2,312 matches
-
celor două surori de pe plantația strămoșească Belle Rêve (cu acord corespunzător, "beau rêve" înseamnă "vis frumos", fără acord, probabil "un vis fals, înșelător") spre realitatea gri a unui cartier muncitoresc din New Orleans. Această călătorie trece prin momente de comedie, satiră, dar atinge tragicul, prin confruntările dramatice între iluzie și realitate. Stella s-a obișnuit cu noua realitate, gri-ul cotidian fiind colorat de relația, eminamente fizică, în care se resemnează să fie victima supusă a lui Stanley. Confruntarea dintre cele
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Universității bucureștene, preda aceste discipline în învățământul liceal și la Academia Comercială din Capitală. A încercat să obțină un doctorat la Paris, dar din cauza sănătății șubrede s-a văzut nevoită să renunțe. Din 1954 se stabilește la Calafat. Debutează cu satire încă din primele clase de liceu, imitându-i pe Grigore Alexandrescu și pe Mihai Eminescu, iar prima carte, comedia Rikki-Tikki-Tavi, îi apare în 1921. A colaborat cu versuri, cronici teatrale și cinematografice, articole feministe sau referitoare la situația școlii, cu
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
dă armistițiu...”. Față de primul tom al istoriei, relatare seacă, necentrată, cel de-al doilea se arată unitar prin însuflețirea paginilor memorialistice de către un povestitor nu o dată interesant în utilizarea dialogului, a hiperbolei și contrastelor, în condensarea paremiologică, în notele de satiră și de ironie. V. dezvăluie calități de pamfletar în portretul antitetic pe care, „cutremurat și înfricoșat”, îl face în memoriul din 1786 - semnat „Toată obșteasca raia a Țării Românești”, dar redactat de el (Andrei Pippidi) - domnitorului Nicolae Mavrocordat, văzut aproape
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
ca antreprenor de căi ferate. Poet de substanță romantică și prerafaelită, V. se înscrie la început în linia unui lirism imnic, de viziune serafică, retoric și manierist, pentru ca în ultimele plachete contactul cu realitățile civilizației moderne să devină prilej de satiră și revoltă, dar și refugiu în spațiile înalte ale poeziei și purității. Nopțile migratoare, cea dintâi și cea mai izbutită carte, este prefațată elogios de Alexandru Paleologu, care îl raportează pe autor la Hölderlin, pe temeiul imaginării similare a unei
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
uzină (V. Pop, Din fabrică: Petre Cazangiul, George Murnu, Proletari). Pe de altă parte, Vlahuță creionează satiric figurile parazitare ale epocii, Alceu Urechia (sub pseudonimul Iodoform) consemnează evenimente ori aspecte ale vieții politice și culturale surprinse în latura lor ridicolă (satira alunecând deseori spre gluma ieftină), deformate caricatural (Ghiveci săptămânal). Fără a o recunoaște principial, V. a cultivat astfel o literatură de atitudine antiburgheză, cu accente presămănătoriste, care sub raport artistic suferă adesea de facilitate. În primul rând proza lui Vlahuță
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
documente noi (1821), apărută în 1927. Excelent profesor de paleografie chirilică, V. s-a fixat asupra primei jumătăți a secolului al XIX-lea. A cercetat manuscrisele cronicarilor întârziați (Dionisie Eclesiarhul. Un manuscris din 1816, în „Arhivele Olteniei”), alte texte (O satiră în versuri din Moldova anului 1821, în „Studii și materiale de istorie medie”, 1957), s-a aplecat cu rigoare - cercetând documente și interpretând evenimentele - asupra mișcării lui Tudor Vladimirescu (temă obsesivă o bună bucată de vreme), a editat scrisori schimbate
VIRTOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
Cehoslovaciei, vorbește despre distrugerea unor destine și a relațiilor interumane de către activiștii comuniști parașutați de la Centru. Filmul este premiat la Cannes și interzis în Cehoslovacia, ca și Reconstituirea în România, până în 1989. A tanú (Martorul), în regia lui Péter Bacsó, satiră coro zivă la adresa comunismului maghiar din „obsedantul deceniu”, interzis vreme de 10 ani în țara vecină, răzbate în cinematografe în decembrie 1969. Pelikán József, simplu cetățean, pașnic paznic de dig, nicidecum un revoluționar, este arestat sistematic pentru că înțelege să se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
e polițist, o comedie polițistă - nici măcar milițistă, căci milițienii care urmăresc și ei banda lui Bachus sunt cu toții în civil, niște „gentlemani-anchetatori” conduși de Clark Gable- ul nostru în sacou alb, Dumitru Rucăreanu. Însă „mesajul” manipulator e astfel mai eficient. Satira are și umor, un umor adesea memorabil. Nu poți să nu râzi în hohote când tejghetarul hoțoman Bumbescu cade în reverie la auzul versurilor debitate de Mirea și exclamă lăcrămos, privind în neant : „Victore, viața fără poezie e pustiu !...”. Și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dar în același timp evidențiind cele mai amuzante trăsături (forțate) ale răstimpului cu pricina. Nu lipsesc din peisaj scenele ce au consacrat vremea comunismului: cozile la butelii, bananele verzi ținute în cămară în ziar, mitul salamului de Sibiu etc.. Această satiră nu aduce nimic nou în decor; acțiunea este cunoscută oricărui român născut înainte de 89; bineînțeles că au existat anumite diferențe între real și rezultatul final dar important este că această peliculă a reușit să stârnească nostalgie. E o comedie ușoară
