1,868 matches
-
în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te privesc curios și ciudat cu ochii lor negri ca mărgelele. Doar "taurul" bate imperturbabil plaja în lung și în lat, cu ochii încercănați, făcându-și remarcată prezența la mari distanțe, prin mugete înfiorătoare. Simte de pe acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de metri mai încolo, pe stâncile vulcanice de la buza mării, nu au acces la plajă și la femelele lor. Ei așteptă triști și răbdători momentul prielnic să atace. Doar leoaicele de mare își văd de puii și de jocul lor senzual în soare, nepăsătoare la treburile bărbătești, la războiul pentru teritorii. Plaja va rămâne pentru totdeauna a lor. "Vine regele! Pleacă regele!" Soarele va desena în umbre aceleași jocuri pe nisipul fierbinte, marea va clipoci la fel din ochiurile de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei. Era o lumină neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și se contura zveltă în mijlocul unui cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putut imagina sau califica interlocutorul. Pentru cutezanțele sale mentalo-erotice, pe Tanti Eugenia o biciuia și tortura de fiecare dată. Trebuie semnalat că ea avea o foarte bogată viață afectivă în imaginația ei ultragiată, pe care ea însăși o califica drept senzuală; deci, un mare păcat. În fapt, toate escapadele amoroase ale imaginației ei nu erau defel fantasmagorice sau halucinogene, ci erau obiectivate de o temeinică speranță că într-o zi se vor adeveri. Prin ochiul îngust și lemnos al confesionalului, preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care se puteau scurge luni de zile de spleen și amărăciune. Cert este că fiecare astfel de ieșire făcea obiectul unor nopți agitate, vise și reverii, în care trupul inanimat și frigid al lui D. era implicat în cele mai senzuale și complexe dispoziții erotice. Și Tanti Eugenia se abandona total acestor stări din ce în ce mai exacerbate și nestăvilite. Atât că ele erau curmate brusc de vizita ce-o făcea duminica părintelui-confesional. Oprobriul și tonul punitiv ce răzbătea prin vocea de bariton a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pesemne fiecare dintre ei i-a spus sau recitat câte ceva lui Moș Crăciun, pentru că gurile lor au început dintr-o dată să se miște frenetic, luând tot felul de forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Între cei de față. — Dacă vei avea răbdare o clipită, vei Înțelege de Îndată, messer Alighieri, zise spițerul arătând spre fundul sălii, unde vânzoleala părea să se Întețească. De câteva momente se auzea un sunet firav de darabană, lent și senzual, acompaniat de freamătul metalic al unor mici țimbale de bronz. O figură feminină Își făcuse apariția, În mijlocul ovațiilor celor prezenți. De Îndată, o pădure de mâini și de trupuri, de jur Împrejur, se apucase să se agite haotic, cu strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de flori ale Edenului. Ambrogio nu abandonase prima idee a lui Arbor vitae pur și simplu pentru că această idee nu existase niciodată. Cu măiestria și cu gustul său extraordinar pentru culoare, el dăduse formă unei alte imagini, cu mult mai senzuale. Secretul pe care trebuia să Îl ascundă cu orice preț Îl constituia oare cel de-al doilea trup omenesc, aflat la dreapta uriașului, care părea să Îl aștepte la capătul drumului? O imagine de femeie, având pe chip privirea luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Simț controlat Vedere Vorbire Gust Miros Auz Hrănește Mușchi Vase de sânge Grăsime Piele Oase Se extinde la nivelul Unghiilor Culorii Buzelor Părului de pe corp Părului de pe cap Lichid secretat Lacrimi Sudoare Salivă Mucus Urină Miros corporal Acru Pârlit Plăcut Senzual Respingător Temperament asociat Deprimat Labil Obsesiv Angoasat Temător Aromă* Acru Amar Dulce Iute Sărat Sunet Țipăt Râs Cântec Plânset Geamăt Tip periculos de vreme Vânt Căldură Umiditate Uscăciune Frig Anotimp Primăvară Vară Mijlocul verii Toamnă Iarnă Culoare Verde Roșu Galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vor fi neînfricați și pe deplin pregătiți la sosirea momentului final. Fiecare poate alege să își petreacă viața cum dorește. Putem alege să irosim cele Trei Comori ale esenței, energiei și spiritului într-o viață scurtă dominată de o libertate senzuală dezordonată autoimpusă, dar mai târziu trebuie să ne confruntăm cu o moarte prematură și cu dispariția completă a persoanei. Putem, de asemenea, să alegem un stil de viață mai moderat și să cultivăm cele Trei Comori în așa manieră încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și romani, cu coloanele și porticurile lor, de epoca celtă a fierului, cu druizii și dumbrăvile lor sacre de stejari. Asemeni tuturor locurilor care izolează și tăinuiesc, au și ele ceva erotic; Însă pădurile sunt oricum niște lucruri nespus de senzuale. Poate că nu depășesc ca număr speciile altor habitate, dar sunt cu mult mai bogate și mai dramatice În impresii senzoriale. Nicăieri altundeva cele două importante mijloace contemporane de reproducere a realității - cuvântul și camera de luat vederi - nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
