3,089 matches
-
uriaș, a fi una din ființele legendare, de trei kilometri Înălțime, din poveștile de odinioară - asta e altceva. Căci uriașul trăiește În lumea sa și nu-și dorește alta, nu are nevoie de alta: trece un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fiecare zi și-n fiecare lună și vor continua astfel În fiecare an În sute de orașe, În zeci de țări și În mii de puncte răspîndite pe toată suprafața pămîntului și toate vor fi mereu la fel - o formulă seacă, veșnic reînnoită cu tenacitatea neobosită a unei monotonii idioate - toate vor fi mereu la fel. Un astfel de om n-a Întîlnit nici cea mai mică abatere de la această formulă seacă. Nimeni n-a făcut niciodată o remarcă interesantă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și toate vor fi mereu la fel - o formulă seacă, veșnic reînnoită cu tenacitatea neobosită a unei monotonii idioate - toate vor fi mereu la fel. Un astfel de om n-a Întîlnit nici cea mai mică abatere de la această formulă seacă. Nimeni n-a făcut niciodată o remarcă interesantă sau amuzantă despre statura sa, și doar i-au vorbit despre asta zeci de mii de oameni. Nimeni n-a rostit niciodată vreo replică spirituală sau nostimă despre statura sa, și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pătruns specificul vieții omului Înalt și n-a pus nici măcar o singură Întrebare subtilă sau profundă despre asta, și totuși e de necrezut cîtă curiozitate a stîrnit statura sa, la cîte discuții a dat naștere, cîte Întrebări a iscat. Formula seacă a fost atît de Îndelung repetată, Încît În cele din urmă i-a săpat șanțuri pe creier, iar el răspunde fără să se gîndească, fără să asculte, dînd automat răspunsurile pe care ceilalți doresc să le audă, formula cunoscută, sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În tăcere și singurătate trebuie să fi avut un aspect neobișnuit de pustiu. Spaniolul a resimțit aceasta, iar Înfățișarea aridă și pustie a locului este notată conștiincios În jurnalul său, care, În cea mai mare parte, oferă o lectură destul de seacă. Aici Însă spaniolul este cuprins de o emoție ciudată, care se simte În scrisul său, dînd culoare și vibrație Însemnărilor sale cenușii. Lumina soarelui de dimineață Împurpurează discret apa; imens și auriu, el se Înalță din mare, din spatele șirului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tocmai el o să se prăpădească?... Se zicea că salvase mii de vieți și, cînd i-a venit și lui timpul, n-a putut să se salveze. Au făcut tot ce-a fost omenește posibil, cum se zice, cred c-au secat toate izvoarele științei medicale, dar, În zadar!... la mai puțin de doi ani după moartea tatălui tău; era mort și băgat În pămînt. Țin minte că i-am zis lui McGuire, cînd am citit știrea: „Se arată Încă o dată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-o drept spălătură de vase, și un ușor gust dulce, asemănător sucului de portocală, și o idee de grăsime care plutea deasupra în pete mici Stomacul său se dovedi capabil să rețină întregul amestec lichid. Când îl termină, căci efectiv secase farfuria, ridică și privirea și văzu că Breemeg dădea aprobator din cap către el. Individul zise: - În ordine, domnule Gosseyn, să mergem!... Stabilimentul era o altă grădină prin care se trecea către o ușă ceva mai împodobită. Dar însuși împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
adevăr ! acela chiar dacă ar fi apărat prin interpunerea unei mări sau prin fluvii colosale sau prin munți prăpăstioși, s-ar vedea atât de curând plecat sub curajul tău de erou, încât ar crede că munții s-au cufundat, fluviile au secat, marea a fost înghițită și că însuși pământul, nu flotele noastre s-au apropiat de el. Pare că văd în mintea mea triumful tău, îngreunat, nu prin prada luată din provincii și prin banii storși de la aliați, ci prin armatele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
