1,568 matches
-
și profesional al tinerilor scriitori. (Ă). În al doilea rând, revista face educația cetățenească a tinerilor scriitori ocupându-se Îndeaproape de introducerea unei discipline În munca de creație, de organizare a muncii cenaclurilor, de problema atragerii și creșterii noilor cadre scriitoricești. (Ă). Revista ar fi trebuit să conțină materiale despre „Școala de Literatură și Critică Literară” unde studiază și Își desfășoară activitatea o bună parte din tinerii noștri scriitori. (Ă). Numărul relativ mare de semnături aparținând tinerilor precum și faptul că se
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care, cu ajutorul Domnului, le-am alcătuit în douăsprezece cărți, despre așezămintele mănăstirilor de obște și leacurile pentru vindecarea principalelor opt vicii, m-am achitat de cum am putut, în măsura în care mi-a îngăduit acest lucru modestul meu talent scriitoricesc“. În cele ce urmează vom face câteva considerații referitoare la principalele trei lucrări teologice ale Sfântului Ioan Cassian. I. Așezămintele mănăstirești și despre tămăduirile celor opt păcate(La cele șapte păcate capitale, Sfântul Ioan Casian mai adaugă și pe al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din București, cu teza Determinare și structură în genetica modernă. La Bacău se numără printre inițiatorii revistei „Ateneu”. Aici publică proză și susține rubrica „Cronica literară”. Supus, pentru început, interdicției de semnătură, recurge la pseudonimul ce îi va însoți cariera scriitoricească. În 1966, după reabilitarea politică, va figura ca redactor-șef adjunct al publicației, iar între 1969 și 1977 va fi desemnat director al Teatrului „G. Bacovia” din Bacău, ulterior întorcându-se în redacția de la „Ateneu”. Debutează cu versuri în ziarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
e bîrfa, de altfel cu hazul ei aferent și cu efectul ei benign, dintre un Cioran și un Ionescu, e dihonia generalizată, întreținută de cea mai abjectă dintre... instituții, made in bolșevismul rusesc, dihonie la care este împinsă mai toată lumea scriitoricească, de la onestul cu operă importantă la condeierul delator. Că bagheta n-a fost chiar de ici, de colo, se vede în reculul, iată, după șapte ani de la prăbușirea comunismului, reculul ca stigmat al relațiilor viciate dintre creatori. După acesta nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primei generații, „exilul a Însemnat pentru scriitor, fără excepție, o modificare de paradigmă În cel mai sensibil domeniu al vieții sale: procesul de creație. În acest punct, reorientarea nu a Însemnat neapărat asimilarea unui alt canon estetic, cîtă vreme modalitățile scriitoricești vest-europene curente fuseseră și În România prelucrate temeinic și original”. În argumentația sa, autoarea precizează că, pentru grupul de la Madrid, respingerea teoriilor modernității era motivată prin „propria viziune asupra lumii, și anume printr-o mentalitate creștin-ortodoxă profund Înrădăcinată În apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
peisajul epocii, prin situarea cărților analizate în contextul integral al creației autorilor luați în discuție și, pe cât posibil, al literaturii cu tematică similară. Verva acut polemică și perspectiva întotdeauna imprevizibilă de intrare în subiect caracterizează mai toate cronicile și profilurile scriitoricești realizate de C., selectiv reținute în volumele Alfabet liric (1974), Poeți și poezie (1980), Printre poeți (1983). Poetul își relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
există un Foucault unitar și clar vizibil, precum multe dintre memorabilele sale tablouri scriptice. Foucault e un gânditor al unor vizibilități discontinue. De altfel, Foucault gândește disparat și discontinuu, iar o "unificare" a gândirii sale rămâne doar un proiect ideal scriitoricesc. Ceea ce încerc aici este un Foucault universal, valabil pentru orice contemporan indiferent în ce zonă geografică trăiește, indiferent ce fel de afinități ideologice și politice are, în fine, indiferent ce subiectivisme și partizanate proferează! Un fel de "unificare" a lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cont., I, 237-238; George Muntean, De despărțire, RL, 1981, 52; Prezențe militare în știința și cultura românească, București, 1982, 273-276; Haralambie Țugui, „Sonete”, CRC, 1983, 46; Virgil Nistor, „Sonete”, ST, 1984, 2; Iorgulescu, Prezent, 134-135; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe scriitoricești, CNT, 1986, 8; Radu Vaida, Pagini despre Bucovina, MS, 1988, 1; Rachieru, Poeți Bucovina, 505-509; Popa, Ist. lit., II, 282; Dicț. scriit. rom., IV, 749-750. S. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