CRONICĂ FILM. In: Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
obsedantul deceniu" sau "întunecatul deceniu""), romanul condiției politice (începând cu a doua parte a deceniului șapte) și romanul evazionismului politic (caracteristică întregii perioade comuniste, dar mai pregnant în ultimele decenii ale regimului comunist)13, ale cărui "linii de creație" sunt satira, alegoria, parabola 14. În această clasificare, romanul lui Constantin Țoiu Galeria cu viță sălbatică confirmă categoria romanului evazionist. Prima observație este aceea că perioada 1960-1995 este singurul interval literar în care putem discuta prezența ekphrasisului. Faptul că într-o etapă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sinucis ca în cărți, fie că este vorba de Suferințele tânărului Werther de Goethe sau de Cei trei mușchetari de Dumas. Dar putem oare să stabilim cu preciziune influența unei cărți asupra cititorilor? Va fi vreodată posibil să apreciem înrâurirea satirei? A schimbat oare într-adevăr Addison manierele societății din timpul lui sau a determinat Dickens reforme privind închisorile pentru datornici, școlile de băieți și azilurile pentru săraci ? *18 A fost Harriet Beecher Stowe (Coliba unchiului Tom) într-adevăr "mica femeie
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
artistică a romancierului cercetat și dacă säntem în stare să spunem - nu numai în termeni generali, ci și în termeni concreți - oare este raportul dintre tabloul literar și realitatea socială. Este acest tablou intenționat realist ? Sau este, în anumite privințe, satiră, caricatură sau idealizare romantică ? 145 Într-un studiu de o luciditate admirabilă intitulat Aristocracy and the Middle Classes in Germany (Aristocrația și burghezia în Germania) Kohn-Bramstedt ne atrage atenția cu drept cuvânt : Numai o persoană care cunoaște structura unei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
ce grup social anume a creat această artă și pentru ce public ? Și nu s-ar cuveni oare să stabilim dacă este vorba de o artă naturalistă sau de o artă stilizată ? N-ar fi lacul să vedem unde intervine satira și ironia, autoridiculizarea și fantezia ? Ca orice alte opere literare, aceste piese nu sunt pur și simplu documente ; ele sunt piese cu personaje-șablon, situații-șablon, ou căsătorii și contracte matrimoniale încheiate în condiții valabile numai pe scenă. E. E. Stoll trage
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
reprezentație" nu înseamnă neapărat că ei observă toate implicațiile jocului lor. Cricketul britanic reinterpretat de populația Trobriandais sau cultul spiritelor Hawka din Nigeria, filmate de Jean Rouch (Les Maîtres-fous, 1954) ironizează colonialismul, fără ca "actorii" să realizeze în mod deliberat o satiră. Ei interpretează în mod sincer ceea ce îi preocupă, fără a avea distanța profesională care constituie paradoxul unui actor de comedie, în viziunea lui Diderot. Numeroase publicații au atras atenția asupra dimensiunii "teatrale" a vieții sociale. Un întreg vocabular a pătruns
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
2008; Albumul Salonul internațional de caricatură, Istanbul, Turcia, Ed. Aydin Dogan-Vakfi, 2008, pag. 170; Albumul Salonul de caricatură 1970-2008, Vaslui; Albumul Salonul internațional de umor, Piracicaba, Brazilia, Ed. Imprensa, oficial-Sao Paulo, 2008, pag. 50; Albumul International biennial of humour and satire in the artsGabrovo, Bulgaria, Ed. Elit press co.ltd, Sofia, 2009, pag. 51. Dumitru Ștefănescu În deltă la pescuit Ulei pe pânză Lucrări în instituții: Musée International D’Art Naïf, Vicq- Franța; Muzeul de umor, Gabrovo - Bulgaria; Muzeul de umor
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
de poeme și nuvele. Susține o corespondență bogată cu episcopii Thomas Tenison 38 și Gilbert Burnet 39 și descrie viața femeilor musulmane. Devine una din doamnele preferate la curtea regelui George I și a prințului de Wales, până când scrie o satiră la adresa Carolinei de Wales și intră în dizgrația Curții. În 1716 soțul este numit ambasador la Istanbul și ea îl însoțește; aici, ea se îmbolnăvește de o formă ușoară de variolă, care o desfigurează și îi provoacă mari dureri, care
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de opoziții care are ca scop scoaterea în evidență a sentimentului de neașteptare. Combinarea de imagini incompatibile duce la anihilarea particulelor și a antiparticulelor acompaniate de eliberarea de energie. Acest trop este adesea întâlnit în cadrul culturii de carnaval și în satiră. În cadrul operei literare, Marchizul de Sade joacă un rol principal în folosirea oximoronului pentru oferirea unor imagini neutre dar cu efect. Dar oximoronul este prezent și în pictură, de exemplu în F. Goya - Bătrânele sau timpul unde sentimentul exprimat este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
