85,183 matches
-
șapte ani, multe dintre ele distinse cu premii importante este o performanță care, orice s-ar spune, nu se află la îndemîna oricui. Mai relevant decît numărul de volume publicate și decît numărul de premii obținute este însă faptul că scriitorul nu a pășit de două ori pe același drum literar fiecare nouă carte a sa - din cele șapte - aparținînd altei specii literare. Autorul a publicat, în ordine, cărți de poezie (Regula jocului, 1996), satire și parodii politice (Urmuz, 1998), poeme
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
scurtă sugerează faptul că textele care o compun au fost scrise în anii ’80 (cel puțin acțiunea lor se desfășoară, invariabil, în perioada respectivă). De aceea, cel puțin teoretic, ele ar trebui analizate în corelație cu experiența literară a tinerilor scriitori lansați de Ovid S. Crohmălniceanu în deja istorica antologie Desant ’83. De altfel, prozele lui Pavel Șușară respectă multe dintre ingredientele postmoderne ale literaturii optzeciste: realismul social (e drept, la Șușară tulburat adesea de o alunecare în fantastic după model
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
multe dintre ingredientele postmoderne ale literaturii optzeciste: realismul social (e drept, la Șușară tulburat adesea de o alunecare în fantastic după model Kafka, Borges sau Mircea Eliade), aluziile și citatele livrești, spiritul parodic și intertextualitatea, autoreferențialitatea. În cele mai multe dintre cazuri scriitorul prezintă un cadru de viață banal, populat cu personaje lipsite de relief din nomenclatorul de meserii al regimului comunist (impiegați de mișcare și controlori de bilete, primitori-distribuitori la depozite de mărfuri, scriitori în criză de inspirație, gestionari de magazine, paznici
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
parodic și intertextualitatea, autoreferențialitatea. În cele mai multe dintre cazuri scriitorul prezintă un cadru de viață banal, populat cu personaje lipsite de relief din nomenclatorul de meserii al regimului comunist (impiegați de mișcare și controlori de bilete, primitori-distribuitori la depozite de mărfuri, scriitori în criză de inspirație, gestionari de magazine, paznici de noapte, plutonieri majori, pensionari etc.) în care, la un moment dat, se petrece un fenomen supranatural. Hazul acestor texte este dat de reacțiile comune, firești, ale acestor indivizi cu nume edificatoare
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
într-o zonă de continue interferențe este viață/literatură. Literatura și viața sînt privite în proza lui Pavel Șușară ca fețe ale aceleiași oglinzi, iar trecerea dintr-o parte în alta este un lucru aproape subînțeles. În Mesagerul lui Ulisse, scriitorul mai mult sau mai puțin veleitar Romulus Decebal dă ochii cu personajul romanului său Nostalgia mării, Virgil Codrună, iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski. Ambele povestiri ar putea fi
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
Codrună, iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski. Ambele povestiri ar putea fi citite și ca niște foarte interesante eseuri despre relația dintre lumea literaturii și lumea reală, dintre viața scriitorului/cititorului și viața personajului. Cel puțin scrisoarea lăsată de personajul de roman Virgil Codrună după moartea autorului care i-a dat viață este plină de sugestii în acest sens: „Am venit să-mi iau ce-i al meu, înțelegi, să
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
civilă și de argumentele fiziologice, iar tu, labă tristă, reprezinți o specie torpilată de vanitate și isterizată de obsesiile puterii și de spaima morții” (pp. 48-49-50). Sinuciderea se amînă este o carte agreabilă, scrisă cu farmec și inteligență de un scriitor care privește lumea cu ochii lui I.L. Caragiale și gîndește literatura cu mintea lui Mircea Eliade. Nu știu în ce măsură aceste schițe și povestiri publicate la aproape două decenii de la presupusa lor redactare au suferit în timp modificări stilistice și/sau
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
foarte interesantă, cum să zicem altfel, promptitudine, Adev|rul literar Și artistic face loc declarațiilor unui tînăr și talentat poet pus pe scandal. În nr. din 9 septembrie, Marius Ianuș, căci despre el este vorba, se răfuiește încă o dată cu bătrînii scriitori. Ideea ar fi că, onoare excepților, „performanța literară este legată de o anumită vîrstă”. De tinerețe, adică. Excepțiile ar fi reprezentate de „cîțiva critici”. Poeții, romancierii, dramaturgii, vai de capul lor, dacă au neșansa să treacă de 30-40 de ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
ar fi că, onoare excepților, „performanța literară este legată de o anumită vîrstă”. De tinerețe, adică. Excepțiile ar fi reprezentate de „cîțiva critici”. Poeții, romancierii, dramaturgii, vai de capul lor, dacă au neșansa să treacă de 30-40 de ani! Uniunea Scriitorilor ar fi încăput pe mîinile cu vene îngroșate de vîrstă ale unor (în cel mai bun caz) foste talente. La fel, revistele culturale. Marius Ianuș, supărat foc pe seniorii din U.S. și din Ministerul Culturii care acordă subvenții, pretinde că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
supărat foc pe seniorii din U.S. și din Ministerul Culturii care acordă subvenții, pretinde că „nu mai are nevoie, la douăzeci și opt de ani, de nici o subvenție pentru cărțile lui”. (Pentru revista Fracturi însă, Marius Ianuș s-a adresat Consiliului Uniunii Scriitorilor. Mă rog, revista nu e chiar opera lui personală, deși e ca și cînd ar fi.) La 28 de ani, Marius Ianuș ar trebui să se gîndească bine care e vîrsta critică de la care seacă inspirația literaților. Nici nu vrem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
