2,586 matches
-
aglutinarea concepțiilor religioase blakeene îl joacă ramură antinomica a protestantismului. E.P. Thompson încearcă să demonstreze o posibilă legătură între Blake și sectă muggletoniană, fundata de William Reeves, care rezistă până în a doua jumătate a secolului al XVIII-ea. Una dintre credințele sectei este că râul se răspândește în lume în urma unui raport sexual dintre Eva și șarpe. Fructul necurat al acestei uniuni este Cain, în vreme ce Abel rămâne fiul curat al lui Adam (1993, p. 73). În concepția muggletonienilor, nu poate exista nicio
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
William Sharp, care este unul dintre cunoscuții lui Blake. Simplă coincidență? Nu rezidă în intenția mea să ofer răspunsuri definitive la o temă atât de controversata. Problemă influenței pe care o exercita asupra lui Blake, în varii etape și grade, secte dintre cele mai pestrițe depășește frontierele studiului de față, consacrat poeticii operei elaborate de romanticul englez. Totuși, m-am oprit asupra câtorva dintre ele tocmai pentru a evidenția că entuziasmul mistic blakean nu irupe dintr-un soi de conștiință excentrică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
parte, dialectica lui Blake se poate revendică, în egală măsură, de la credință pauliciana în clivajul dintre bine și rău167. Acești gânditori religioși poartă numele de maniheeni în tradiția autorilor bizantini 168. Potrivit lui Malcolm Barber, persanul Mani, fondatorul legendar al acestei secte, este influențat, în chip decisiv, de Marcion, gânditor care respinge realitatea ebraicului YHWH. Astfel, Mani își creează propria versiune dualista, potrivit căreia materia este, în mod inerent, rea, iar Dumnezeu însărcinează "evocările" să genereze o lume materială, menită să slujească
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pentru a întreține, în mod neintenționat, o dispută între cele două săbii, temporală și spirituală, care apoi s-au transformat în diferențierea apărută în secolul al XVIII-lea dintre stat și o societate civilă care conținea o mare varietate de secte. 25 Slavenka Drakulić, "The Smothering Pull of Nationhood", Yugofax (31 octombrie 1991), p. 3. 26 Vezi scurtele remarci introductive în Michael Walzer (ed.), Toward a Global Civil Society, Providence și Londra, 1995, pp. 2-4. 27 Cazul italian este examinat în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
consacrate istoriei iacobinismului 10. Pentru Barruel, originea și desfășurarea revoluției franceze erau legate profund de acțiunile francmasoneriei, moștenitoarea unei vechi tradiții a urii față de Monarhie și față de Biserică, francmasoneria fiind ea însăși condusă, într-o împrejurare sau alta, de o sectă, aceea a Iluminaților din Bavaria, care a ajuns s-o controleze. În această revoluție franceză, scrie Barruel, totul, pînă la cele mai înspăimîntătoare nelegiuiri, totul a fost anticipat, gîndit, pus la cale, deci statuat: totul a fost consecința celei mai
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trecut pentru a-i dezvălui misterele. Complicii sînt legați prin jurămîntul tăcerii și o pedeapsă cumplită îl va lovi, în mod inevitabil, pe cel ce va îndrăzni să trădeze. Ceremonii inițiatice, un ritual complicat și misterios marchează întotdeauna intrarea în sectă. Fie prin sărăcia lor surprinzătoare, fie prin dificultatea de a face o legătură între ele, locurile alese pentru întîlniri sau discuții trebuie să asigure acestor ceremonii secretul deplin. Pregătiți, după cum arată abatele Barruel, în conformitate cu o adevărată pedagogie a secretului, oamenii
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
semnificative sînt importanța acordată mijloacelor de informație și accentul pus pe nevoia de a asigura controlul lor. "Literatura și ziaristica sînt forțele educative cele mai importante", stabilește, ca principiu, al doisprezecelea Protocol. Trebuie deci ca, grație puterii lor financiare, oamenii sectei să pună mîna încetul cu încetul pe întreaga presă. Trebuie apoi ca prin spionaj și prin șantaj, prin acțiuni energice și înfricoșătoare, ei să dispună de o docilitate absolută în redacții. Aparent, nimic nu va afecta diversitatea titlurilor și pluralitatea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și iar îi batem la fund pe băiețeii frumoși". Tonul se îndepărtează de orice glumă atunci cînd unii autori de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, specialiști în lupta antimasonică, evocă "hidoasa lubricitate" a mulțimilor revoluționare, organizate și conduse de agenții sectei. Dar abia cu relatarea uciderilor ritualice evreiești se ajunge la limita ororii întru perversitate. Victimele preferate sînt, într-adevăr, băieți foarte tineri, aceasta și din pricina faptului că, în prealabil, a avut loc, fiind bine pregătită, răpirea fetelor. "Victima aleasă, comentează
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
