119,853 matches
-
însă atăt de pliat pe temperamentul autorului în discuție, atăt de natural încăt nu-l putem decăt omologa drept o "credință personală" (Șestov) la care d-sa are toată îndreptățirea. Dintr-o atare "liberalizare" a raportului cu Dumnezeu decurg o seamă de puncte de vedere ale lui Alexandru Paleologu, care-i caracterizează poziția. Debarasănd credința de aparatul restrictiv și interdictiv, d-sa ăși ia avănt într-o direcție antipedantă, regăndește și reformulează o multitudine de teme pănă-n vecinătatea (aparentă) a "frivolității
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
opoziției anticomuniste (în pofida unei colaborări cu Securitatea, dar nu cumva denunțarea unilaterală a acestor colaborări, desigur, silite prin teroare, alcătuiește o diversiune a unor cercuri postcomuniste de a-și compromite adversarii, începănd cu scriitorii și cărturarii noștri cei mai de seamă?). În 1989, ăși înplinește visul din tinerețe de-a ajunge ambasador al României la Paris (ambasadorul golanilor, după cum Eugčne Ionesco s-a proclamat academician golan), după care urmează o carieră parlamentară în curs: Providența m-a făcut senator eu nu
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
înainte de atac ! Asistența medicală este gratuită și universală în România, la fel ca în Canada, dar cu o diferență : toți, începând de la medici, asistente etc. până la ultimul brancardier așteaptă să fie plătiți. Dacă nu sunt stimulați, nu prea bagă în seamă pe nefericiții pacienți. Mare deosebire față de Canada și mă întreb cum sunt tratați în România cei fără bani, care nu pot să dea ? ciubuc ?. Nu generalizez, am întâlnit și oameni corecți, dar câți oare sunt așa? Să fac o paranteză
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
spunea odată. Pozele alăturate sper să vorbească de la sine. Am trecut prin comună Buzescu în drum spre Craiova, orașul în care mi-am petrecut anii de liceu. Spre deosebire de București, « cetatea Băniei » mi s-a părut ceva mai curată, mai cu seamă centrul, unde s-au făcut progrese interesante. Orașele Timișoara, Cluj, Iași, Vâlcea sunt deasemenea pe cale de a devenii « europene » dacă ne gândim la curățenie. Oricum, vorba că « omul sfințește locul » este foarte înțeleaptă. Mă gândesc cum ar fi arătat România
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
e, potrivit opiniei noastre, unul central, rostitor de adevăruri de mare interes în tăietura lor insolită, totdeauna miezos și fermecător în limbajul d-sale extrem de personalizat. Cu atît mai convingător cu cît refuză emfaza, redundanțele, egotismele sforăitoare: "Cu toții ne dăm seama că lumea și împrejurimile ei le contemplăm de pe înălțimea clopotniței din satul ori cartierul natal, ceea ce nu ne împiedică să fantasmăm, fie și numai uneori, în ceasuri de blegeală și cu luciditatea coborîndu-ne vertiginos către zero, că a noastră îi
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
numea "ospețe pentru dzicături", "ospețe" la care convivilor li se asigură chiar un meniu... cronicăresc, în acompaniamentul stilistic necesar: "Ar mai fi și alte reflecții prilejuibile de fenomenul autohton al înstrăinării, pe care cercat-am a-l surprinde mai cu seamă sub aspectele sale dezavantagioase, dar ne oprim acilea și fiindcă, după echinocțiul de toamnă, ziua se arată ceva mai scurtă și nepropice rezolvirii tutulor treburilor la care se înhamă omul, dis-de-dimineață, cu bună credință". Avem a face, prin urmare, în
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
de activi, Doamne ferește, s-ar anula mutualmente. Știau asta constructorii de religii dualiste și o putem verifica facilmente în cazul relațiilor grupurilor minoritare - etnice, sexuale, confesionale, politice, intelectuale - cu majoritatea decidantă". Asamblarea e atît de meșteșugită, încît nu-ți dai seama unde ajungi de la un paragraf la altul, de la o frază la alta. Insinuat în demonstrație, jocul îi chezășuiește tensiunea imprevizibilului, mirajul surprizei. Totuși miza se dovedește de cele mai multe ori de factură moralistă, cu atît mai atracțioasă cu cît obiectului i
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
sale"; "prefațatorul, personagizat mai apoi într-un texticol"; "categorii de textoanți"; "opusculul genitat"; "fîntînă carteziană"; "postul diplomaticos"; "să fii sprințangiu, jmecher + cununat de Pohoață, ergotînd la nesfîrșit în Casa Universecuritarilor"; "dosarul de membrizare la județeana pecerie"; "a Sexcuriștilor". De bună seamă și calamburului i se dau toate onorurile: "Peste tot, culții îl interpelează pe Senatorul Limbii Rom(ân)ești: «Mischiule dragă, ce ne facem?» Zicem «Fă Matrio!» sau «Mă Patrio!»? Clamăm «Jos sau John Iliescu»? Silabisim «Ceaușescu» sau «Su-cez-ce-cul»? Iar în-gio-si-rea
