerupere, pe cont propriu, ca expert tehnic autorizat. - Câți mai erau În oraș? - Când am sosit eu erau străzi goale - vă rog să rețineți, străzi goale... Era așa: strada principală, care era locuită de sași... Înainte de evacuarea Ardealului, au venit din partea nemților și i-au convins pe 95% dintre ei să plece, că rușii vin și Îi duc În Siberia. Nu era departe de adevăr treaba asta. Și-au Înhămat caii, au luat ce au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum? Evreii care s-au reptriat din Transnistria, Federația din București i-a repartizat În Ardealul de Nord, unde erau case goale... Foarte multe case goale... Noi, acolo, nu știu câte familii am primit, dar, Împreună cu ei, eram 7% câți fusesem. Deci sașii au plecat... Evreii au mai venit Înapoi, să zicem, 7%. Toată funcționărimea maghiară a plecat. Românii nu s-au Întors imediat, pentru că, o perioadă, Ardealul nu a fost dat Înapoi României: a fost ținut de ruși... „În Ungaria legislația antisemită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mică săsească, nemțească. Aceste societăți nu erau exclusive. Deci oamenii erau destul de amestecați Între ei, deși căsătoriile mixte erau relativ rare, indiferent din ce categorie. Rareori se Întâmpla ca un român să se căsătorească cu o unguroaică sau invers - la sași nici nu se punea problema... - Aceste politici maritale... - Nu, nu erau politici, erau niște tradiții. Repet Încă o dată - nu erau societăți exclusive, pentru că comerțul, Întreprinderile industriale se Întrepătrundeau... Deci existau legături. Legăturile de familie erau aproape exclusive. Legăturile prietenești erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de fabricație și de negustorie - deci industriași sau negustori. Și o mare categorie, numeric vorbind, se ocupau de agricultură, dar Într-un stil care astăzi s-ar numi fermier modern. Aveau tractoare... pe vremea aceea... și cu tot ce făceau, sașii mergeau la piață. Dacă roșiile la român sau la ungur erau când așa, când așa, la neamț fiecare roșie avea un diametru stas, fiecare ou dacă nu era mare, gri sau bleu sau nu știu cum nu mai mergeau la... Adică erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când au intrat ungurii. În cazul evreilor Însă, această societate mai avea Încă o particularitate deosebită: oamenii care În 1940 aveau mai mult de 30 de ani se născuseră În Austro-Ungaria. Deși Transilvania aparținea legal de Regatul Ungariei, prin existența sașilor și șvabilor din Transilvania regimul nu era chiar unguresc - era mai mult austro-ungar decât unguresc. Astfel că practic toți evreii se trăgeau din Austro-Ungaria. Foarte puțini au mai venit din Vechiul Regat, după 1918 - puțini: 3-4%. Ei, ce Însemna asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai putea nimeni să aibă lucrători evrei. Doar evreii. Însă evreii nu mai aveau dreptul să aibă nici o Întreprindere. Deci era un cerc vicios. Vreo doi ani de zile, tata s-a descurcat destul de bine. Cum? El avea niște clienți sași: o fabrică de piei fine care, Înainte, trimitea la Constanța, iar acum trimitea la Budapesta, că erau clienți. Nici ei nu aveau voie să-l angajeze pe tata cu camionul, să meargă acolo, fiindcă nu era ungur - dar nemților nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mijlocii În sus erau În situații foarte asemănătoare. Pentru că ungurii știau românește, aproape toți, cu accentul respectiv, mai mult sau mai puțin. La țară erau care nu știau, dar În orașe nu existau. Românii, foarte mulți, știau bine ungurește, iar sașii știau și ungurește, și românește. Iar ăia care stăteau Într-o zonă cu sași știau și ei, la rândul lor, dacă nu nemțește, atunci săsește. Să știi că Între limba germană și săsească sunt diferențe destul de mari. Deci asta ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu accentul respectiv, mai mult sau mai puțin. La țară erau care nu știau, dar În orașe nu existau. Românii, foarte mulți, știau bine ungurește, iar sașii știau și ungurește, și românește. Iar ăia care stăteau Într-o zonă cu sași știau și ei, la rândul lor, dacă nu nemțește, atunci săsește. Să știi că Între limba germană și săsească sunt diferențe destul de mari. Deci asta ca o primă chestiune. A doua chestie: ce se vorbește acasă este una, ce se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
