2,355 matches
-
nouă"! Peste ani, la o întrebare a lui Geo Bogza despre modul în care vede natura, ea răspunde așezat: "O iubesc ca pe mine însămi, dar eu fac parte din ea și n-am s-o pot privi niciodată cu seninătate, de undeva de unde poate fi privită în întregime (...). Încerc doar s-o străbat până acolo sus la izvoare, unde am fost chemată să ard eu însămi trupul drag al unei vietăți care stă să moară" (Călătorie). De la senzorial la reflexivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
copiii (uciși de o "pasire de hier", de război adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de ori pe zi..." Nostalgie, un anumit mod de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din erotica romanticului însingurat; poezie de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea citit sau rostit în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute. În fapt, Nicolae Dabija evoluează în prelungirea cântului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de migrație, ramificații importante se dezvoltă în Europa Occidentală și în America de Nord. Dumnezeul hasidismului este un Dumnezeu al bunătății și al milei. Acestea fiind spuse, chiar în interiorul hasidismului reacțiile la suferință variază. Una dintre ele îndeamnă la privirea încercărilor cu seninătate, deoarece tot ce i se întâmplă omului este din voia lui Dumnezeu și, ca atare, nu poate fi fără motiv. După Pinhas din Koreț, tristețea și amărăciunea rezultă din mândrie, din ideea omului că nu ar trebui să sufere. Ființa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Universul obiectelor și al formelor ilustrează, la rându-i, aceeași nouă vârstă a bunăstării. A trecut vremea când futuriștii vedeau în mașini și în automobil „nașterea Centaurului”. Astăzi, mărcile de automobil sunt mai discrete în privința vitezei: ele exaltă securitatea, confortul, seninătatea, noile moduri de a trăi spațiul și timpul călătoriei: „Nirvana în 5,9 secunde” (Nissan). În raportările față de locuință, asistăm la succesul ce poartă marca Feng Shui. Băile cu jacuzzi mizează pe armonia trupului și a spiritului. Produsele de întreținere
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rețete pentru maximizarea satisfacțiilor și a potențialelor noastre psihologice? Idealurilor de renunțare la lume le-au urmat tehnicile de self help ce au drept scop să procure, simultan, reușită materială și pace interioară, sănătate și încredere în sine, putere și seninătate, energie și liniște sufletească, altfel spus, fericirea interioară, fără a fi nevoie să renunțăm la nimic exterior (confort, succes profesional, sex, divertisment). Individul hiperconsumator aspiră la avantajele lumii moderne și la armonie interioară pe deasupra. Înțelepciunea se confundă cu detașarea și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
când își va afirma încă o dată hotărârea de a se întoarce de unde plecase, el va povesti prima sa ascensiune pe munte, sentimentul avut atunci că nu va mai reveni niciodată în acele locuri, împăcarea sufletească, dătătoare de calm și de seninătate, cu ideea morții: „Mi s-a părut că moartea și cu mine ne plimbam împreună, ca doi buni tovarăși de călătorie” (ca acel tovarăș de călătorie care venise să-l ia pe Eyolf). Deznodământul va însemna rămânerea lui Allmers în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
divinitate, figură a interstițiului, a umanului și, totodată, a non-umanului) - și templul din Extremul Orient - aici pentru că „joacă într-o piesă mai puțin tragică, așezată dinaintea tămâiei care fumegă, cu mâinile împreunate și cu o expresie calmă, de o desăvârșită seninătate”, nu ne amintește ea oare de statuia lui Herodot din „Actorul și supramarioneta”, acel Herodot ce-și ține durerea în palme? Marile virtuți ale marionetei/statuie sacră sunt tăcerea și supunerea. Ea așteaptă în tăcere „ca stăpânul să-i facă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
învinși, care sunt disprețuiți, uitați, neglijați. Mai rău: care sunt discreditați prin caricaturizare. Astfel încât corpusul presocratic în versiunea lui hedonistă este ruda săracă atât în învățământ, cât și în editare. Drept urmare, conceptele esențiale care-l definesc nu sunt abordate cu seninătate: cum să interpretezi cuvântul materie? Cum să gândești atomul? În ce termeni se poate vorbi despre zei, despre Dumnezeu, despre divin? Ce trebuie înțeles prin cuvântul plăcere? Dar prin bucurie? La fel și cu dorința. Care este definiția noțiunii de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
divin? Ce trebuie înțeles prin cuvântul plăcere? Dar prin bucurie? La fel și cu dorința. Care este definiția noțiunii de bine suveran? Trupul antic și grecesc este oare asemănător trupului postmodern și postcreștin? Tot așa cum învingătorii nu pot spune cu seninătate adevărul celor care au pierdut, învinșii nu pot nici ei să-și scrie cu seninătate istoria. Cu atât mai mult cu cât nu se pot baza decât pe niște fragmente aleatorii și pe niște contexte reductoare... Astfel încât a-i citi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Care este definiția noțiunii de bine suveran? Trupul antic și grecesc este oare asemănător trupului postmodern și postcreștin? Tot așa cum învingătorii nu pot spune cu seninătate adevărul celor care au pierdut, învinșii nu pot nici ei să-și scrie cu seninătate istoria. Cu atât mai mult cu cât nu se pot baza decât pe niște fragmente aleatorii și pe niște contexte reductoare... Astfel încât a-i citi pe filosofii Antichității și a urmări în opera lor cum stau lucrurile cu plăcerea și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ei. O precauție în modul de întrebuințare: hedonismul face din plăcere binele suveran, scopul spre care trebuie să tindem, obiectivul în stare să aducă laolaltă reflecția și acțiunea; cât despre eudemonism, acesta afirmă necesitatea de a viza starea de bine, seninătatea, fericirea. Cei doi termeni există și înseamnă două lucruri distincte, plăcerea și fericirea nesuprapunând exact aceleași senzații, aceleași emoții, aceeași stare fizică și psihică. În ce mă privește, nu văd atât două lumi separate, cât două moduri de a semnifica