de sarcasm. Rezultă o multitudine de factori ai discursului, întruniți sub semnul vital al unui comentariu intemperant, tangent la comeraj: „Miez de decembrie. Sărbătoare la muzeu./ Discursuri în aerul crud,/ calorifere sparte, meșteri pe schele.// Bonom, primarul molfăie numele/ unor scriitori pe care nu i-a citit,/ deși i-au adus nota supremă/ la școala interjudețeană/ a roșului partid.// Decembrie 1998./ Creștinii cu bani înjunghie porci/ bine hrăniți cu mătreața istoriei/ municipale.// Ei sînt veri cu primarul,/ vecini cu prefectul, sînt
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Alexandru Matei După Particulele elementare, adică de patru ani încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez contemporan, cu cei mai mulți dușmani și cei mai mulți fani (constituiți de altfel, în două asociații pentru care cotizează, cu adresă web. Ignor adresa Asociației Inamicilor Amicilor lui Michel Houellebecq... Cît despre cealaltă, iat-o: www.houellebecq.info ). Tot el este se
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
de mileniu. De multe ori gratuite, declarațille lui stupefiante sunt făcute în primul rînd pentru zgomotul care, într-un Occident de cîteva decenii tot mai tăcut și sec, reverberează înzecit. Pus la zid și adulat deopotrivă, alunecînd pe buzele tuturor, scriitorul cu peste un milion de exemplare vîndute din 1998 încoace (asta după ce primul său roman n-avusese, în 1994, decît 10.000), se situează în mod categoric de partea literaturii angajate, grav compromise în secolul recent încheiat, dar singura cu
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
care contează cel mai puțin în evaluarea locului ocupat de romancier în conștiința publică. Ea nu este totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constituie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier în tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
În Le Roman français contemporain, Laurent Flieder o sugerează, în cadrul capitolului “Romane de criză și romane în vogă”, sub titlul, ironic, “Déprime grave chez les cadres”4, dar e drept că nu citise la vremea aceea decît primul roman al scriitorului. Nișa tematică aleasă nu părea să cîștige o miză majoră în timp. După 1998, însă, era clar că încadrarea devenea restrictivă și că Michel Houellebecq înțelegea să-și încarce ficțiunile cu gloanțe cît se poate de adevărate. Astfel că, în urma
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
ficțiunile cu gloanțe cît se poate de adevărate. Astfel că, în urma unui scandal ce nu se poate spune că n-ar avea nimic în comun cu cel generat de Omul recent al lui Patapievici (nu înțeleg să compar aici protagoniștii), scriitorul care trece de la 10.000 la 350.000 de exemplare vîndute este dat afară din redacția “Perpendiculaire”-i, sub acuzația de a împărtăși principii reacționare. Foarte interesant este că tocmai această carte, “fascistă” sau măcar “reacționară”, apare nominalizată pe traseul
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
nominalizată pe traseul avangardei literare europene conceput de redactorii lui “Magazine littéraire”5, traseu început în 1830 cu Hernani și cuprinzînd, pînă la menționarea autorului Particulelor, încă vreo treizeci de autori, printre care Baudelaire, Rimbaud, Barthes, Foucault, Deleuze sau Fukuyama. Scriitor de-acum notoriu, militant, Houellebecq provoacă un scandal încă și mai mare anul trecut cînd scoate pe piață Plateforme, un roman cu cronici foarte proaste - unele, cea din “Lire” de exemplu - sau foarte bune, dar, în orice caz, foarte multe
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
dar, în orice caz, foarte multe. În “Critique” (imediat după apariție), Pierre Varrod nu se sfiește să vorbească pe mai bine de douăzeci de pagini despre un triptic romanesc, desăvîrșit cu Plateforme, relevînd însă și marile erori de perspectivă ale scriitorului. Alte nume însă, unele celebre, ca Alain Besançon6, Claude Imbert, Fernando Arrabal, Alain Finkielkraut, Monique Canto Sperber sau Dominique Noguez, alături de critici germani, spanioli sau americani, simt nevoia să publice texte despre producțiile houellebecquiene, și nici unul n-o face exclusiv
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Michel Houellebecq se comportă în literatură asemeni lui Jean-Marie Le Pen în politică. Deși pare totuși să-l prefere pe candidatul socialist Lionel Jospin - romanul, publicat înaintea alegerilor se constituie la un moment dat într-un eficace agent electoral - celebrul scriitor înțelege să deschidă între paginile volumelor sale, pentru cititorul occidental și nu numai, un defulatoriu. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving în
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
WTC. Romanul său se încheie cu un astfel de măcel - în care călăul este un terorist islamist, iar victimele, occidentali în huzur - avertisment ficțional a ceea ce urma să se întîmple trei luni mai tîrziu. Acesta trebuie să fie rolul unui scriitor doritor (cu orice preț ! ) să se impună în fața unui public căruia să-i redea o unitate de conștiință. Singura literatură nouă nu poate veni decît din negarea a ceea ce în urmă cu o sută de ani a adus-o pe
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
parte, care nu e nouă, dar impusă acut în momentul actual al “sfîrșitului criticii literare” canonizante. Cititorul, pentru a fi readus spre ficțiune, trebuie convins că participă sau la balul divinității de semn pozitiv ori negativ, sau la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește în mistagog sau profet, ori, naufragiază împreună cu minusculul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, în așa hal încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global - și un Om
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global - și un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de a face istorie privind-o în ochi, de a ne explica lumea din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq e voluntarist. În vremea prudenței, aruncă cu vorbele. Intransigența lui distonează cu domnia ludicului. Fără a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat în lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]