E ușor. — E cea mai grea slujbă pe care-o avem. Trebuie să dai impresia că-i asculți îndeaproape. Trebuie să-i înghesui cu întrebări pentru a-i face să spună cît mai multe cuvinte, dacă dau semne că le seacă. Trebuie să-l încurajezi pe fiecare să vorbească pînă obosește - deci cît mai mult. — Și, după aceea, o să scriu un raport despre ce spun? — Nu. Notează-le doar numele și adresa și spune-le că îi vom înștiința prin poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta. — De ce? — Nu te băga, zise soldatul. — Nu mă bag, dar nu ne puteți spune ce se întîmplă? — Se va anunța. Duceți-vă acasă și așteptați anunțul. Lanark observă că fiecare canal pe lîngă care treceau era blocat. O voce seacă urla în depărtare, dar sunetul ei se apropia. Venea dinspre un megafon instalat pe o dubiță care se deplasa încet. „UN ANUNȚ DE URGENȚĂ. îN CINCISPREZECE MINUTE DUPĂ BĂTAIA NORMALĂ A INIMII, PRIMARUL SLUDDEN VA FACE UN ANUNȚ SPECIAL DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este foarte posibil ca amintirile primului și ale celui de-al doilea corp să se fi pierdut. Chipul uriașului reflecta calculele interioare care i se derulau în minte, în așteptarea tensionată a declanșării unei acțiuni iminente. Reluă cu o voce seacă: ― Bineînțeles, voi plăti asistența ta la justa ei valoare. Nu voi distruge civilizația non-A. Nu voi folosi energia atomică. O voi rupe cu Enro sau, cel puțin, nu-l voi informa cât mai mult timp posibil. Aici voi duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
este foarte posibil ca amintirile primului și ale celui de-al doilea corp să se fi pierdut. Chipul uriașului reflecta calculele interioare care i se derulau în minte, în așteptarea tensionată a declanșării unei acțiuni iminente. Reluă cu o voce seacă: ― Bineînțeles, voi plăti asistența ta la justa ei valoare. Nu voi distruge civilizația non-A. Nu voi folosi energia atomică. O voi rupe cu Enro sau, cel puțin, nu-l voi informa cât mai mult timp posibil. Aici voi duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se-nălțau peste garduri, de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea în el, sfâșiată, vocea locului în care crescuse și se strânse, ca rupt de crampe, la picioarele unui pod de sub care apa secase. Câțiva muzicanți se-aciuaseră sub piloni și cântau, iar cântecul lor răsuci și mai mult durerea din el. Oamenii se duceau către casă pe jos sau pe motorete luminate de câte un far, iar lui i se păru că nici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și făcuse o ruină din Arg-e Bam. Zartosht-ii din Yazd îi spuneau țara oaselor, fiindcă vântul și ploaia scoteau din adânc schelete de pești mai mari ca o barcă. Peretele muntelui Lalezar creștea din mormintele unei mări. Zarathustra Înțeleptul le secase din ape și lăsase doar creste cu cărări pentru oi. Pentru el, un copil încă nedus la școală, Kerman era oaza fructelor de ajil și-a covoarelor îndesite din majlis-ul bunicilor: „Lână de Kerman“, zicea capul respectatului șir de popi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cas-aruncă, Iară mătura su pat Să gândești că-i măturat.. 286 Astă fată de birău Su poale de lepedeu, C-un dărab de sac în cap - Ea gândește că-i bumbac. 287 Părăuț cu apă rece Dare-ar Dumnezeu să sece, Să rămâie numai tina Să mă iubesc cu vecina. 288 Mă dusei ziua la fân Cu dorul mîndruți-n sân, Tot strângeam cîte-o căpiță Și mă dam după guriță. 289 Zis-au maica să mă-nsor Să-i aduc un ajutor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