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
situează în amonte sau în aval: înaintea plăcerii sperate sau după cea încercată; în toate ipostazele, ea se manifestă împreună cu conștiința, datorită ei și prin mijlocirea ei. Starea de fericire, mai puțin violentă decât cea de plăcere, implică blândețea, pacea, seninătatea, calmul aferent certitudinilor că un eveniment aducător de bucurie urmează să survină sau tocmai a avut loc. Cu ea, trupul cunoaște emoții mai pline de voluptate decât cu plăcerea, generatoare de forțe mai teribile, de energii considerabil sporite. Dar a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
orbindu-se, bătrânul practică o înțelepciune paradoxală. Bineînțeles, el poate și să acționeze asupra dorințelor sale, să propună o dietetică a acestora, adăugându-i, la o adică, și o aritmetică a plăcerilor care i-ar permite să acceadă la o seninătate identificabilă cu binele suveran. Dar anecdota poate servi și la demonstrarea altei teze: te distanțezi de un anumit lucru abținându-te să nu privești, silindu-te să nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pură și simplă conjuncție de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
există n-avem a ne teme. Dinspre această parte, oamenii se pot dispensa de o ocazie de neplăcere. Al treilea moment: aflat singur la originea a ceea ce este adevărat, independent de orice tutelă transcendentă, individul care dorește să ajungă la seninătate se va preocupa de buna folosință a dorințelor și a plăcerilor. Pentru că aceste puteri nu reprezintă un pericol în sine, ci numai în măsura în care tulbură sufletul înțeleptului. Este vorba deci de a nu dori orice și oricum și de a nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
părți, el este doar purtătorul de cuvânt al lui Platon... Cu atât mai mult cu cât Antiphon nu face din bani condiția fericirii, nici măcar o posibilă cale de acces la ea. Fericirea înseamnă viața în armonie cu tine însuți, pacea, seninătatea, liniștea sufletului care nu știe ce-i aceea tulburare. De fapt, să extrapolăm puțin: dacă banii câștigați prin activitatea sofistică îți permit să scapi de dureri, necazuri sau suferințe, iar apoi să accezi la acea stare în care trăiești în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fie el însuși și, mai ales, fără să se întineze... Adevărata plăcere constă în a-ți râde de plăcere - altfel spus: plăcerea filosofului implică disprețul pentru plăcerea omului de rând. Cea autentică presupune o bucurie neîncetată, absența tristeții, pacea sufletească, seninătatea, spiritul radios și alte dovezi dinamice ale jubilației în act. Contrafacerile sporesc chinul, amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi răspunde: nu, nu a trăi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată stabilită această taxonomie, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a împărtăși puncte de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... 10 Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult în urmă caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. În Scrisoarea către Menoiceus, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și trei de veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii. Nu-i deloc uimitor că, în prezența unei terapii active, robuste, Philodem se mulțumește să reia tezele Magistrului cu privire la acest subiect. Dacă, odată cu trecerea timpului, epicurismul trădează unele inflexiuni, în schimb teoria asupra
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe imbecilii care trâmbițează neajunsul de a te fi născut este ceva ce se învecinează cu absurdul; nu pleca urechea la cei care denigrează viața și te îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu flori, cu sau fără reputație - nu prezintă niciun interes; a consimți la tot ceea ce presupune o viață plasată sub semnul pulsiunii de moarte: iată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali - deși aceștia sunt constituiți din atomi mai subtili, mai fini decât alții. Filosoful trebuie să fie prietenul zeilor pentru că zeii sunt prietenii filosofilor. Relația pașnică, amicală, ca să zicem așa, dintre ei generează o seninătate utilă pentru abordarea sfârșitului unei existențe. Dar, în ceea ce-i privește pe zei, trebuie să adăugăm și niște detalii specifice lui Philodem: frumusețea lor, de exemplu, dar și posibilitatea de a fi sexuați - zei masculi și zeițe femele... -, viața lor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
imitarea lor, un exercițiu de care creștinii - Ignațiu de Loyola, de exemplu - își vor aminti... A trăi încercând să-ți calchiezi existența după cea a zeilor, iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. 9 Abilitarea esteticii. Philodem păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cetatea. În chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale (mie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție când e vorba de conducerea individului spre seninătate. În plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă deoarece este mincinoasă, punând în scenă mituri și povești, deci niște erori. Pe de altă parte, în măsura în care face dezirabile pasiunile omenești, ea merită să fie condamnată fără apel
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]