2,120 matches
-
surprindem cu ușurință faptul că ființele vii sunt guvernate de mecanisme cibernetice (feed-back și feed-before), care le asigură nu numai un anumit grad de libertate în oceanul cosmic, ci și alegerea celei mai favorabile căi în procesul de evoluție. Dimensiunile semiotice ale sistemelor vii asigură un și mai avansat grad de libertate, care conduce spre o libertate semiotică menită să consolideze sistemul și să-i asigure perenitatea. Dimensiunea semiotică a sistemelor vii este bazată pe organizarea constituenților structurali și funcționali și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
asigură nu numai un anumit grad de libertate în oceanul cosmic, ci și alegerea celei mai favorabile căi în procesul de evoluție. Dimensiunile semiotice ale sistemelor vii asigură un și mai avansat grad de libertate, care conduce spre o libertate semiotică menită să consolideze sistemul și să-i asigure perenitatea. Dimensiunea semiotică a sistemelor vii este bazată pe organizarea constituenților structurali și funcționali și nu poate exista fără această bază. Combinarea avantajelor oferite de codul digital cu cele date de codul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ci și alegerea celei mai favorabile căi în procesul de evoluție. Dimensiunile semiotice ale sistemelor vii asigură un și mai avansat grad de libertate, care conduce spre o libertate semiotică menită să consolideze sistemul și să-i asigure perenitatea. Dimensiunea semiotică a sistemelor vii este bazată pe organizarea constituenților structurali și funcționali și nu poate exista fără această bază. Combinarea avantajelor oferite de codul digital cu cele date de codul analogic asigură organismelor un grad de libertate față de constrângerile mediului practic
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
simte și înțelege ceva despre ea. Acestui principiu i-am putea asocia un altul, care trebuie să lărgească sfera comunicării și a înțelegerii: fiecare organism simte și înțelege ceva despre el și despre sistemele superioare în care este integrat. Interpretarea semiotică a vitalului ne facilitează înțelegerea interrelațiilor care se stabilesc între speciile unei biocenoze și, mai mult decât atât, necesitatea introducerii noțiunilor de nișă semiotică și semiosferă. Biosemiotica impune o nouă orientare în interpretarea vitalului cu toate aspectele sale, până la evoluția
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
organism simte și înțelege ceva despre el și despre sistemele superioare în care este integrat. Interpretarea semiotică a vitalului ne facilitează înțelegerea interrelațiilor care se stabilesc între speciile unei biocenoze și, mai mult decât atât, necesitatea introducerii noțiunilor de nișă semiotică și semiosferă. Biosemiotica impune o nouă orientare în interpretarea vitalului cu toate aspectele sale, până la evoluția biologică. NOTE UN SEMNAL DE ALARMĂ LANSAT DE GRIGORE ANTIPA CĂTRE ȚARĂ Nu poate fi cu adevărat om de știință sau de cultură, sau
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în tainele și dimensiunile vitalului. Construirea mediului (individual) propriu se realizează prin întrepătrunderea mediului extern cu mediul intern. Pentru a nuanța unele aspecte legate de construirea mediului propriu biosemiotica ne oferă o nouă perspectivă. Jakob von Uexküll (1936) introduce în semiotică conceptul de Umwelt, prin care înțelegem mediul construit selectiv, în conformitate cu nevoile și interesele specifice ale organismului individual. Unii încă mai cred că, trăind în același mediu, toate organismele se bucură de aceleași condiții și că folosesc în aceeași măsură factorii
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mai înalte. Acesta ar fi un mecanism al selecției naturale pe care Kampis nu-l intuiește. Universul de semne și de semnale formează semiosfera. Semiosfera asigură ca totul să se lege de totul. Fiecare specie își formează însă nișa sa semiotică în funcție de care își desfășoară existenta în biosferă. După cum specia își formează nișa sa semiotică, tot așa și indivizii își edifică un mediu individual. Acest mediu din punct de vedere semiotic se edifică pe interrelația dintre Umwelt ul și Innenwelt-ul său
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
-l intuiește. Universul de semne și de semnale formează semiosfera. Semiosfera asigură ca totul să se lege de totul. Fiecare specie își formează însă nișa sa semiotică în funcție de care își desfășoară existenta în biosferă. După cum specia își formează nișa sa semiotică, tot așa și indivizii își edifică un mediu individual. Acest mediu din punct de vedere semiotic se edifică pe interrelația dintre Umwelt ul și Innenwelt-ul său. După cum consideră Imanishi Kinji (2002), un atribut al naturii este autonomia. Fiecare viețuitoare acționează
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
are nevoie de un mod de trăi comun, trebuie să funcționeze principiul identității. A identității proprii și a identității celorlalți membri. Identitatea este recunoașterea propriei persoane (individualitate). Se formează în ontogeneză și are și dimensiuni filogenetice. Identitatea are o încărcătură semiotică. Este vorba de recunoașterea propriilor semne și semnale lansate către mediu și diferențierea lor de a semenilor. Recunoașterea în oglindă reprezintă un test de inteligență care a fost trecut de puține ființe (până acum de cimpanzeu și de caracatiță). Principiul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
