3,958 matches
-
prieten bun, Îl cunoașteți foarte bine. Și treaba stă de-așa fel că una din fete chiar dă semne că s-ar trage mai aproape. Sau cel puțin așa pare la Început, dar apoi se dovedește că, de fapt, e scîndură de beată și s-a dat mai Într-o parte să vomite puțin. Așa că vă duceți, jalnici, la culcare. Iar dimineața ne trezim fiecare În patul lui, Vlad adunîndu-și fizicul derutant de pe dușumeaua de lemn prăfuit a căsuței. Dă un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se sparge la miezul nopții, pentru că morala socialistă impune niște limite, Florin și gașca dispar care la hotelul lor, care cu nemțoaicele. Nu te supăra, dar sîntem deja cît populația Chinei, nu mai e loc. Așa că Vlad doarme iar pe scîndură, dar dimineața ți se pune În vedere să-ți cauți altă găzduire. Pe plajă, gașca din Bacău comentează Îndelung victoria, prestația voinicilor a fost răsplătită generos de nemțoaice. Florin are la gît un lanț nou de aur, cu un medalion
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
n-a mai avut nimic lacrimogen, pentru că orice lucru care vă scoate oficial din școală devenea prilej de veselie. Ați plecat Într-o excursie. În curtea părinților lui, o casă modestă, cu acareturi din chirpici și gard pe jumătate din scînduri, pe jumătate din nuiele, dar mai mult lipsă, se adunase tot satul, o mulțime de oameni simpli se holba la voi ca la niște extratereștri cum străjuiați sicriul pe traseul spre cimitir Îmbrăcați În uniforme școlare, ajutînd atunci cînd drumul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deodată societatea românească În ostășie. Cristian trece cu ranița flască În spate și mă pocnește cu un ziar făcut sul peste ceafă: — Pe loc repaus, răcane, strigă el rîzÎnd. După 5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se udă și informează-te. Alo? Ai pățit ceva? Te-a Împietrit Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că și Claudia Planchette are programare pentru naștere la voi și nu cumva a născut și Mia Ferrari tot la voi? Era o poză cu ea În Daily Mailul de azi. Era la o premieră și era slabă ca o scândură. Prietena mea, Fi, tocmai a născut și ardea de gelozie. Oare ce se Întâmplă la spitalul ăsta de toate pacientele ies din spital așa de slabe după atât de puțin timp de la naștere? Fac genuflexiuni când sunt În travaliu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ivan tot promitea că va veni să termine de pus gresia, dar zi de zi suna săo roage să mai aștepte pentru că era chemat să facă altă treabă. Chiar dacă pierduse de mult șirul așchiilor care-i intraseră-n picior din scândurile goale pe care le avea acum În bucătărie, mereu spunea că „Da, desigur“. Era foarte Îngrijorată că inima lui ar putea să cedeze și nu vroia să se plângă sau să-l bată la cap. Cu toate astea, În ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai căra câțiva godaci la obor. Fiindcă animalul nostru era prea mare și i-ar fi putut pricinui necazuri În cei treizeci de kilometri pe care Îi avea de făcut, căruțașul i-a proptit peste picioarele legate două câte două scândura pe care s-au așezat el și Încă un vlăjgan Înalt și grăsan. S-au Întors a doua zi, nu izbutiseră s-o vândă la prețul cerut de tata, s-au repezit să o descarce În curtea noastră și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el și Încă un vlăjgan Înalt și grăsan. S-au Întors a doua zi, nu izbutiseră s-o vândă la prețul cerut de tata, s-au repezit să o descarce În curtea noastră și să plece, grăbiți, pe la casele lor. Scândura pe care șezuseră ei și hurducăielile căruței Îi frânseseră scroafei picioarele. De aia nu o vânduseră: nimeni nu dă bani pe un dobitoc bolnav. Zăcea În troscotul din curtea din față, nu mai putea scoate nici un sunet, era sfârșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mâna În care strângeam bănuții de metal. Pleca. Nu apucam să fac nici doi pași, că auzeam glasul celui mare: „Bă, ia vino-ncoace, mă!” Inima se umplea iară de speranțe. „E legat câinele?” „Da!” Împingeam cu nădejde poarta din