58,131 matches
-
în același timp, devine o emblemă a unui miracol, amintind scenariul cristic, un reper permanent: Ăsta a înviat din morți aici... Închinați-vă". Mai mult, acestei experiențe îi urmează, în cele din urmă, o "supraviețuire miraculoasă", adică recuperarea memoriei prin scris în casa moșierească a bibliotecarei din sat. Astfel, în procesul de vindecare printr-o veritabilă "cură de vorbire", o operă în permanentă facere, figura lui Aristotel se amestecă cu cea a tatălui, prezentul cu memoria, realitatea cu ficțiunea. Punctată de
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
culturale. Atunci ni se prezenta o scriitoare plină de forță, gata să spargă canoanele și să-și apere «cu dinții» părerile despre lume și viața. Mai ales viața satului românesc. Apoi am văzut-o la televizor, că tânăra speranță a scrisului în Quebec, Canada și, ceva mai târziu, am întâlnit-o «în carne și oase» ca autoare consacrată de critica literară și de iubirea publicului. O ființă frumoasă, delicată, fără aere de vedetism. Scriitoarea a publicat 6 volume, dintre care 3
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
fiecare zi, că scriu în franceză și că citesc în general în engleză, mi se pare un mare privilegiu. Nu mai concep să trăiesc într-o singură limbă, într-o țară cu o identitate unitară. Pentru cineva care trăiește din scris, accesul la trei culturi diferite nu poate fi decât un mare avantaj. 3. Pe lângă admirația pentru faptul că scrii foarte bine și atrăgător în limba franceza, apare și întrebarea: Care au fost capcanele trecerii de la creația în română la cea
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
Sînt un ins pozitiv. Consonanța contează! Pozez în mine expozitiv. Rezonanța salvează! Mă expun. Așa pun impozit pe eu. Așa ajung impozant. Așa îmi iese o poză mai bună. O proză curată. Iată cum mă arată!" (p. 9). Mașina de scris, care apare ca o cover girl pe coperta cărții, este o vedetă incontestabilă sau figura emblematică a acestui mod de a scie. La mașina de scris, toate senzațiile, amintirile, fantasmele, fragmentele de discurs se aliniază. Între toate aceste coordonate se
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
poză mai bună. O proză curată. Iată cum mă arată!" (p. 9). Mașina de scris, care apare ca o cover girl pe coperta cărții, este o vedetă incontestabilă sau figura emblematică a acestui mod de a scie. La mașina de scris, toate senzațiile, amintirile, fantasmele, fragmentele de discurs se aliniază. Între toate aceste coordonate se pune un semn ale egalității, se instalează o sinonimie ontologică. Lucrurile sunt plasate într-un no man's land ideatic, unde își pierd autonomia și contururile
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
de următoarea. Materia venea singură, de la sine. Vlașinii s-au scris dintr-o suflare... eu nu revin pe text. Nu schimb nici un cuvînt. Scriind necontenit povestea izvorăște din ea însăși. Sînt mereu uimită că nu ștu ce am în mine. Scrisul se scrie pe sine... curge ca la cișmea... parcă-mi dictează cineva... cine oare? Totul se relevă în clipa scrisului, atunci, într-o legătură unică... elaborarea e secretă iar mîna i se supune... De la debut și pînă astăzi totul a
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
schimb nici un cuvînt. Scriind necontenit povestea izvorăște din ea însăși. Sînt mereu uimită că nu ștu ce am în mine. Scrisul se scrie pe sine... curge ca la cișmea... parcă-mi dictează cineva... cine oare? Totul se relevă în clipa scrisului, atunci, într-o legătură unică... elaborarea e secretă iar mîna i se supune... De la debut și pînă astăzi totul a fost definitiv, nu mi-a cerut nimeni vreo modificare... să schimb ceva, nu, nu... Poate, odată, a fost o excepție
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Alex. Ștefănescu Un autor care a renunțat la birocrația scrisului Se bucură de succes (și la ediția a II-a) volumul 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu. Cele "322 de vorbe memorabile" au fost extrase din interviurile date de filosof în ultimii
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
te-au precedat în tratarea unei teme, să păstrezi de la prima până la ultima pagină același ton (să fii, deci, monoton!), să joci comedia modestiei (fiindcă un moment de fanfaronadă devine dizgrațios prin eternizarea - fie și falsă - realizată de tipar). Practic, scrisul s-a transformat de multă vreme - cel puțin în Europa - într-o birocrație. Dacă ai o idee, în loc să o comunici direct contemporanilor, ești nevoit să îndeplinești tot felul de formalități înainte de-a o pune în circulație. Și tot îndeplinindu
