1,872 matches
-
că s-a oprit la vreme! Ce prezicere rea i-ar fi făcut tânărului! Nu numai rea, ci și improbabilă. Vorbește Întors spre tânăr, dar i se adresează mai degrabă proaspetei lui soții, care Îl ascultă, ca totdeauna, cu ochii sclipind de o discretă inteligență. Probabil În astfel de momente a fost absorbit și tânărul de aura erotică a tăcerii, de transparența ei, pentru că În restul timpului e ștearsă, uneori chiar urâțică. Dar Traian Manu a trăit destul ca să fi Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar putea să Îți vezi visul cu ochii, locotenente: ofițer sub acoperire cu statut diplomatic, probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mică de pânză neagră pe post de rochie și sandale cu barete extrem de înalte. Sophie și-a prins părul într-un coc franțuzesc, cam ca al meu și s-a strecurat într-o rochie de cocktail neagră și scânteietoare, care sclipește și strălucește la fiecare mișcare. Arată că niște amărâte de parodii ale lor însele, iar eu nu pot, pur și simplu nu-mi pot șterge rânjetul de pe figură. Când le salut, pot să-i văd și pe Geraldine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ziar, dar în clipa următoare râde în hohote, citind următorul pasaj: „Chiar și Diana Macpherson, șef de programe cu greutate la London Daytime Television pare să fi fost fermecată de acest bărbat. La simpla menționare a numelui său, ochii ei sclipesc la fel ca la restul populației feminine. «Îi ador sex-appealul evident, spune ea. L-am ales inițial ca reporter, dar încă de-atunci am știut că aș putea obține mai mult»“. Când Geraldine termină de citit articolul, se lasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de presiune s-a disipat până s-a evaporat complet. Nu eram deloc încântată. De la cursul de bucătărie nu mai era decât un pas până la cursul de împletit coșuri de nuiele. —E foarte distractiv, mi-a zis cineva cu ochii sclipind, în timp ce ne îndreptam spre bucătărie, unde ni s-a dat fiecăruia câte un șorț. —O să-ți placă Betty, m-a asigurat altcineva. Betty era profesoara. Era blondă, parfumată și foarte populară. Stalin a luat-o în brațe și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus. Eram surprinsă să descopăr cât de normal sunau cuvintele alea. Nu era vocea ascuțită cu accente de soprană a unui adolescent. —Rachel. Chris a lăsat cartea și a întors spre mine ochii aceia de un albastru ireal care parcă sclipeau. Colțurile gurii sale minunate se ridicaseră într-un zâmbet ușor. —Cum îți merge? Stai jos. Eram așa de fericită că nu trântise cartea pe masă și nu bubuise „Ce-i?“, încât am început să radiez. Vrei să-mi arăți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el pășea peste prag, m-am pregătit să fiu luată în brațe și sărutată cu foc. Dar, spre surpriza mea, Luke nu m-a sărutat. Uimită pe moment, am încercat să-mi revin, refuzând să cad în hăul depresiei care sclipea atât de îmbietor. Nu mă gândeam că Nu se simte atras de mine. Știam că era atras de mine. Aș fi băgat mâna-n foc. Luke s-a așezat politicos pe canapea și la fel de politicos nu m-a trântit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a oferit Luke. Orice vrei, îți aduc. — Cred că mi-ar plăcea să mă bag în pat, am zis eu. Vocea mi se auzea de parc-ar fi venit din mari depărtări. Pentru câteva secunde, lui Luke i-au sclipit ochii. —Grozav! Apoi a înțeles la ce mă refeream. A, da, sigur, păpușo! M-am dezbrăcat de restul hainelor aruncându-le direct pe podea. Deși nu era nevoie să fiu răcită ca să fac chestia asta. Apoi m-am urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de revelație! Așa mi se întâmplă pe la ora 21, 43 de minute, 18 secunde și 82 de sutimi de secundă, de fiecare dată, când ascult la televizor un personaj chelios, cu tichia pusă șmecherește pe-o ureche, ca să se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români care din punct de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
curată și austeră. Nimic în afară de ceea ce pusese acolo fabricantul nu se afla acolo. Doar în compartimentul pentru ochelari de sub aparatul de radio era o cutiuță cu un odorizant auto care răspândea un miros plăcut de citrice. Părțile din material plastic sclipeau din cauza siliconului cu care fuseseră lustruite. Deschise capacul torpedoului și privi înăuntru. În afară de o folie din țiplă în care era talonul mașinii era gol. Chestia aia... se întoarse el spre Traian Voicu care rămă sese lângă portieră și îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aveai decât să-l lași să se ducă. Știi că nu ai voie să vii împreună cu străinii aici. Nu pricepi că a mai fost? Singur, și zeii l-au cruțat! În ciuda faptului că Ileana vorbea calm, ochii ei aruncau fulgere, sclipind ciudat. Nu se poate una ca asta! Ți se pare că are mințile rătăcite? Nici prea sănătos nu pare. Din moment ce spui că vrea să se întoarcă sub stâncă, înseamnă că nu i-s toți boii acasă. Hei! îi făcu Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe aproape! cedă Calistrat. Negreșit va fi nevoie și de ajutorul tău. Bătrânul își îndreptă spinarea și se apropie cu pași mari de ușă. Luă de acolo toiagul și reveni la locul lui pe laviță lângă polițist. Aceeași lumină ciudată sclipea și în ochii bătrânului, dar se stinse imediat ce se așeză. Încet, Toma își revenea din nou în apele lui. Își amintea vag de conversația purtată de cei doi însă în continuare o considera lipsită de importantă. No, înțeleg că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aparențele, dar nu întâlnisem până atunci adevărul esențial înfățișat astfel, atât de evident. Mi-am dat seama că ajunsesem acolo pentru că găsisem solzii aurii, care fuseseră începutul... După ce plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Lup. Ochii lui adânci luceau într-un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