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
au adus contribuția publicistică la "creșterea limbii românești ș-a patriei cinstire"... -Adică, cum? s-a auzit glasul chițăit al lui Haralampy de sub masa unde ne ascunseserăm toți patru cu groaza în inimă. Că n-am înțeles... Mi-am dat seama că însăși granitul caracterului său se fisurase din cauza spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am îmbiat. La auzul acestor cuvinte, reacția lui Haralampy a fost secvență de telenovelă venezueleană: -Nuuuu!, a hohotit el � mai bine cianură... Și l-
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
direct din alianța cu vechea Securitate, ai cărei membri continuă să-i facă servicii sub noua lor identitate de lucrători într-un „serviciu de informații de tip occidental”. E suficient să-l auzi vorbind pe domnul Timofte ca să-ți dai seama cât occidentalism se respiră pe coridoarele SRI-ului! După ce a fost sistematic umilit în confruntările cu gruparea Dinescu-Pleșu-Patapievici, omul de dialog Timofte nu mai vrea să-l întâlnească decât pe omul-preș, Onișoru. Departe de-a fi „abuziv”, mandatul de șase
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
de continuare de către Florica Ichim, care a realizat în 2000 la Editura Gramar o bună ediție a teatrului camilpetrescian, iar în 2003, tot acolo, o nouă ediție a Notelor zilnice. Dar publicistica, dar filosofia, dar corespondența lui Camil Petrescu în seama cui rămân pentru a fi integrate într-o ediție critică? Pun punct exemplelor amintind că din ediția critică de Opere Cezar Petrescu, îngrijită, adnotată și comentată de Mihai Dascal, a apărut un singur volum, în 1985. Care ar fi soluția
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
mai are putere și, incapabili să se bată cu minimum de vigoare, cad amândoi peste ceilalți războinici, care se dau la o parte, tot mai slabi, fără chef. Unii, culcați, sunt atât de țepeni, încât e greu să-ți dai seama dacă mai sunt încă în viață. Ulise însuși simte că-și pierde curajul, dar nu-și poate permite. Troienii, repetă, de fiecare dată cu tot mai puțină convingere, pot ieși în orice moment și vor lua calul. Trebuie doar așteptat
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Execuția (II) ...Sunt convins de sinceritatea plutonierului, îmi spune Alecu Rioșanu în toamna lui 1940. Și nu numai atât! Refuzând să execute ordinul, plutonierul ca și alții dovedeau vechea omenie românească. Dar ce folos! Banda de ucigași n-a ținut seamă. De la Orășanu (maior la siguranță, om de încredere al lui Rio) știu precis. Unii jandarmi au fost îngropați de vii. Alții, legați cu sârmă și stropiți cu benzină, au fost arși. - Auzi Neagoe, se adresă lui Flondor, Rioșanu care încă
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
o calitate a acestei țări, îi dă culoare și poezie. Acest ceva l-am primit cu mare plăcere în dar atunci cînd am vizitat România; întors acasă a trebuit să recuperez pe cont propriu acest dar. Mi-am dat astfel seama că mama mea a căpătat în mare măsură o particularitate a felului ei de a fi, datorată tocmai anilor petrecuți în România și cred că de aceea ea nici nu a mai fost pe deplin înțeleasă la noi, în Elveția
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
Fiindcă, atunci cînd m-am dus în România, am constatat că oamenii "funcționau" exact așa cum funcționez eu - altfel spus, nu tocmai conform modelului elvețian cu care eram obișnuit. Și am fost curios să aflu cauzele acestei "specificități". Mi-am dat seama că perspectiva asupra lumii - iată folosesc un cuvînt mare - este alta. Unghiul din care sunt privite lucrurile este unul diferit. Cred însă că trebuie să ne ferim să calificăm în vreun fel această "alteritate". Azi există tendința definirii unei singure
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
se răstea la șofer, mai repede, mai repede...Ajungând în dreptul pădurii Săftica, mașinile au apucat la dreapta pe un drum de pământ desfundat de ploi. Maiorul ar fi vrut să mergem cât mai departe de șosea, dar și-a dat seama că ne împotmoleam. Ne-am oprit. Toți jandarmii au coborît. Drepți! a strigat maiorul. Pe loc repaos! Domnul căpitan ne-a arătat cum din bucățelele de sfoară se face un ștreang. Văzând pregătirile, condamnații atârnați de speteze, au început să
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