conceptelor, să sublinieze direcțiile de studiu și progresele sociologiei modei. Tocmai de aceea, din rațiuni metodologice, în primul capitol propun o periodizare a istoriei sociologiei modei. Am evidențiat astfel etapele de studiu, principalele direcții de cercetare (antropologică, istorică, sociologică, psihosociologică, semiotică), publicații, lucrări semnificative. Am subliniat distincția dintre "modă" și "vestimentație" și am argumentat necesitatea integrării unor concepte, precum "gust", "înfățișare" și "manieră", în sfera explicativă a fenomenelor modei. Am prezentat în ordine cronologică principalele direcții de studiu și am stabilit
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
încurajat abordarea acestui subiect în cadrul studiului de față. Următorul pas în logica acestei cărți a constat în legitimarea științifică a obiectului de studiu: fenomenul modei vestimentare. Prima tendință a fost aceea de localizare a subiectului în perimetrul istoriei și al semioticii, date fiind primele lucrări științifice apărute pe această temă. O vastă bibliografie istorică, interesată în special de aspectele vieții cotidiene, a ilustrat deja că "fiecare epocă își are haina ei". Printr-un "arsenal" enciclopedic privind evoluția costumului în diverse epoci
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
oferit suficiente argumente în favoarea faptului că moda a reprezentat, de-a lungul timpului, un instrument al puterii, al celor cu un status socio-economic ridicat și că procesele de aculturație care însoțesc moda se propagă pe verticală, de sus în jos. Semiotica, o altă tradiție a studiilor modei, preocupată îndeosebi de problemele de semnificare, a arătat că indivizii se raportează la obiectele și practicile care compun "sistemul modei" (R. Barthes, 1967) în baza conotaților sociale (semnificaților) atașate acestora. Analiza sociologică a modei
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
arătat că indivizii se raportează la obiectele și practicile care compun "sistemul modei" (R. Barthes, 1967) în baza conotaților sociale (semnificaților) atașate acestora. Analiza sociologică a modei m-a ajutat să merg mai departe cu implicațiile enunțate în istorie și semiotică. Transformat în obiect de studiu al sociologiei, corpul îmbrăcat este un "fapt social", un trup socializat, care marchează distincția dintre natură și cultură. În diversele etape ale socializării, individul își însușește normele sociale ale "civilizării", exprimând consensul asupra manierelor considerate
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
care autorul l-a dat acestei noțiuni, anume de formă emergentă în interacțiunea socială a indivizilor (vezi capitolul al II-lea). 1.4. Perioada fondatorilor (1960-1990) Seria lucrărilor publicate între anii 1960 și 1990 acoperă patru domenii de cunoaștere: sociologia, semiotica, psihologia socială și studiile culturale. Primul este reprezentat de abordarea sociologică a fenomenului modei sub influența unor reflecții dedicate în special comportamentului colectiv. Astfel, moda a fost explicată prin intermediul teoriilor despre comportamentul colectiv, respectiv teoria contagiunii emoționale (G. Le Bon
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
capitolul al doilea, rezultatele și concluziile studiului întreprins de Pierre Bourdieu pot fi valorificate în cercetarea teoretică și empirică a impactului modei vestimentare asupra diverselor sfere ale vieții sociale. Către sfârșitul anilor '60, analiza modei își face debutul în discursul semioticii prin lucrările și articolele filosofului și semioticianului francez Roland Barthes (1915-1980). Pornind de la evidența că moda reprezintă un fenomen de masă, deoarece sondajele indicau faptul că jumătate din femeile din Franța anilor '60 citeau regulat reviste consacrate modei, Roland Barthes
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Pornind de la evidența că moda reprezintă un fenomen de masă, deoarece sondajele indicau faptul că jumătate din femeile din Franța anilor '60 citeau regulat reviste consacrate modei, Roland Barthes (1967/1983,19) realizează, în lucrarea Système de la mode, prima analiză semiotică a vestimentației- imagine așa cum apare aceasta în revistele de modă: ca vestimentație plastică (fotografia care redă un anume articol de îmbrăcăminte) și ca vestimentație verbală (descrierea acestei fotografii). Mai exact avem de-a face cu o analiză semiotică, în care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
prima analiză semiotică a vestimentației- imagine așa cum apare aceasta în revistele de modă: ca vestimentație plastică (fotografia care redă un anume articol de îmbrăcăminte) și ca vestimentație verbală (descrierea acestei fotografii). Mai exact avem de-a face cu o analiză semiotică, în care moda, în tradiția școlii lui Ferdinand de Saussure (1857-1913), este concepută ca un sistem de semnificații. Totuși, autorul precizează, în introducerea ediției din 1967, că cercetarea întreprinsă nu vorbește nici despre limbaj, nici despre haine, ci despre traducerea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