să ne urmărească cineva. Am simțit că ne urmărea ba de prin tufe, ba de prin crengi, aflându-se ori în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din când în când, se vedeau niște ochi sclipind intens, pânditor, și la un moment dat, ne-a sărit în față Pantera. Neagră, lucioasă, agilă și imprevizibilă. Am mârâit la ea amândoi: Ce vrei? Unde mergeți? s-a interesat ea dând din coadă, nervoasă, gata să sară. Ne-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
tine..., mi-au răspuns Hamsterii. Și acum, ce-aveți de gând să faceți? Ne mai plimbăm pe-aici, să vedem ce mai e și prin zona asta... Apoi o să ne întoarcem acasă. Și licuricii au zburat bucuroși că erau liberi, sclipind prin întunericul pădurii și aruncând lumina lor deasupra zăpezii. În urma lor, s-au adunat din nou copacii, cu rădăcinile lor misterioase, foșnind și mutându se insesizabil. După un timp, Regele Lup a apărut și a mârâit, adulmecând imediat: Au fost
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
că era prezentă, în acel moment, în acel loc, și oriunde... verdele ierbii îmi amintea de ea, seninul cerului îmi amintea de ea, strălucirea călduroasă a soarelui era la fel de benefică așa cum prezența ei putea să fie, și fiecare frunzuliță care sclipea în lumină îi aparținea ei într-un fel... încât, deși era absentă, întreaga natură era acolo, și îmi amintea de ea... Am privit norul din vârful dealului. Părea inaccesibil, stâncile abrupte nu arătau niciun drum pe care să se ajungă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Ziua în declin - în vântul adiind răzleți fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu lună - felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins mânuța și i-a îmbrăcat-o într-o mănușă protectoare. La un semn, vulturul a trecut pe mâna micului admirator. Ca și cum s-ar fi așezat pe o creangă de copac. Ochii țâncului sclipeau de bucurie. Cei ai vulturului, ca niște mărgeluțe vii, îl priveau cu prietenie parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ținut toată vacanța la muncă pe lângă casă, să-și scoată paguba. Nea Țârțâc, bătrânul care mă întâmpinase, trebuie să stea la mijloc, să fie bine și cu țiganii și cu baba. Face pe paznicul bostănăriei, de fapt stă toată ziua sclipindu-și în soare pușca luată de la americani acuma-n războiul ăsta, ultimul. Care război, nea Țârțâc, ce, noi am fost în război? Păi cum, bre, mata vii de la București și nu știi? Și cu cine te-ai luptat, nea Țârțâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a adus absintul și cu solemnitatea cuvenită am picurat apă peste zahărul care se topea. — Cred că ar fi mai bine, să vă spun de la început pentru ce v-am căutat, i-am zis, nu fără oarecare jenă. I-au sclipit ochii: — Știam eu că mai curând sau mai târziu o să vină cineva. Am primit o mulțime de scrisori de la Amy. Atunci înseamnă că știți foarte bine ce trebuie să vă spun. Nu le-am citit. Mi-am aprins o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am pierdut! S-a depărtat pufnind, parcă-i făcusem un rău cu asta. M-am luat după el. ― Charlot, ia vino încoace. ― Nu se aprobă! ― Vino, măi, nu face pe nebunul. Ce zici dacă am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipiră fosforescent: ― Cînd? ― Astă-seară! În clipa aceea, Iliuță scoase capul pe ușă: ― Mi se pare că miroase a chef! ― Măi, ai un nas de copoi... ― Cine-i cu aprovizionarea? (asta, în limbajul nostru însemna: cine plătește?) ― Ce-ți pasă? Eu! i-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vezi, la așa ceva nu mă gîndisem: să-i fac un cadou Mihaelei, în afară de surpriza cea mare. Iată, acum se ivise și ocazia asta. Am alergat într-un suflet, cu inelul ei în mână și am ales unul cu briliante care sclipeau oa ochii ei. M-a costat o sumă frumușică. Dar cine se uita la bani? Când m-am întors, Mihaela mă aștepta, gata îmbrăcată. ― Uite, ți l-am adus. ― Cum, l-a dres așa de repede? ― Cât ai bate din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate, avem dispozițiuni aspre. Vreți să mă dea afară? Văzând că rezistă pe poziție, am schimbat tactica. ― Cum să te dea afară dacă am bilet de intrare? ― Să-l văd... I-am strecurat o hârtie de o sută. Ochii cerberului sclipiră și împotrivirea se duse pe copcă. ― Luați-o pe aici, numai să nu faceți zgomot. Salonul 7 e la al doilea, pe coridor la dreapta... În timp ce urcam la etaj, o femeie cobora scara. Când ajunse în dreptul meu, am recunoscut-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în propriul său birou. Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]