3.000 de secui, este învins la Fântânele și cade în luptă. Între timp, ungurii au organizat așa numitele „tribunale de sânge”, conduse de comisarul secui Lajos Csany, dezlănțuind o represiune furibundă. Acestei prigoane i-a căzut victimă și democratul sas, Stephan Ludwig-Roth, care a avut curajul și cinstea de a spune în Dieta de la Cluj, că în Ardeal nu-i nevoie de o limbă oficială, deoarece aceasta există: este limba română. Nu au lipsit nici promisiunile, vorbe goale, făcute în timpul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
șapte triburi ungurești, la anul 896, ceea ce este cel mai puțin probabil. Cât privește numele lor etnic ă secui ă pare a fi mai degrabă provenit din cuvântul SZEK ă scaun. Din organizarea scăunală, împrumutată de la români, la fel ca sașii, și mai puțin din turcicul SIKIS ă de neam ales. Care neam ales? Poate că li se trage noblețea și neamul ales de la bașchiri, etnonim din care românii au făcut verbul „a boscorodi” și substantivul bozgor, folosit pentru a-i
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
murdărit cu fecale) pe ungur”, ceea ce poate constitui un imbold pentru capra râioasă ca să-și țină coada-n sus. Cât de unguri sunt secuii când, în vremea răscoalei de la Bobâlna din 1437, se încheie o înțelegere, o alianță între unguri, sași și secui, numită „Unio trium nationum”, unirea celor trei națiuni, intrată în istorie cu numele de „Masa cu trei picioare”, îndreptată împotriva românilor, declarați venetici, toleranți și lipsiți de „națio” (de nobilime, dar și de origine nobilă!). După acea țară
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ca el. Era acuzat că a lucrat pe două fronturi: și pentru poliția veche și pentru comuniști, trădându-i și pe unii și pe alții. Se apăra spunând că a lovit numai legionari. Din brigada anticomunistă făcea parte și un sas, Reinhardt, bărbat atletic, sobru, care fusese mult timp schingiuit și care era ținta insultelor țiganului, care-l acuza de fascism și legionarism. Figura deosebită a brigăzii era domnul Vasile Bourceanu. Ce întâmplare! Dumnezeu rânduise să mă întâlnesc aici cu un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
A revenit prin anii ‘30 într-o vizită la bunici, când avea 1516 ani și nu s-a mai întors în America, captivat de frumusețea plaiurilor românești și a vieții patriarhale a satului făgărășan. A devenit specialist în industria textilă. Sașii din Sibiu l-au trimis în Anglia, căci știa perfect engleză, germană și destul de bine franceză. Școlit de englezi, ajunsese în ‘39 șeful trustului de industria ușoară din Orientul Apropiat. Când au năvălit sovieticii peste noi, a fost arestat și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Încurajați de Ungaria, nu făceau altceva decît să aștepte momentul potrivit 3. Pe lîngă ei, mai erau și ucrainenii, bulgarii și lipovenii (ruși de credință pravoslavnică) din Moldova și din Delta Dunării. Erau aproape o jumătate de milion de germani, sașii ardeleni, și de șvabi din Banat. Sașii au făcut pace cu administrația română; șvabii din Banat erau mai puțin conciliatori; nu au existat probleme deosebite cu minoritatea germană înaintea venirii lui Hitler la putere. Exista un număr mic de greci
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să aștepte momentul potrivit 3. Pe lîngă ei, mai erau și ucrainenii, bulgarii și lipovenii (ruși de credință pravoslavnică) din Moldova și din Delta Dunării. Erau aproape o jumătate de milion de germani, sașii ardeleni, și de șvabi din Banat. Sașii au făcut pace cu administrația română; șvabii din Banat erau mai puțin conciliatori; nu au existat probleme deosebite cu minoritatea germană înaintea venirii lui Hitler la putere. Exista un număr mic de greci, armeni sau tătari în Dobrogea, unde se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
aceasta. Sloganul Partidului Naționalist Democrat era: "România pentru români și pentru toți românii". Dar acestea erau sloganurile din 1910, iar realitățile de acum erau diferite. Teoretic, Iorga împărțea minoritățile în două grupe. Prima avea "drepturi istorice", cum sînt secuii și sașii din Transilvania. A doua avea "drepturi contractuale", adică minoritățile care fuseseră "aduse", ca ucrainenii, evreii și austriecii. Iorga nu era consecvent în definițiile pe care le dădea. Uneori spunea că "România este foarte norocoasă că are pe teritoriul ei o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la originile lor românești 80. Sașii, o comunitate germană străveche destul de ostilă stăpînirii maghiare (Adunarea lor de la Mediaș a votat în ianuarie 1919 în favoarea României Mari), aveau și ei, după opinia lui Iorga, "drepturi istorice". Iorga li s-a adresat sașilor