E vorba de același dosar și același rechizitoriu, de aceleași fixații și obsesii, de aceeași atmosferă nevrotică în care se amestecă spaima și fascinația. Cu ritualurile sale clandestine, cu ceremonialul său inițiatic, cu ierarhia ei supusă unei discipline de fier, secta conspiratoare apare asemenea acestei contra-Biserici, aflată în slujba Răului, pe care o denunță vechile tratate de demonologie. Așa cum în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, pe vremea acelor mari și susținute vînători de vrăjitoare, apariția molimelor, ravagiile furtunilor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ou Vocabulaire de mots nouveaux (1801), în care "nihilist" sau "rienist" este definit cel "care nu crede în nimic, pe care nu îl interesează nimic". "Rienismul", ca termen pentru a desemna lipsa totale de credință în opoziție cu diferitele credințe, secte și viziuni asupra lumii este folosit incidental și de Joseph de Maistre în Corespondența diplomatică din Sankt Petersburg (1811-1817). De Maistre deplânge faptul că în Rusia sunt acceptate toate sectele, chiar și "nihilismul", în vreme ce catolicismul nu este tolerat. Și, ca să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
desemna lipsa totale de credință în opoziție cu diferitele credințe, secte și viziuni asupra lumii este folosit incidental și de Joseph de Maistre în Corespondența diplomatică din Sankt Petersburg (1811-1817). De Maistre deplânge faptul că în Rusia sunt acceptate toate sectele, chiar și "nihilismul", în vreme ce catolicismul nu este tolerat. Și, ca să adăugăm un alt nume celebru la investigația noastră asupra istoriei conceptului, putem aminti că, mai târziu, "nihilismul" va fi menționat în mod explicit și de Jules-Amédée Barbey d'Aurevilly. În
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acestea fie împotriva prietenului Ernst Troeltsch, care în conferința Cultura germană (Deutsche Bildung, 1918) își punea din nou speranțele în cele trei mari puteri tradiționale care au format Europa, adică umanismul, creștinismul și spiritul germanic; fie mai cu seamă împotriva sectelor și profeților care apăreau pretutindeni după cum intuise deja Thomas Mann în nuvela Beim Propheten (1904) și după cum el însuși a constatat, având posibilitatea să observe îndeaproape în Heidelbergul său natal exemplul cercului ezoteric format în jurul lui Stefan George. Reacția cercului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
formulă de echilibru între valorile "libertate" și "egalitate", apreciate atât la nivel individual, cât și la nivel social. Religiozitatea este o altă valoare fundamentală pentru cultura americană, Tocqueville surprinzând modul în care această este împărtășită la nivel social: "Aproape toate sectele din Statele Unite sunt cuprinse în marea unitate a creștinătății, iar morala creștină este peste tot la fel. În Statele Unite autoritatea suverană este religioasă (...); nu există nicio altă țară de pe glob în care religia creștină să aibă o influență mai mare
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
formulă de echilibru între valorile "libertate" și "egalitate", apreciate atât la nivel individual, cât și la nivel social. Religiozitatea este o altă valoare fundamentală pentru cultura americană, Tocqueville surprinzând modul în care această este împărtășită la nivel social: "Aproape toate sectele din Statele Unite sunt cuprinse în marea unitate a creștinității, iar morala creștină este peste tot la fel. În Statele Unite autoritatea suverană este religioasă [...]; nu există nicio altă țară de pe glob în care religia creștină să aibă o influența mai mare
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
are răspunsuri, se refugiază în spa tele cuvintelor ,,încurcate sunt căile Domnului “. Poate că pentru unii căile pot să rămână încurcate, dar pentru ca omul obișnuit să poată înțelege adevărul, cineva trebuie să le descurce. În lume au luat ființă multe secte religioase și fiecare susține că interpretează corect Biblia, iar în num ele acestei Biblii au fost și sunt ademeniți în special tinerii, pe căi dubioase și chiar periculoase. Cum se pot apăra acești oameni de capcanele care li se întind
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Augsburg, se bazează pe un artificiu cronologic verificabil, și anume, întâlnirea sa la Roma cu Bernardo Prim, întemeietorul mișcării „Săracii din Lyon”. Acest fapt trebuie să fi avut loc în 1210, deoarece bula lui Inocențiu al III-lea despre acea sectă datează chiar din acel an. Burcard face o distincție clară între ordinul fondat de Francisc, și aprobat de Scaunul Apostolic, și mișcările eretice și pauperistice contemporane. Cu o aluzie escatologică la sfârșitul lumii, preconizată și de Iacob din Vitry (cf.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vultur (cf. Ps 102,5); iar Scaunul Apostolic le-a aprobat. Este vorba de Frații Minori și Frații Predicatori. Motivul pentru care au fost aprobate se datorează probabil următorului fapt. 2. În Italia erau răspândite, și mai sunt încă, două secte, prima numită a Umiliaților, iar a doua, a Săracilor din Lyon. Papa Luciu, nu cu mult timp în urmă, condamnase pe adepții lor ca fiind eretici pentru că printre ei circulau dogme și obiceiuri superstițioase; mai mult de atât, în predica