un fel sau altul devenirea. Parcurgând aceste pagini, cădem din loc în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi se pare limpede că ’ne țesem’ viața într-o dulce inconștiență și că numai de la un anumit punct al ei ne dăm seama de ceea ce suntem și de ceea ce urmează să devenim.” Dincolo de aparența de truism, e disimulat aici tragismul intrinsec al acelui „anumit punct” în care se află memorialistul la data evocărilor: punctul de unde se distinge cu claritate în față capătul drumului
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
adevărat o știre, o informație trebuie să aibă cîteva însușiri. Trebuie să fie, înainte de orice, nouă. Adică s-o aflăm în premieră. Riscul este, desigur, ca știristul să caute trufandale cu orice preț. Ca să-l evite, e destul să țină seama că fiecare noutate se ivește în anotimpul ei. Fiind sezoniere, știrile țin seama de meteorologia politică, economică sau de alt fel. În al doilea rînd, o știre satisface o curiozitate firească. Trebuie să ne iasă cumva în întîmpinare. Dar să
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
înainte de orice, nouă. Adică s-o aflăm în premieră. Riscul este, desigur, ca știristul să caute trufandale cu orice preț. Ca să-l evite, e destul să țină seama că fiecare noutate se ivește în anotimpul ei. Fiind sezoniere, știrile țin seama de meteorologia politică, economică sau de alt fel. În al doilea rînd, o știre satisface o curiozitate firească. Trebuie să ne iasă cumva în întîmpinare. Dar să nu ne surprindă prea tare. Mulți știriști au obsesia senzaționalului. Este o eroare
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
și-și sfîșiau amarnic veșmintele cernite, taman pe la ceasurile în care soldații romani picoteau lîngă lespedea grea de piatră și trupul Mîntuitorului, eliberat de giulgiu-i și ușurat de povara pămîntescă se pregătea să lase mormîntul pustiu, eu, îmboldit bag seama de vreun gînd potrivnic ori de cine știe ce pornire vrăjmașă, dacă nu cumva, Doamne ferește, chiar de amîndouă, m-am uitat la... Surprize, surprize... Adică, asta e, s-o spunem pe șleau și fără fasoane, m-am chiombit la Andreea Marin. Și
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
confuzie) decât cea a altor muzici. Dexteritatea occidentală de a clasifica, combina, diseca, structura și construi ne-a condus la supremația mondială în manufactură, medicină și electronică. Și totuși, populația noastră se întoarce către o muzică ce derivă mai cu seamă din diaspora africană, decât din ’propria’ noastră cultură muzicală.” Iată o poziție „tare” care nu mai poate fi neglijată! Drumul actual al muzicii contemporane se vede confruntat cu o mulțime de probleme, de la sistemele de acordaj la marketing. Ceva trebuie
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
mîndria de-altădată Și-și poartă sarcina cu nepăsare.” (M. Codreanu, Piramida leilor) „Primul cuvînt pe care l-am rostit - își amintește Ștefan Cazimir - a fost, n-o să credeți, «cal»! Așa mi-a spus mai tîrziu mama și, de bună seamă, acesta-i adevărul. Cum s-a întîmplat este greu să-mi explic. De ce n-am început, ca toți ceilalți, cu «ma-ma», preferîndu-l pe «cal», va rămîne de-a pururi o taină. Tot ce pot bănui este că, printre jucăriile
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
instituții și cu formele de relief înconjurătoare: dealul Cozla, dealul Petricica, muntele Cernegura. Familia a locuit succesiv pe strada Alexandru cel Bun, pe Colonel Roznovanu și pe bulevardul Emil Costinescu (din 1948 - bulevardul Republicii). Pe Alexandru cel Bun ședeau o seamă de notabili ai tîrgului: avocatul Ioaniu, avocatul Anton, medicul veterinar Palade. Bătrînul Constantin Calmuschi, purtînd ghetre și baston, ieșea zilnic la cinci după amiază. În urmă cu aproape cincizeci de ani, la 17 iunie 1889, vorbise din partea studenților la înmormîntarea
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
urmă pe neființă, ca un paradoxal apel la absolut: „Nu venea de nicăieri, nu se ascundea de nimeni,/ fruntea îi era acoperită cu inele negre,/ pe lîngă urechi tirbușoane lungi îi atîrnau/ pînă la gît, nu puteai să-ți dai seama/ dacă îngerii se pierdeau sau se atîrnau/ ca niște maimuțe printre liane,/ nici nu-ți făceai vreo iluzie că degetele tale/ își vor așeza inelele vreodată pe ele,/ era pierdută,/ nici ea nu-ți mai găsea locul,/ locul ei părea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
ani, dacă perfecțiunea ar fi putut exista,/ ea trecea atunci pe lîngă noi, gata să ne risipim/ peste cei ce ieșeau din metrou osteniți după o zi de lucru,/ n-a simțit privirile noastre, nici/ nu ne-a băgat în seamă, urca, ieșea la lumină/ și-n apusul acela de soare a dispărut,/ n-am scos nici un cuvînt, doctorul și cu mine,/ tăcuți am urcat în R și-am ajuns la Lexington,/ de acolo spre 5 Av, în Central Park am
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]