compozițională, și nici nu se limitează la proză, oferind spații necesare de combinare a diferitelor forme artistice. În aceeași situație se află și drama care, pornind de la Poetica lui Aristotel este înțeleasă sub forma a trei genuri: tragedie, comedie și satiră. Forma compozițională este liberă implicând, ceea ce dă și diferența dramei, autorul (hypokrites). De exemplu, în perioada elisabetană sau iacobină dramele erau scrise în versuri, cu aplicații speciale pentru pentametrul imabic. Astfel, elementele compoziționale duceau la identificarea unui anumit obiect cu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Drama se apropie sau se identifică cu teatrul. Totodată, la originea teatrului se pot adăuga alți tropi ontologici definitori compoziției teatrale ca festivalul, religia, ritualul, funeraliile sau politica. Forma teatrală pleacă de la cele trei tipuri de dramă (tragedia, comedia și satira) și se identifică cu alte forme moderne, printre care commedia dell'arte și melodrama. Funcționalitatea tropilor ontologici, din cadrul compozițional al artei literare, se poate vedea cel mai bine în analiza aristotelică a teatrului. Astfel, teatrul este compus din șase părți
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ștergeți... ce nu vă convine”. A și teoretizat pe marginea genului, într-un studiu intitulat Despre epigramă, apărut în 1935. Teatrul se află strict ocazional între preocupările sale: un act intitulat Puteri întunecate, publicat în „Calendarul poporului” din 1926, și satira într-un act Supremul argument (1929). SCRIERI: Sonete, București, 1920; Epigrame, Suceava, 1925; Turnuri, Suceava, 1928; Supremul argument, Suceava, 1929; 101 epigrame. Profiluri de catedră. Academice. Zig-zag. C2H6O, Suceava, 1932; Cântece pentru Lu, București, 1936; Pro Patria, Cernăuți, 1943. Repere
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
tradiții greco-romane, aflată în valoarea morală a tragediei la Sofocle, analizată de N. Bănescu, în traducerea lui D. Caracostea la Prometeu înlănțuit de Eschil, în pildele filosofice ale lui Lucrețiu transcrise, după De rerum natura, de Const. T. Stoika, în Satirele lui Horațiu, tălmăcite de Al. T. Stamatiad. Se trece la Vita Nuova și Divina Commedia, capodoperele lui Dante, fragmentar restituite de Ovid Densusianu, sub pseudonimul Ervin, folosit pentru a-și semna traducerile și poezia, și de Mia Frollo, apoi pășind
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
revista teatrală Muza de la Borta Rece, în care îi ridiculiza pe membrii Junimii. Mai scrie, împreună cu Petru Grădișteanu, Ciru Oeconomu, Nicolae Țincu, Al. Lara și Oscar Eliot, revista umoristică Cer cuvântul! (1874). I s-au atribuit și o serie de satire politice versificate din ziarul „Scrânciobul”. Poeziile de după 1860 apar în culegerea Cântece și plângeri (1874). Au rămas neterminate - după unele mărturii - o poemă satirică (Nebuniada) și alta epică (Bătălia de la Teișani), precum și un dicționar de rime. Volumul Cântece și plângeri
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
diferite tipuri de strofe și ritmuri. El nu se sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu este Minorescu, Eminescu - Minunescu, G. Panu - Pan-Pan, Samson Bodnărescu - Butnărescu, se dovedește lipsită de spirit. Eminescu e acuzat, cu
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
incolor, folosind imagini banale, de un pesimism factice. Tot în revista junimistă semnează și Păsurile unui american în România (1879-1880), încercare de roman social care istorisește pățaniile unui nord-american, J. Blackwurst, în Iași. Intriga e doar un pretext pentru o satiră acerbă, de pe pozițiile junimismului, îndreptată împotriva a tot ceea ce considera ca aparținând unei civilizații de import, insuficient asimilată. Satira se extinde asupra întregii societăți românești. Scriitorul este tentat să înregistreze aspecte cât mai numeroase spre a-și susține teza, dar
XENOPOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
1879-1880), încercare de roman social care istorisește pățaniile unui nord-american, J. Blackwurst, în Iași. Intriga e doar un pretext pentru o satiră acerbă, de pe pozițiile junimismului, îndreptată împotriva a tot ceea ce considera ca aparținând unei civilizații de import, insuficient asimilată. Satira se extinde asupra întregii societăți românești. Scriitorul este tentat să înregistreze aspecte cât mai numeroase spre a-și susține teza, dar tocmai aceasta diluează compoziția și dăunează analizei. Procedeele sărace și monotone (apar frecvent nume precum Fleacstone, Bruftuiescu, Perjescu, Flecarovici
XENOPOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]