1,573 matches
-
substituie naturei biologice, sociale ori simplu umane, a eroului de roman obișnuit. Cu toată fața lor pămîntească, cei trei crai sînt numai în al doilea rînd oameni, dar în primul: axe universale. Iar numele plutonian al lui Pirgu e de scîrbă și de spaimă. De aceea, Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Unei impresii conștiente îi urmează o reacție conștientă sau senzație. Întotdeauna când implică subzistența individului sau perpetuarea lui, capătă caracter afectiv și emotiv, iar după cum sunt favorabile sau nefavorabile individului ele vor deveni plăcute (atracție, dorință, trebuință), sau neplăcute (repulsie, scârbă, teamă). Întotdeauna ideile particulare afective sau emotive provoacă reacții conștiente de trebuință (impulsie) sau de respingere (repulsie), după cum provoacă plăcere (satisfacție) sau neplăcere (insatisfacție). Prin urmare o idee particulară emotivă împreună cu reacția emotivă care-i urmează formează actul instinctiv sau
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
întotdeauna alege din mediul său acele nutriente care pot să-i asigure nutriția. Cantitatea și calitatea lor sunt reglate instinctual; - instincte de relație ^ dominante aici fiind instinctul de conservare, altfel spus instinctul de apărare, stadializat în funcție de intensitatea lui în: repulsie, scârbă, teamă, spaimă și groază. Reacția imediată instinctuală și firească este de a evita pericolul prin fugă, sau anxietate și autoapărare dacă fuga nu este posibilă; - instinctul de reproducție cu cele 3 stadii ale sale: atracție, dorință și trebuință. Acest instinct
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
exemplu aparținând lui Neofit Duco „Așa-s cei ce prostesc cu limba aceasta românească murdară și ticăloasă - dacă e permis să se numească limbă, aceea ce pretutindeni șchioapătă și nu e urmarea vreunei limbi ca având pronunțarea urâtă și producând scârbă mare" sau „De altfel a se lăuda Românii cu neamul Romanilor - pe când ei nu au nimic comun cu aceștia nu e cuviincios și nici nu se poate asculta așa ceva. Și apoi nu le e rușine de îngăimările înjositoare ale limbii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca trestia la cap, dar încredințată că-l ajunge pe Solomon la înțelepciune”210), snobismului și prostiei, se situează Cesca (VI, 8), o narcisiacă copleșită de propria importanță și care nu descoperă în ceilalți decât neajunsuri: „n-avea pereche de scârbă ce era, țâfnoasă și nesuferită, de nu puteai să-i intri în voie nici pentru unul Dumnezeu; ba pe deasupra se ținea și-așa măreață, încât nici de-ar fi fost să fie copila regelui din Franța n-ar fi putut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
evidență de interogațiile interne explicative: În pădurea-ntunecoasă / Toate crengile se lasă, / Se lasă pân la pământ / Și mă-ntreabă de ce plâng. Cum n-oi plânge ș-oi ofta? / Rău mă doare inima; / Că la mine în grădină / A prins scârba rădăcină. Și l-am pus pe-un om s-o sape, / De scârbă ca să mă scape / Și el a săpat de-un stat, / Dar de scârbă n-a mai dat."127 Uneori, trăirea paroxistică re definește relația dintre om și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lasă pân la pământ / Și mă-ntreabă de ce plâng. Cum n-oi plânge ș-oi ofta? / Rău mă doare inima; / Că la mine în grădină / A prins scârba rădăcină. Și l-am pus pe-un om s-o sape, / De scârbă ca să mă scape / Și el a săpat de-un stat, / Dar de scârbă n-a mai dat."127 Uneori, trăirea paroxistică re definește relația dintre om și natură în plan antitetic: "Frunză verde-a mărului, / Jelui-m-aș și n-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ș-oi ofta? / Rău mă doare inima; / Că la mine în grădină / A prins scârba rădăcină. Și l-am pus pe-un om s-o sape, / De scârbă ca să mă scape / Și el a săpat de-un stat, / Dar de scârbă n-a mai dat."127 Uneori, trăirea paroxistică re definește relația dintre om și natură în plan antitetic: "Frunză verde-a mărului, / Jelui-m-aș și n-am cui, / Jelui-m-aș codrului; / Codrul are frunză verde / Și pe mine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i sete, / Ci-i adapă, că mă vede."155 Omul cosmos este evidențiat de retorica