scânduri cenușii, putrede, care se hâțânau În cuiele ruginite. Ajungeam În șopron. Titel Îl certa pe ăla mic: „Bă, ăsta e prietenul meu, să-i dai drumul oricând!” (Dar nu s-a Întâmplat niciodată așa: treceam mai Întâi prin chinurile iadului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuvioasele burți, făcându-se a nu vedea de tot umilele performanțe școlare dovedite de tânărul Învățăcel În ale Domnului. Vindea, În curtea care era mereu plină de tot soiul de mărfuri, fier-beton, cornier, țevi, azbociment, cuie, sârmă, plasă de sârmă, scânduri, cabluri, cărămizi - pe astea, Într-o vreme, Învățase să le facă singur. Îi văzuse pe țiganii de pe Argeș cum clădeau și cum ardeau cuptoarele de cărămidă. L-a ajutat, poate, și norocul, dar le-a furat ălora meșteșugul și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le mozoliseră și le pipăiseră. Ca să nu mai vorbim - Doamne păzește - că acea fată s-ar fi putut Întâmpla să nu fi fost fecioară. Cătănuță răspunsese obraznic și primise două palme care-l amețiseră și-l trântiseră pe podeaua de scândură a odăii. Ordinul de Încorporare picase cum nu se putea mai bine și tatăl cu bucurie Îi mituise pe cei de la centrul militar să-i bage băiatul la Auto. Într-un an și jumătate de armată avea să uite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de salcâm, nu putuse să bată cuiele fără să le strâmbe. La partea artistică stătea cel mai bine: Își Împodobise căruciorul cu ochi de pisică și capace de bere bătute În cuie de tablă, scurte și cu măciulia lată; pe scândură lipise o bucată de burete verde, ca să nu-și vatăme bucile prin hopuri. „Prost mai ești!” - Îl Întâmpinase văru-său când Îl văzuse cu rulmentul târguit de la militar - „nu vezi că nu e căpăcit? Se umple cu praf și nisip una-două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cred c-am dibuit și răspunsul: Foiște, lua-te-ar dracu’, Îmi citești scrisorile. Dacă te prind că le păstrezi, pun Poliția pe tine și pe dirigintele Poștei și n-o să ieșiți de la pârnaie decât ca să vă faceți rost de scânduri pentru sicrie, de vase, prosoape și batiste pentru dat de pomană În ziua Îngropării. Ca om ești un căcat cu ochi, iar poezia și pictura ta nu sunt nici măcar atâta. Îți place cum Îi zic? Dacă Într-adevăr Îmi citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la radioul lui cu baterii. Eu amuțisem, din motive de boală. Hristu și Oaie se Înfrățiseră prin scândura oblonului, Își făgăduiau unul altuia surorile, deși aveau numai frați. Contra unei damigenuțe de cinci litri din vinul cel nobil al șoferului - tată-său păstrase butuci din vechile vii ale boierului cu os domnesc -, Hristu promitea un pachet de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încerca să se șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau bine acea culoare a morții. Ieșiseră cu toții din clasă, În ciuda țipetelor profesorilor, când camionul unuia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am să fiu prin preajmă ca să mă urzice zâmbetul de primată ce-și arogă mult mai multă inteligență decât ar fi posibil să Înceapă sub frunticica cea teșită - mă sperie, zic, gândul de a fi băgat Într-un lădoi de scândură la doi metri sub nivelul solului, Înconjurat de pământ greu, umed și de neclintit. Da, știu... și totuși mi-e teamă. Nu ca tâmpitului de Foiște, adică să nu cumva să fiu Îngropat de viu, ci altfel, ca și cum aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar Îndemânarea pofticiosului partener rostuia lucrurile cum trebuia. Titel Meșteru trudise o săptămână Încheiată ca să construiască aparatul lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În scândura de lemn, așa Încât amândoi Înfierbântații să fie feriți de piedici ori de mișcări inutile. Scaunul cu chingi căpătase denumirea de „leagănul iubirii”, după cum se inspirase proiectantul și constructorul dintr-un film chinezesc cu multă bătaie și cu picioare-n gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În Dumnezeu și credința În Cel de Doarme?». Preotul a oftat din greu, și-a