L-aș lua dintr-un tău. 309 Cîtu-i d-ici pân-la Tinca Ca și mine nu-i afla, Cîtu-i d-ici pân-la Holod Puțini prunci ca mine - au fost. 310 De cîndu-s curvele-n țară Nu-i nici grâu, nice secară Numai neghinioară goală. 311 Dacă nu-i și nu-i și nu-i Norocul la vremea lui. 312 Câte fete cu cojoc Toate așteaptă să le joc - Le mai joace cioarele Că mă dor picioarele. 313 Eu, puicuță, te-aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așa-ncurcați, Până vom intra-n Carpați. Și tot astfel să urmați Să putem să fim scăpați, Și să fim neurmăriți De femei și de bărbați. Vom intra-n munții Carpați, Munți de stâncă și de piatră, Isvoarele nu mai seacă Și căprioarele joacă. Iată, vedeți voi băeți, Ce loc frumos v-am ales, Căprioare să-mi vânați Cu ele-n târg să-mi plecați De geaba să nu le dați Pe la boierii bogați, Ci pe unde mi le dați, Sama
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune uscate S-aruncăm în guri căscate, Și muiați cîte-o cojiță Și le-o dați ca să înghiță, Să nu stea cu gura seacă Ci de dor să le mai treacă. Munți înnalți, luminoși, Bine v-am găsit sănătoși. {EminescuOpVI 308} PREDICAȚIA ȚIGANILOR Predicație prea luminată Scrisă în miază noapte Cu sloave de lapte. Ziua Paștilor, Bucuria țiganilor Cari cu bucurie așteaptă praznicul, F
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. Împăratul surâse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică creștină, Mult ești dulce, mult ești bună, Bună ești și foarte dulce Ș-oi să mor dacă mă duce. Intru-n casă ca să-mi treacă, Dorul tău mai rău mă seacă, Stau în loc și arz în foc, 460 {EminescuOpVI 461} {EminescuOpVI 462} {EminescuOpVI 463} No. 63 Vremea despărțirii iată c-au sosit Și toată simțirea ah, m-au părăsit. Soarele m-apucă și adio zic, Zic, dar cu durere pieptul mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică creștină, Mult ești dulce, mult ești bună, Bună ești și foarte dulce Ș-oi să mor dacă mă duce. Intru-n casă ca să-mi treacă, Dorul tău mai rău mă seacă, Stau în loc și arz în foc, 460 {EminescuOpVI 464} Pomii dacă înfloresc Paserile se iubesc, În tot felul glăsuesc, Vai de cei ce pătimesc. Toată ziua loc nu are Îmblând după vânătoare Și de prind vr-o căprioară O săgeată de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt și brațe goale și brățări multe până la cot ― o spaniolă de ocazie, bălaie, de-o grație subtilă, o marchiză deghizată. Își plimbă degetul pe rama prăfuită și anunță cu o voce seacă: ― M-am întors. Pe la colțul ochiului îi fugi o lacrimă. După câteva ore coborî din pat. Nu-și dădea seama dacă dormise, sau pur și simplu izbutise, așa cum i se mai întîmplase de două, poate de trei ori în viață
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o viață sălcie, cu care mă învățasem, așa cum te înveți să trăiești nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-a privit admirativ, fremătând, spre marea mea surpriză, de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. "Dumnezeu mâncat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
însăși părăsind oaza pe care a vrut s-o cultive. A urmat recunoașterea cea mai dificilă și cea mai neplăcută, la care am fost constrâns totuși să ajung. Într-o dimineață m-am trezit cu sufletul uscat, fără nici un ecou. Secase în mine orice suferință și am înțeles atunci un lucru care m-a pus pe gânduri. Luasem disperarea mea drept durere când, de fapt, era altceva. În realitate nu mă zguduise moartea femeii pe care o iubisem, ci moartea femeii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
surâdă ironic, aplecat peste umărul meu, după ce mi-a mai acordat o amânare, cum s-a întîmplat și puțin mai devreme... Strigoii amintirilor ieșiseră dintre stânci și dansau în jurul meu. Apoi s-au pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]