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca fiind eretici pentru că printre ei circulau dogme și obiceiuri superstițioase; mai mult de atât, în predica lor clandestină, pe care o desfășurau în locuri secrete, nesocoteau autoritatea Bisericii și preoția. Noi am văzut în acel timp pe unii din Secta Săracilor din Lyon prezentându-se la Scaunul Apostolic, îndrumați de un anume Bernard, probabil maestrul lor. El cerea cu stăruință ca modul lor de viață să fie aprobat, afirmând că ei trăiau după modelul apostolilor. Ei refuzau, de fapt, așa cum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care erau prezenți. 2. Am auzit spunându-se că fericitul Francisc ajunsese într-un sat de prin Lombardia, pe unde se vorbea de faima sfințeniei sale. Un eretic, luându-l drept un om simplu, în dorința de a-și consolida secta și adepții săi veniți la fața locului, văzând că preotul satului îl întâmpina, exclamă: «O, om bun, ce părere ai despre acesta care are grijă de parohia acestui sat și locuiește cu o concubină iar noi toți știm că e
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Crescențiu din Iesi, oraș din Marca de Ancona. După ce a intrat în Ordin, cu toate că era în vârstă, fiind un bun expert în dreptul canonic și în arta medicinei, a fost ales, după puțin timp, provincial de Marche. Acolo a găsit o sectă de oameni superstițioși, care nu trăiau conform adevărului Evangheliei și după prevederile Ordinului nostru, considerându-se mai spirituali decât alții și voind să trăiască în libertate, atribuind toate acestea inspirației Duhului. El, în perioada când a fost provincial, i-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Augustus avea numeroși opozanți 15 care doreau să reinstaureze sistemul politic republican. J. Carcopino 16 considera că Ovidiu era un inamic al regimului imperial și că ar fi participat la reuniuni pitagoreice clandestine. Cercul de opozanți avea o ideologie neopitagoreică, sectă filozofică suspectă prin adunările ei secrete. Nici argumentele lui Carcopino nu suportă însă o analiză riguroasă. Într-adevăr, Ovidiu prezintă, în Metamorfoze, Cartea XV, teoria metempsihozei, dar opera poetului conține multe elemente în contradicție cu doctrina lui Pitagora 17. Alți
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
într-o lună. Ar trebui înmulțite aceste cifre cu cel puțin 10.000, pentru a evalua numărul de criminali și de victime la scara Indiei. Și aici regăsim o "reacție" împotriva unei lumi în schimbare, iar pentru indivizi, pentru o sectă, o "revoluție" adică o întoarcere la imaginarul unui trecut. Influența crescîndă a puterilor occidentale începînd din secolul al XVIII-lea, rivalitățile lor, lupta deschisă dintre Franța și Anglia, nu au făcut decît să mărească amplitudinea tulburărilor apărute, patru secole mai
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
spre modernitate, în timp ce islamul, budismul și hinduismul opun o rezistență îndârjită ideilor moderne; secularizare și laicizare (adică desprinderea societății de instituțiile și practicile religioase); criza spirituală, concretizată prin slăbirea autorității instituțiilor religioase; prozelitismul și libertatea religioasă; comunismul și ateismul; ascensiunea sectelor; conflictele religioase; fundamentalismul; d) Fundamentalismul religios (integralismul) Fundamentalismul este o mișcare religioasă caracterizată prin interpretarea radicală a mesajului religios transmis de textele sacre. Pe baza lor, unele grupări, sub pretextul apărării valorilor religioase tradiționale dintr-o anumită societate, caută să
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
care cunoșteau foarte bine ceea ce este ironic, având în vedere faptul că dețineau sclavi cele mai noi teorii europene despre universalitatea drepturilor omului. America, care devenise deja un adevărat magnet pentru imigranți, era locuită de adepții a numeroase religii și secte. Părinții fondatori au adoptat conceptul de libertate religioasă, fiind conștienți de impactul pe care l-au avut conflictele religioase din Europa și văzând ecouri ale acestora în propria istorie colonială. Noua Constituție americană prevedea, în articolul VI, că "nu se
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și imuabile ale moralității individuale". Ceea ce este mai important este faptul că el a oferit un model pentru viitoarele guverne prin sprijinul acordat toleranței religioase. Washington a declarat că nu îl interesează dacă oamenii sunt "musulmani, evrei, creștini aparținând oricărei secte sau atei"10. Unica sa preocupare era ca aceștia să se bucure de dreptul la libertatea religioasă, de expresie și de gândire. În 1790, într-o scrisoare adresată congregației evreilor din Newport, Washington îi asigura că "guvernul Statelor Unite nu va
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]