imaginilor poetice care transfigurează incertitudinile universale: "Trandafir cu creanga-n drum / Te-aș iubi, dar nu știu cum? Te-aș lăsa până te-ai coace, / Mai mare scârbă mi-i face; / Dar mai bine te-oi lua: / Te-oi lega la cheotoare, / Nici la vânt și nici la soare, / La inima ce mă doare!"156 Planul descriptiv fuzionează cu planul narativ, interiorizarea discursului poetic transformându-se în modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în care suferința despărțirii este ilustrată de ipostazele antinomice ale cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi las casa să mă duc; / M-a cântat pe-un crac uscat / Tot a scârbă ș-a banat; M-a cântat pe-un crac sucit, / Tot a scârbă ș-a urât.../ Frunză verde, foi de mure, / La fântâna din pădure, / Fântână cu cinci izvoare / Două dulci și trei amare, / Șede moartea pe fântână / C-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi las casa să mă duc; / M-a cântat pe-un crac uscat / Tot a scârbă ș-a banat; M-a cântat pe-un crac sucit, / Tot a scârbă ș-a urât.../ Frunză verde, foi de mure, / La fântâna din pădure, / Fântână cu cinci izvoare / Două dulci și trei amare, / Șede moartea pe fântână / C-un pahar de vin în mână / Și la cuci ea le spune: Cucule, cucule
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de mentă, fructe de chimion, de coriandru, coajă de crușin, În amestec de 5 20 g, o lingură la cană. Administrare de cărbune medicinal, 1-2 tablete, procurat de la farmacie. DROPICĂ (drobiță) Se crede că apare "din necaz", "mâncăruri stricate", "din scârbă", din supărare, din năduf. Bolnavul se umflă "ca un bostan", se Îngălbenește, nu are poftă de mâncare, suflă greu. Împachetări cu nisip cald la picioare sau cu sare. Băi cu zer de oaie, cu fiertură de droghiță, din crengi da
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
ceasuri și să Înghită dimineața 2, iar seara 1, până se vor sfârși. Fierea să nu fie de taur; pipotă de barză neagră să o frigă pe cărbuni și să o mânânce dimineața pe nemâncate, iar de-i va fi scârbă, să o facă scrum și să o bea cu rachiu de drojdie. Să caute În măciuca scaiului voinicesc, scai de care ține apă În foi și sunt În măciucă viermi, să ia 7 sau 9 să ardă, să bea cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
substituie naturei biologice, sociale ori simplu umane, a eroului de roman obișnuit. Cu toată fața lor pămîntească, cei trei Crai sînt numai în al doilea rînd oameni, dar în primul: axe universale. Iar numele plutonian al lui Pirgu e de scîrbă și de spaimă". Toate cumulate sînt motive de a așeza Craii... pe raftul cărților nepieritoare, unde stau sculpturile. "Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dragoste, l-a adus din neființă în ființă, învrednicindu-l a se bucura de mulțimea negrăitelor bunătăți, pe care în viața aceasta el nu putea să și le închipuiască (1 Cor. 2 9). În această contemplație el uită cu totul scîrbele ce-a avut cînd era în trup, dar cu toate acestea, dacă el este împovărat de păcate, se întristează și-și impută că și-a petrecut viața în negrijă, și că n-a servit pe Dumnezeu după puterea sa. Isprăvind
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit, cînd adorația se răstoarnă în mînie, glasul său capătă sonuri teribile, care îl anunță pe Arghezi din blesteme. Eseistul, raportîndu-l
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
instanței unde, de regulă, își cumpără verdictul pe față. Ce e de făcut cu toate aceste tarabe universitare care dau la vedere diplome pe bani, fie ele private sau de stat? Păi, mai nimic. Vom privi în continuare, isterizați de scârbă și revoltă, cum "băieții" continuă să-și facă nestingheriți mendrele. Doar angajatorii vor putea face ceva, în timp, dacă vor generaliza sistemul de selecție de personal descris într-un cotidian central: "Angajăm absolvenți de învățământ superior, exclus Spiru Harem!" 24
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