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
o comunici direct contemporanilor, ești nevoit să îndeplinești tot felul de formalități înainte de-a o pune în circulație. Și tot îndeplinindu-le, uiți adeseori ideea sau o falsifici. Petre Țuțea a avut curajul să renunțe la această birocrație a scrisului. Cum anume trebuie citită cartea Refuzul filosofului de a deveni prizonierul cărții a fost consemnat până la urmă tot într-o carte. Ironie a sorții! Editura a identificat și ...numărat improvizațiile cu caracter aforistic, le-a așezat într-o ordine alfabetică
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
pe flora intestinală și iar lin și flori de măr/ cum scade nivelul apelor Dunării cantitatea de litere-n sînge crește crește" (Omul de litere). Nimic nu mai e în măsură a cîștiga încrederea deplină a poetului, nici măcar propriul său scris... Un poem sintetic al mentalității de mare frustrat pe care o întrupează Ion Zubașcu este cel final al volumului, purtînd titlul, desigur revendicativ: La intrarea în noua declinare a următorilor 2000 de ani de poezie română. Primele sale versuri nu
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
rolului jucat, în cultura română, de Asociația de arte, litere și filosofie "Criterion", din cîte avem pînă azi. Liviu Antonesei e, se vede, pasionat de acest subiect complex, ca și necunoscut publicului (chiar și specialiștilor), scotocește sistematic presa și (în)scrisurile vremii, atent la mișcarea ideilor, la diferențele specifice și, în egală măsură, la ceea ce va fi constituit paradigma culturală a deceniului patru, cu atîtea efecte astăzi, după refacerea punților de comunicare cu acel timp, cu gîndul și acțiunea acelor oameni
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Scrii, tot mai scrii/ versuri eliptice/ cu fantezii/ apocaliptice -/ Vântul cuvântul/ singur mai spune ce/ timpuri pământul/ o să-l întunece!". Bătăi în dungă convoacă mai toate semnele negativării vieții, istoriei și valorilor morale și existențiale, căreia peotul îi opune osânda scrisului, ca religie și soluție artistică. Poemele lui Ion Horea aspiră către rugăciune și comuniune, repere providențiale în a face suportabil sentimentul eșecului dar și al incompatibilității visului poetic cu agresiva secularizare a lumii românești: "Vremuri păgâne,/ nu te mai duce
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
eșecului dar și al incompatibilității visului poetic cu agresiva secularizare a lumii românești: "Vremuri păgâne,/ nu te mai duce!/ Haide, bătrâne/ haide sub cruce!". Cifrul său uman nu-și mai găsește dezlegarea decât "sub cruce", ce poate fi sinonimă cu scrisul, legământ violent, visceral, pe viață și pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă din enigma morții o obsesie a scrisului, încredințând povara atotputerniciei divine. Încă sensibil la miracolul naturii, regretând ruptura artistului de perena ofrandă germinativă, poetul nu se cruță într-un epitaf autoironic exhaustiv: "Ca un nebun/ mă-nvârt în cerc/ și-n tot ce spun/ încerc, încerc// Și
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
și Nabokov, "au avut onoarea de a fi considerați de imbecili niște trădători ai "geniului lor național"", cu toții aspirau la universal. Concluzia lui Rolin este că: "Peisajele originare sînt spații sentimentale prin care sîntem legați de lume, istmurile memoriei, dar scrisul aspiră și la libertatea de a fi de nicăieri, de a uita. Nici o operă demnă de numele ei nu se lasă închisă într-un determinism al locului. Să lăsăm "înrădăcinarea" pe seama sfeclelor." * Un alt grupaj tare este cel intitulat Secvență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
răspîndită din regimul comunist. Încărcătura spirituală a eseurilor lui Balotă ne depășea puterile și ne speria. Și, totuși, dincolo de aparenta lor neaplicare la prezent sau de formula lor oarecum bombastică, eseurile conțineau un cult al cărții (al cititului și al scrisului), care era și al nostru, în măsura în care noi înșine opuneam realității literatura și trăgeam în jurul celei din urmă protectoare cercuri arhimedice. Recitind Euphorion (în ediția adăugită de la Cartea Românească, 1999) și mai ales suta de pagină a Prologului, după ce am citit
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