casă de pariuri. Dyer și Morrie Ryskind de la ziarul Mirror întrețineau toată nebunia cu articolele lor, iar un disc-jockey de la postul de radio KMPC compuse un cântecel intitulat Tangoul Foc și Gheață. Acompaniată de o formație de jazz, o soprană senzuală susura: „Focul și Gheața nu sunt doar sare și piper,/ Două sute de kile puse la bătaie nu-s lucru lejer./ Dar domnul Foc mă-nfierbântă, iar domnul Gheață îmi dă fiori,/ Mie asta-mi sună a serviciu complet și strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de fard, deși acesta nu făcea decât să le pună și mai mult în evidență trista frumusețe. Căci amândouă cilioaiele aveau ochii mari, migdalați, de un albastru bătând spre violet, pielea feței catifelată, bruneție, năsucul ușor în vânt, buze roșii, senzuale, talia fină, dar, din păcate, printr-una din acele neștiute legi care guvernează infinitatea de alcătuiri ale Cosmosului, mijlocul lor se termina prin trei picioare, așa încât, ridicându-se, cilioaiele îți dădeau mereu impresia jenantă a unor trepiede umblătoare. Alături de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Îmi turnase apă proaspătă și parfumată pe spate, apoi mă înfășurase într-un prosop curat. Mult după ce îmi revenisem, Meryt continuase să mă viziteze. Mă întreba de sănătate și se juca cu copilul; îl examina atent și-l masa încet, senzual, făcându-l să doarmă ore întregi. În ziua în care a fost înțărcat, Meryt mi-a adus chiar și un cadou - o statuetă mică, obsidiană, cu o mamă care alăpta. Am fost derutată de generozitatea ei, dar când am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. „Nu, domnișoară”. „Atunci?” Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
călcâie. Era vocea lui Dinu. „Cum, n-ai murit?” am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: „Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țap ale soțului și, apoi, prima senzație mirată de plăcere sexuală. Într-o zi fierbinte, pe o coastă de deal pustie și Împădurită din Corsica, În timp ce cei doi se răcoreau sorbind dintr-un izvor, soțul, Julien, Începu să Își mângâie senzual mireasa, pe Jeanne, care, Într-un moment de neașteptată „inspiration d’amour“, Își umplu gura cu apă rece și se oferi prin gesturi să o treacă În gura lui, „lèvre à lèvre“. Înfăptuirea acestui act stârni Într-atât dorința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sensibilă, și mi le lăsă deasupra capului, după care coborî spre sâni, sfârcuri. Eu zâmbeam cu ochii închiși, simțind aceeași libertate, și în acest fel de dragoste o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă era acum mai senzual. Apoi ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de cultură. Dar chiar și atunci când o răsturnă, moara de șolduri, mâini și corpuri astrale, zuruind în armonie în pat, nu se gripă nici o clipă. Dimpotrivă, încordîndu-se, moara păru că se înhamă, din puterea și cutezanța și mai multor centre senzuale, la frecarea celei mai uriașe și de nestăpânit căni de NESS care existase vreodată pe lume și deasupra căreia, mustăcind, has-Satan, în norișorul lui, se legăna precum o linguriță cu frișcă. Pe la 1 și 15 din noapte, prin albia acelorași
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și dă de-a berbeleacu cu dirijorul în stradă. Un zgomot ca de pungi golite din plastic face să vibreze senzual aerul patriarhal al ulicioarei. Sânt ultimele mișcări, comprimări și decomprimări de armonică, ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sticle frapate, făcea tot așa. - Sânt în camera lor. Concondy (sau cea despre care se cuvenise că se numește Concondy) se oferi să-l conducă. Către stânga, deși, spre surprinderea lui, nu ieșiră prin stânga. "Poate doamnele protejează anumite secrete senzuale, în legătură cu niște moși viguroși." Nu-l duce pe-acolo. Cocondy, pilotează-l, te rog, prin dormitor" fusese formula ce, finalmente, consfinți partea dreaptă, deși punctul terminus fusese clar identificat ca aflîndu-se în partea stângă. Ieșiră prin dreapta, într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică să recunoască.) În vorbirea tărăgănată a gigantei. Modulații răgușite și senzuale, dintre cele ce dădeau un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei mică, fața pistruiată, părul vopsit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poveste? O călătorie a Diavolului în Bucureștiul pe jumătate ceaușist-pe jumătate mitic, în luna aprilie 1988. Has-Satan nu face nimic altceva decât să-și inventarieze fidelii, să le îndosarieze basmele fantastice într-o enciclopedie zăpăcitoare, alcătuită - poate - pentru a exorciza senzual (?) Răul. Este, oare, Ho diábolos masochist? Ce-l mâna pre el în luptă, dacă - așa cum mi se pare mie - cu cât se ia tot mai în serios ca producător de convenție ficțională, cu atât își subminează mai abitir menirea sa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apoi degetele să-i încercuiască un sfârc, apoi pe celălalt. James nu i-a răspuns și a continuat să stea nemișcat, cu chipul împietrit. Apropiindu-și gura de urechea lui stângă, Julia a început să-i ciugulească locul cu mișcări senzuale, în vreme ce mâna îi cobora de-a lungul abdomenului, înspre prohab. Când a ajuns acolo, Julia a zâmbit - în ciuda aparentului refuz de a-i răspunde la mângâieri, penisul lui James era tare ca piatra. Julia l-a luat în mâna și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de arătos. Păstra câte o batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]