minimal și, tot mai mult, trimite la un anumit tip de "prestatoare" de servicii, în care "media mogulizată" s-a regăsit din plin în ultima vreme. Instituționalizat și cu condicuță, desigur. 3 decembrie 2010 Sufocat de mareea de indiferență și scârbă cu care cetățenii l-au acoperit, domnul Corneliu Vadim Tudor face eforturi disperate să mai apară în prim-planul mass-media. Dacă un personaj de asemenea calibru ar putea fi privit cu milă, e de natura evidenței că, astăzi, indignarea, repulsia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
condus de odiosul propagandist ceaușist cu plete, Adrian Păunescu, a fost pus linoleum pe suprafața de joc, iar milițienii ne invitau, amabil, să intram și să ne exprimăm simțămintele pentru "conducerea înțeleaptă de partid și de stat", evident că, de scârba, nu a mai coborât nimeni. Îmi aduc aminte ce importante ni se păreau atunci detalii care azi ar părea caraghioase, cum ar fi mărcile de chitări și diferențele dintre ele: Gibson (musai era vorba de Les Paul de Luxe!) era
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vorbit intenționat de voma întinsă pe ecranele de televizor, seară de seară, sub numele contrafăcut de "talk show", de adunături de chivuțe care își ridică, în direct, poalele în cap răcnind în cor, în același timp, unele la altele. De scârbă! 20 martie 2014 Printre prietenii mei radicali survine, periodic, câte un acces de indignare privitor la persistența foștilor colaboratori ai Securității în poziții-cheie în România post-comunistă și, în contextul recentelor dezvăluiri făcute de ICCMER și a campaniei orchestrate de Gândul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
el e la fel de puțin comod pentru puținii prieteni care i-au mai rămas. Teoretician al acțiunii, el e, În realitate, un static. Un leneș, un caracter slab, care ascunde sub aceste măști tot ce detestă mai mult: dezgusturile sale, disprețurile, scârbele, ranchiunele, ororile, urile. Cu toate acestea, nota dominantă a spiritului său e... elegia. Nu-i rămâne, desigur, decât să se accepte tel-quel și să lucreze În spiritul harurilor sale Înnăscute. Să lucreze scriind și transferând aceste contradicții unor personaje fictive
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
profund și În același timp mi-a furnizat tonul just este războiul”. Despre adevăratele aptitudini războinice ale lui Pierre Drieu la Rochelle s-a scris destul, iar jurnalul său e o sofisticată operație de a-și motiva lașitatea printr-o scârbă mimată și printr-o detașare abil pusă În scenă. Obsesia sfârșitului se leagă, aproape Întotdeauna, În Jurnal, de refuzul plin de oroare al bătrâneții. Erou dintr-o saga nordică, fascinat de spiritul germanic și de severa lui geometrie, el extinde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a fi purtat prin tribunale (unde, disprețuitor, ar păstra o tăcere ermetică!) Îi preferă despărțirea bruscă, seacă și orgolioasă de lume. De fapt, pentru el moartea e un proiect În stare de construcție, așa cum pentru alții e viața. Îi e scârbă de colaboraționiști, Îi e scârbă de germani, mărturisind că i-a preferat Întotdeauna pe englezi și pe americani. Pe aceeași listă a lucrurilor pe care le detestă - „ca rasist și ca naționalist”! - se află „francezul mediu, omul brun, scund, din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unde, disprețuitor, ar păstra o tăcere ermetică!) Îi preferă despărțirea bruscă, seacă și orgolioasă de lume. De fapt, pentru el moartea e un proiect În stare de construcție, așa cum pentru alții e viața. Îi e scârbă de colaboraționiști, Îi e scârbă de germani, mărturisind că i-a preferat Întotdeauna pe englezi și pe americani. Pe aceeași listă a lucrurilor pe care le detestă - „ca rasist și ca naționalist”! - se află „francezul mediu, omul brun, scund, din Centru și din Sud”, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
directă la faptul că în vechime geții și tracii își purtau părul legat în creștetul capului așa cum sînt amintiți în Iliada și cum este imortalizat centaurul Getos pe un crater grec din seco- lul Vll î.e.n. Iudeo-creștinii, nefiind răi de scîrbă și meseriași în furtișaguri, au pus-o pe divinitatea scito-getă în rîndul sfinților cu nunele de Tabita la catolici și Tavita la ortodocși la 25 octombrie cînd se încheie anul pastoral. Atît geții cît și sciții erau mari crescători de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]