zărit, ani buni după aceea, citind Xenofon pe tripozii digului de la Neptun). Și, în lipsa oricărei speranțe sau ambiții profesional realizabile, "cu atît mai vie îmi era pofta ce-o pofteam, aceea de a construi un edificiu de cuvinte". Cititul și scrisul au reprezentat puntea care a unit generațiile noastre. Și Balotă, și noi am supraviețuit prin carte. Deosebirea constă doar în aceea că nouă, mai norocoși, ne-a fost dată o singură tentativă (reușită) de a ieși la suprafață din subteranele
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
o demonie substanțială din care derivă un discurs de-o relevanță pe măsură. De regulă, poeții îmbină moraliile negative cu cele pozitive, oscilează între poli, fac compromisuri afective etc. Unii aspiră declarat spre elevație, beatitudine, sacralizare. La antipodul lor, autorul Scrisului agonic dă glas unei frustrări la un mod absolut, se pune, hotărît, sub emblema damnării. Specificul său îl reprezintă respingerea oricărei medieri, a oricărei departajări morale. De unde un discurs dur, compact în natura sa rebarbativă, ca un pat de fachir
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
al limitei. Acesta nu exclude însă forța trasării contururilor, aidoma gestului unui sinucigaș ce-și împlîntă cu tărie cuțitul în inimă (Eminescu a descris un asemenea caz): "Scriu cu febră în trup/ sau poate cu diavolul hohotindu-mi/ prin vene: "Scrisul agonic nu repetă,/ conștiincios, punerea în pagină precum/ așezarea în mormînt...". // Mă las răscolit de febră/ sar dintr-un cuvînt în altul/ ca și cucul în cuiburi străine/ mă văd copil sărind pe sloiurile rîului/ din sat/ pe margini corurile
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
văd copil sărind pe sloiurile rîului/ din sat/ pe margini corurile voastre de pupile// Pot oricînd să opresc/ procesiunea și să închin un pahar/ cu cioclii lecturii:/ "vă las singuri pe pagină:/ n-am chef să mai vîslesc în locul vostru!"" (Scrisul agonic). Pe urmele existențiale ale celebrilor damnați, de la Poe și Baudelaire la Artaud, George Vulturescu oferă o viziune a ființei rebele care se complace în nocturna-i decădere, se dispensează ostentativ de transcendență. E un revers exact al luminozității și
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
dezechilibru, bine calculat stilistic, al lumii diurne a binelui, frumosului și adevărului. Luciferismul o pune în chestiune sistematic. Expresivitatea unor atari stihuri constă în simetria desăvîrșită, realizată cu o mare acuratețe tehnică, a setului de valori negative în raport cu valorile pozitive: "Scrisul agonic este scrisul unui om/ în chiar noaptea lui/ în chiar noaptea vieții lui/ cu mîna lui fierbinte/ cu febra din cutele cărnii sale/ înfige literele în pagină/ ca și țărușii în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
stilistic, al lumii diurne a binelui, frumosului și adevărului. Luciferismul o pune în chestiune sistematic. Expresivitatea unor atari stihuri constă în simetria desăvîrșită, realizată cu o mare acuratețe tehnică, a setului de valori negative în raport cu valorile pozitive: "Scrisul agonic este scrisul unui om/ în chiar noaptea lui/ în chiar noaptea vieții lui/ cu mîna lui fierbinte/ cu febra din cutele cărnii sale/ înfige literele în pagină/ ca și țărușii în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul de carne al
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
vieții lui/ cu mîna lui fierbinte/ cu febra din cutele cărnii sale/ înfige literele în pagină/ ca și țărușii în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul de carne al/ verbului agonic?// Nimic de la zei, nimic pentru/ zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru tine, tulpinile de crin/ ale literelor, Doamnă, care-mi șoptești:/" Mai credibil este paharul tău/ decît pocalul de aur din ceruri./ Mirosul lui de myrt va putea înăbuși/ duhoarea cărnii mele
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
în saloanele burgheze/ eu intru în cafenelele searbăde/ trec pe străzi auzind lătratul mineral/ al pulberii/ și n-am scris nici azi versul acela tulburător/ cu care să sugrum lupoaica din ochii femeii/ ah, viață de fiară" (Generalul armatei moarte). "Scrisul agonic" se vrea autarhic ca orice demonie întrupată: "Scrisul agonic nu fotografiază,/ nu ia pe cîntar textele celorlalți/ poeți, nu primește cu chirie/ referințele critice.// Cel mai adesea/ apără înnoptarea de noapte" (Scrisul agonic). Această scriitură își cultivă imperfecțiunea (alt
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]