Încrucișat mâinile peste pântecul cel rotund, și-a mișcat - pentru cei care o puteau vedea - a nehotărâre coada care se freca fâșâind de dușumeaua de scânduri date cu motorină și În cele din urmă a grăit liniștit și senin, cu o Înțelepciune pe care nu i-o bănuia nimeni: „Dumnezeu, fiilor, a făcut și face tot ce este. De la El ne vine totul. Așa că se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uscate. Vieru, care nu amestecase așa de rău băuturile, a intrat În pădure, a Înaintat câteva sute de metri, a rătăcit poteca din pricina Întunericului și, mai ales, a Îndobitocirii și a adormit cu capul pe policioara leagănului iubirii, bucățică de scândură Înnobilată de atâtea și atâtea cururi goale femeiești. Cât despre Baronu, despre care nu vom Înceta, totuși, să considerăm că a fost o simplă victimă, el se pierduse cu multă vreme Înainte ca Repetentu și Vieru să ajungă la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se mișca Încet, avea un mers tolerant de stăpânitor În toane bune. Se Învârti de câteva ori prin buruienile ce-i ajungeau până la brâu și se puse pe chibzuit. Întrerupse scurt meditația și o luă, cumva precipitat, spre construcția de scânduri aflată În fundul grădinii. Se puse pe vine și-și reluă cogitațiile. Într-un spațiu ceva mai larg dintre două scânduri zăcea Înfiptă o sticlă. Trase un gât și sumedenie de gânduri Îi năvăliră În țeasta care, oricum, reflecta În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i ajungeau până la brâu și se puse pe chibzuit. Întrerupse scurt meditația și o luă, cumva precipitat, spre construcția de scânduri aflată În fundul grădinii. Se puse pe vine și-și reluă cogitațiile. Într-un spațiu ceva mai larg dintre două scânduri zăcea Înfiptă o sticlă. Trase un gât și sumedenie de gânduri Îi năvăliră În țeasta care, oricum, reflecta În gol, din lipsă de materie primă. Se puse de acord cu el Însuși că nu era nici cal, nici măgar; nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dictaturi a proletariatului și de propria lui cădere trupească și a minții. Zgârcit, nu se Îndurase să cumpere halbe - Îl durea sufletul când vreun bețivan scăpa câte una din mână ori chiar o azvârlea de pereți sau de podeaua de scândură frecată cu motorină spre a Înștiința și pe alții de prea marea lui bucurie ori tristețe sau spre a ținti tărtăcuțele adversarilor pe care nu izbutea să-i convingă altfel În Înfruntarea de cugetări despre ale vieții. Tatapopii păstrase câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște Îngrămădiri joase de pietre puse una peste alta, fără ciment, var sau pământ Între ele. Despre astea și despre Încă multe altele, nea Mitu Păcătosul vorbea la cârciuma ținută de Tatapopii În chiar mijlocul satului, Încăpere cu podeaua de scânduri frecate cu motorină unde oamenii beau bere tulbure și Îndoită cu apă din niște borcane de sticlă În loc de halbe. Bătrânul Îl prinsese de multe ori pe Ectoraș pe acolo și-l Învăluise de fiecare dată În vorbe meșteșugite, În amânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu vorbele stropi mari de scuipat. Locotenentul tocmai le explica, dând și amănunte, cum pușcăriașii vechi aveau să-i supună la fel de fel de perversiuni, când Biberu, așa țeapăn cum era și cu automatul pe piept, se prăbușise, drept ca o scândură, În zăpada destul de groasă ca să-l ferească, totuși, de lovituri prea puternice. Rămăsese nemișcat, arma Îi sărise de pe piept În față și-i spărsese nasul, din care curgeau, năvalnic, două fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oraș. De acolo fura cutii Întregi de capse arămii pentru Împușcat În betoane niște cuie cu filet. Le vindea copiilor și ei știau bine cum să le folosească. Cei care erau Îndemânatici Își Închipuiau singuri puști: decupau patul dintr-o scândură, fixau pe el o țeavă pe care știau exact din ce parte a combinelor s-o fure, fabricau din bucăți groase de tablă oțelită o opritoare și un cocoș ascuțit, care era mișcat de o bucată de crep. Se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]