se conjugă „omul interior” cu „omul cosmic”. Concepută după o schemă riguros tradițională și academică, Literatura română între 1900-1918 (1970) realizează o panoramă a mișcării literare naționale din primele două decenii ale secolului al XX-lea, oprindu-se asupra individualităților scriitoricești (poeți, prozatori, dramaturgi) și critice, asupra curentelor și revistelor reprezentative, punând în relief valori în genere ignorate. Continuând o preocupare mai veche (Portrete și reflecții literare, 1967), C. perseverează în a medita pe marginea literaturii, a dimensiunii ei lăuntrice, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
absurdului, un scriitor presuprarealist care-mi plăcea, Urmuz, el însuși îi datora mult lui Jarry"64. Faptul că precizează în același timp rețeaua mai amplă de determinări, nu minimalizează, din punctul nostru de vedere, impactul scriitorilor români asupra devenirii sale scriitoricești. Interesul real acordat celor doi înaintași este dovedit de faptul că Eugen Ionescu l-a tradus pe Urmuz, a adaptat Căldură mare după Caragiale, a tradus, împreună cu Monica Lovinescu O noapte furtunoasă și Conu Leonida și a publicat un Portret
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piesei Caragiale în vremea lui, pentru care autorul, "tovarășul" academician Camil Petrescu, este tras la răspundere întrucât nu a înțeles și concretizat "ce a stabilit partidul pentru centenarul Caragiale". I se reproșează autorului că "n-a prins esențialul creator social-critic scriitoricesc și s-a ocupat de om, chiar cel de la cafenea", că eroul nu este cel care "a luptat cu intransigență împotriva coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-a conformat imaginii șablonizate deja, a unui Caragiale care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eliade dă comentariul intitulat Teama de necunoscut, Ion Frunzetti figurează cu textul polemic Pictura românească, replică la un articol al Olgăi Greceanu despre începuturile picturii naționale, iar Virgil Carianopol cu Popas în literatură, unde dezaprobă invidia, egoismul ce caracterizează tagma scriitoricească și aduce un elogiu modestiei unor poeți ca George Gregorian, I. Gr. Periețeanu și Iovan Ducić. O recenzie necruțătoare la traducerea lui N. Bogdan din Plutarh, Viețile paralele ale oamenilor iluștri: Alexandru cel Mare și G. Iulius Caesar, îi aparține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
participarea scriitorilor Nicolai Costenco, Vladimir Neaga, Sergiu Matei Nica, Vladimir Cavarnali ș.a. Dezbaterile au gravitat în jurul unor chestiuni precum desemnarea celor îndreptățiți să formeze societatea („tinerii” sau „bătrânii”), calitatea de membru, bazele juridice și scopul ei primordial, atitudinea față de corpul scriitoricesc. Organizarea în conformitate cu necesitatea de consolidare a forțelor locale și de autodeterminare în câmpul literar național a fost pusă în seama unui comitet de inițiativă format, spre finele anului 1937, din Elena Alistar, Iorgu Tudor, Cezar T. Stoika, Mihail Țupa, Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289771_a_291100]
-
ș.a. Lipsa din comitetul de inițiativă a scriitorilor profesioniști, vârsta înaintată a multor membri au provocat reacția negativă a „tinerilor”, care considerau că sarcina de a înființa organizația le revine lor, și nu „oamenilor care au trecut demult prin perioada scriitoricească”. Concomitent cu recunoașterea juridică a S.S. din B., este aprobat și statutul, cu anunțarea celor douăzeci și șase de membri fondatori, între care mai figurau Pan Halippa, Elena Dobroșinschi-Malai, Dominte Timonu, Alla Razu, Sergiu Matei Nica, Ion Bădărău (Bogdan Istru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289771_a_291100]
-
ASOCIAȚIA SCRIITORILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA (ASPRO), organizație profesională scriitoricească înființată la 11 iulie 1994. Dintre membrii fondatori, majoritatea aparțin generațiilor ’80 și ’90 - de la Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun și Mircea Cărtărescu la Ștefan Borbély, Viorel Marineasa, Magda Cârneci și Liviu Antonesei -, dar sunt și nume consacrate în deceniile anterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285476_a_286805]
-
din unsprezece membri aleși , condus de un președinte și un vicepreședinte. Președinte de la fondare: Ion Bogdan Lefter; vicepreședinți, de-a lungul anilor: Gheorghe Crăciun, Dan Alexandru Condeeescu, Călin Vlasie. Înființată, în intenția fondatorilor săi, ca o alternativă la structurile organizatorice scriitoricești anterioare, asociația își propune, în câteva articole și declarații-program, să dinamizeze viața culturală și literară de după 1989 printr-o abordare mai flexibilă și, în același timp, mai incisivă (în sens polemic) a problemelor de fond ale istoriei spirituale și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285476_a_286805]
-
Popescu. Colaborează cu proză, eseu și traduceri la „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Viața românească”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. În romanele Sepia și Febră vesperală (1982), ca și în volumul de povestiri Nostalgii secrete (1976), R. dăduse măsura valorii sale scriitoricești. În cea de-a patra carte, Vară indiană (1987), încheiată în ultimele săptămâni de viață, și-a repertoriat aproape toată proza scurtă, completată cu cicluri noi, definitorii pentru o artă narativă riguroasă și inventivă, sobră și nuanțată, desfășurată într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