în 1925 la Sighișoara (un oraș german care arăta de parcă ar fi fost transplantat direct din regiunea Mosel, de unde proveneau sașii). Le-a vorbit despre "reala și adevărata cultură română și săsească din Transilvania" și a luat atitudine împotriva modernismului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ianuarie 1919 în favoarea României Mari), aveau și ei, după opinia lui Iorga, "drepturi istorice". Iorga li s-a adresat sașilor în 1925 la Sighișoara (un oraș german care arăta de parcă ar fi fost transplantat direct din regiunea Mosel, de unde proveneau sașii). Le-a vorbit despre "reala și adevărata cultură română și săsească din Transilvania" și a luat atitudine împotriva modernismului din literatura română, mai ales a curentelor inițiate de poetul ardelean Lucian Blaga și de cîteva școli literare săsești de ultimă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
școli literare săsești de ultimă oră. A urmat apoi atacul împotriva "idealului imposibil al pangermanismului", completat de o condamnare a "rasismului și a teoriilor rasiste". Iorga conchidea lăudînd influența mediului natural și literatura populară (Sămănătorism) și spunînd că, dacă intelectualii sași acceptă aceste promisiuni, "putem ajunge la o înțelegere pe această bază"81. Iorga rămînea îngrozitor de consecvent. În perioada aceasta, mai curînd evreii decît ungurii au provocat cele mai multe tulburări din România Mare și au pus la încercare sistemul democrat. Iorga era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
naționalist convins, învățase că românizarea nu poate fi făcută cu forța. Le cerea evreilor să nu fluture steagul sionist sau să cînte imnul Sionismului (după ce înălțaseră steagul românesc și cântaseră imnul național al României). Același sfat li-l dădea și sașilor din Transilvania referitor la Germania. Iorga nu descoperise nici o tradiție istorică pentru naționalismul evreiesc sau german 90. Atunci cînd detestabilele manifestări antisemite s-au întețit, el a făcut o declarație crucială. Referindu-se la românizarea orașelor, Iorga susținea că negustoria
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cele din urmă centralizarea învățămîntului în toată România. A considera politica lor drept îndreptată pur și simplu împotriva minorităților ar însemna să simplificăm prea mult problema. Iorga a înființat în cadrul Ministerului Instrucției Publice un departament pentru minorități condus de intelectualul sas Rudolf Brandsch. Adjunctul lui Brandsch era un ungur, dr. Árpád Bitay 63. Bitay, intelectualul ungur favorit al lui Iorga, manifesta interes față de cultura română și de trecutul comun al ungurilor și românilor din Transilvania. Nu era însă mulțumit de faptul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
română și de trecutul comun al ungurilor și românilor din Transilvania. Nu era însă mulțumit de faptul că Iorga îl preferase pe Brandsch ca șef al departamentului pentru minorități, întrucît numărul ungurilor era aproape de patru ori mai mare decît al sașilor. Preferința lui Iorga era determinată de faptul că Adunarea Sașilor, care avusese loc la începutul anului 1919 la Mediaș, hotărîse integrarea de bunăvoie a acestora în România Mare. Poziția lui Iorga era clară și identică cu aceea a tuturor românilor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Transilvania. Nu era însă mulțumit de faptul că Iorga îl preferase pe Brandsch ca șef al departamentului pentru minorități, întrucît numărul ungurilor era aproape de patru ori mai mare decît al sașilor. Preferința lui Iorga era determinată de faptul că Adunarea Sașilor, care avusese loc la începutul anului 1919 la Mediaș, hotărîse integrarea de bunăvoie a acestora în România Mare. Poziția lui Iorga era clară și identică cu aceea a tuturor românilor: minoritățile puteau primi drepturi și privilegii în funcție de loialitatea lor față de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
zi cu zi contează pentru Hitler". Ceea ce vrea Hitler este Lebenreaum. "Sună ca trîmbițele Apocalipsei... care se apropie"103. Venirea lui Hitler la putere a stîrnit o reacție puternică în rîndul minorităților din Europa de sud-est; Iorga era îngrijorat de sași și de șvabi. Jickeli, liderul sașilor din Transilvania, i-a făcut o vizită lui Hitler. Episcopul luteran Glondys a fost atacat de Iorga pentru atitudinea pangermană și anti-Versailles a acestuia, numindu-l "Glondys, un vechi dușman". Pacha, episcopul catolic de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]