nu vorbește nici despre limbaj, nici despre haine, ci despre traducerea unuia în celelalte, având în vedere că limbajul este un sistem de semne. Totodată, autorul citat oferă o definire a obiectului de studiu al sociologiei modei, precizând că, în timp ce semiotica este preocupată să descopere reprezentările colective ale imaginilor vestimentare, sociologia are ca obiect de studiu sistemul real al vestimentației, care, potrivit lui R. Barthes, nu este niciodată mai mult decât "orizontul natural pe care și-l dă moda pentru a constitui
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ca obiect de studiu sistemul real al vestimentației, care, potrivit lui R. Barthes, nu este niciodată mai mult decât "orizontul natural pe care și-l dă moda pentru a constitui anumite semnificații" (R. Barthes, 1967/1983, 9). În general, în cadrul abordării semiotice a modei, lucrarea Système de la mode este frecvent citată. Concepția lui Roland Barthes asupra modei vestimentare se regăsește și într-un articol critic asupra analizei istorice și sociologice a vestimentației, intitulat Historie et sociologie du vêtement: quelques observations méthodologiques (1957
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
poartă haine și dacă acestea îndeplinesc funcții protective, estetice și psihologice. Demersurile istorice și sociologice ar trebui direcționate către cercetarea modului în care comportamentele vestimentare constituie un sistem organizat, formal și normativ, recunoscut de membrii unei societăți (ibidem). În termenii semioticii lui Ferdinand de Saussure, hainele sunt o combinație între semnificant (forma vestimentației) și semnificatul (sensul, semnificația articolului de vestimentație) extern acestora (epocă, stat, clasă socială). "Fără să remarce această distincție proprie lingivisticii, istoricii tind să scrie istoria semnificatului, și astfel
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
1993, 743). Relația dintre semnificat si semnificant este caracterizată de un cod (code), adică de un sistem de reguli și de convenții sociale, de care oameni nu sunt întotdeauna conștienți, achiziționat prin procesele de enculturație și socializare. Demersul analitic specific semioticii, de diferențiere între semnificant și semnificant, constituie și astăzi un mod de cercetare a vestimentație unor grupuri subculturale de hip-hop-eri (M.A. Morgado, 2007) și punk-eri (M.H.W. Selfhot, 2008). Cel de-al treilea domeniu de studiu la care mă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
aceștia, pentru discuția de față este relevantă contribuția sociologului englez Dick Hebdige (1979, 1983) la explicarea stilului vestimentar al grupurilor subculturale din Anglia anilor '70. Cartea lui Dick Hebdige din 1979 Subculture: The Meaning of Style constă într-o lectură semiotică a vestimentației subculturii punk, aceasta reprezentând, în viziunea autorului, o formă de rezistență simbolică (sign struggle) la ordinea socială dominată (D. Hebdige, 1979, 17). Am denumit intervalul de timp cuprins între anii 1960 și 1990 "perioada fondatorilor" deoarece tema a
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și limba ca mijloc de comunicare. În modelul lingvistic clasic, elaborat de Roman Jakobson (1963), codul reprezintă un ansamblu de semne și o combinație a lor, împărtășite atât de emițător, cât și de receptor (apud I. Drăgan, 1996, 20). În semiotică, codul este condiția sine qua non a proceselor de comunicare umană, conținând "reguli pentru generarea unor semne ca ocurențe concrete în cursul interacțiunii de comunicare" (U. Eco, 1976/2008, 78). În Encyclopedia of Clothing and Fashion (2005), codul vestimentar este
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
expresiile actorului social) și fața "etalată" (impresiile auditorului) pentru a sublinia faptul că nu întotdeauna acestea sunt convergente (idem, 1959/2003, 31). Expresivitatea individului (și ca atare, capacitatea sa de a crea impresii) pare să implice două tipuri de activitate semiotică radical diferite: expresia pe care o dă și expresia pe care o transmite. Prima se bazează pe simboluri verbale sau pe substitute ale acestora, folosite în mod declarat și exclusiv, cu scopul de a transmite informația pe care ele și
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
fundamentată teoretic în deceniul al șaptelea al secolului trecut. La acea vreme, interacționismul simbolic, prin Herbert Blumer, Ervin Goffman, Gregory Stone, și structuralismul, reprezentant de Roland Barthes, Dick Hebdige, John Hartley, se afirmau în perimetrul unor discipline precum psihologia socială, semiotica, sociologia și studiile culturale. Acestea sunt de fapt și orientările teoretice care vor oferi alternative explicative la teoria trickle-down: moda nu este o resursă a clasei dominante care își conservă statutul social superior, ci mai degrabă un consens stabilit în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]