unor cicluri ori filoane narative, dintre care cel mai frecvent ilustrat se află sub un singur titlu - Amintiri prefăcute. Plin de seva concretului, Vremelnicie pierdută e totuși un text antirealist, în care primează nu observația (excelentă, de altfel), ci travaliul scriitoricesc, procedeele puse în lucrare în această carte cu naratori multipli, cu glisări ale cronotopului, cu sumedenie de sertare narative, de retușuri ori variante ale realității ficționale, cu adevărate cascade de citări, incluse unele în altele, prezente în discursul unor naratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
ale noastre, unii găsesc ca o scuză faptul că un anumit scriitor e tânăr, a remarcat tov. Al. Jar. De aceea el spune: „să-l menajăm” (...).». Tov. Petru Dumitriu a arătat în concluzii cât de utilă este exigența în munca scriitoricească «trebuie să introducem severitatea în muncă, și această severitate să fie o atitudine firească față de ceea ce scriem». În cadru discuțiilor, romanul lui Vl. Colin a fost analizat cu adâncime și autorul a recunoscut că sfaturile și criticile primite constitue un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aduce lumină electrică; și pe de altă parte, într-o fabrică de farfurii care se transformă într-una de izolatori electrici (...). Cititorul parcurge cu greu această nuvelă în care necunoașterea vieții se împletește strâns cu o insuficientă stăpânire a meșteșugului scriitoricesc (...). Insuficienta stăpânire a meșteșugului artistic, care s-a vădit în aspectul haotic al nuvelei - ce desminte cele mai elementare reguli de compoziție - și în necunoașterea gramaticii, se va manifesta și în celelalte nuvele. Accentul analizei noastre nu va cădea însă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
teme de demascare a putreziciunii vechii societăți, că ei ar putea de pildă să scrie valoroase comedii satirice în care să biciuiască societatea burgheză, făcând să crească în spectatori ura împotriva exploatatorilor. O altă deficiență serioasă în sprijinirea muncii noastre scriitoricești provine din absența criticii dramatice. Presa nu-i ajută suficient pe dramaturgi și nu ajută nici teatrele în promovarea repertoriului original. Dacă în presă s-ar fi găsit două rânduri clare, principiale, despre piesa mea Vadul nou, două rânduri din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
clasa socială? Ce-i drept, anumite trăsături morale sunt relativ persistente. Oameni irascibili și bănuitori, oameni ipocriți și interesați, oameni leneși, dispuși să viseze planuri inutile și irealizabile etc., au existat și vor mai exista (...). Există în teoria și practica scriitoricească a multora un fel de listă, tacit acceptată, cuprinzând însușirile ce se pot «atribui 0╗ fiecărei categorii sociale. Așa, de pildă, pentru a ne întoarce la o observație făcută mai înainte, un erou pozitiv care să se preocupe de câștigul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
știm, le-am înșirat până acum pe câteva sute de pagini. Petru Dumitriu a știut să-și valorifice cele două calități, una nativă, alta dobândită, scriind mult: proză, reportaj, comentarii, mereu prezent în publicațiile de marc tiraj, în viața obștei scriitoricești, pe piața cărții în țară și străinătate, în inima timpului său în care s-a implicat așa cum i se cerea: cu vigilență, pasiune și receptivitate. La sfârșitul anului 1952 apare a doua ediție a romanului Drum fără pulbere; comentatorii rețin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în volumul de poezii Cântecul lui Philip Müller al lui Florin Mugur: „Chiar înainte de a cunoaște și de a analiza mai în adâncime poemul lui Florin Mugur, înainte de a exprima anumite păreri și a face felurite propuneri asupra destinului său scriitoricesc, trebuie să subliniem curiozitatea și bucuria cu care cititorii primesc cel dintâi volum de versuri al unui tânăr poet de 19 ani, student al Școlii de literatură „Mihai Eminescu” (...). În poezia La optsprezece ani - publicată în revista Anii de ucenicie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
84, pledând pentru larga mobilizare în vederea întrupării „literaturii lui 1954”, expunând priorități, propunând reconsiderări, dar numai ale realismului, deci „sfertul de veac” dinainte de 1944, pomenind și de Tudor Arghezi, uitând că și el l-a aplaudat pe Sorin Toma: „Munca scriitoricească, și îndeobște aceea legată de creația literară (cum e munca editorului, a redactorului de revistă, a istoricului literaturii) - are o anumită asemănare cu a plugarului. Plugarul asvârle sămânța în brazdele deschise, cu nobilul său gest milenar, sau invizibil, prin țevile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]