7,518 matches
-
ușurare zgomotos și exclamă: — Dumnezeule mare! Eu personal niciodată nu mi-am dat seama de incredibila importanță pe care o are apa. Poate că ar fi interesant ca guvernele țărilor bogate să-i oblige pe locuitorii lor să rabde de sete câteva zile pe an ca să învețe să prețuiască ceea ce au. Dar să continuăm... - adăugă. Să presupunem că suntem de acord să predăm jumătate din armele și munițiile noastre. Ce altceva mai vrei? — Un ostatic. Sam Muller îl privi îngrozit. — Altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
său. Despre ce dracu’ vorbești? Am avut tot ghinionul din lume. — Greșești... - îi răspunse Gacel cu naturalețe. Ați avut tot norocul din lume, fiindcă încă nu v-ați înfruntat cu cel mai rău dintre dușmani. — Mai rău decât căldura și setea? Glumești...! — Nu glumesc. Cel mai rău dușman în deșert nu este căldura, nici setea. În deșert, cel mai rău dușman a fost dintotdeauna vântul. În partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Gacel cu naturalețe. Ați avut tot norocul din lume, fiindcă încă nu v-ați înfruntat cu cel mai rău dintre dușmani. — Mai rău decât căldura și setea? Glumești...! — Nu glumesc. Cel mai rău dușman în deșert nu este căldura, nici setea. În deșert, cel mai rău dușman a fost dintotdeauna vântul. În partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei cu putere și destul de des se transformă în furtună. - Vorbele lui nu lăsau loc nici unei îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
i-ai băgat într-o încurcătură în care nu vor să-și lase pielea. — O să te omor pentru asta! - îl amenință armeanul, scos din fire. — Fără „asta“ mâine o să fim cu toții morți. Și ai idee ce înseamnă să mori de sete? Eu nu, dar nici nu vreau să-mi imaginez. Mi-a ajuns prin ce-am trecut aici. — Am să te urmăresc până și-n iad! - insistă celălalt. — Haide...! Lasă-te de copilării...! - răspunse sud-africanul cu obișnuitul său calm. Nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe care venise să-l distrugă. Sprijinit de peretele unei mici peșteri, acesta îl observa. Ce s-a întâmplat? întrebă. — Ai fost cât pe ce să mori. — M-ai salvat? Dacă un imohag permite ca un om să moară de sete, i se închid pentru totdeauna porțile raiului. — Chiar dacă este un dușman? — Legea ospitalității nu face distincție între prieteni și dușmani. — Dar eu nu ți-am cerut ospitalitatea. — În starea în care te aflai nu era nevoie. Tradiția mă obligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca un bărbat și dacă mă gîndesc bine ea a fost singura mea prietenă. Băteam grădina Icoanei și grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de setea nepotolită a oamenilor de a-și depăși condiția și groaza ei de ratare era mai terorizantă decît groaza mea de cancer. În făptura ei delicată și timidă, se ascundea o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înghețată făcînd Înconjurul unui scuar - o Învălmășeală de concavități, urme lăsate de un fruct ce se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se poate explica cu argumentele fizicii prin racordarea unui ochi la codul estetic al altui ochi. Cum se strecoară știința În toate ca mucegaiul În morcov lăsîndu-l roșu pe dinafară, dar moleșindu-l, vlăguindu-l. Și altă dată poezia: Iubire, sete de viață! Iubire, lumea se schimbă brusc Își schimbă culoarea... aerul dinlăuntrul ochiului sărut al iubirii, sărut al urii. Ori de cîte ori plec În oraș mă conduce la ușă și Îmi spune. Ești frumoasă! Pe el pot să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreun sens vieții mele. Totul se năruise brusc de la faptul banal că Sucki refuza să intre în noua lui colivie. Era mândru ca un om, avea o voință proprie, nu mai mânca și nu mai bea, prefera să moară de sete și de foame decât să locuiască acolo unde decisese frica mea de a-l pierde. Fixa cu o privire lungă vechea lui colivie, cu melancolia păsărilor după o țară pierdută. Soțul meu, cum a deschis ușa, a și văzut somptuoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
hotărât să ni le impuneți aici. Fiindcă veni vorba, unde erați, cu virtutea dumneavoastră de creștin, când, acum zece luni, mulțimi însetate de sânge treceau pe străzile Moscovei cu niște cârpe colorate în mână, mulțimi de așa-ziși oameni, prin setea lor de sânge și prin prostia lor nedemni de a fi comparați chiar și cu o turmă de fiare sălbatice?! Unde erați dumneavoastră, slujitorul lui Dumnezeu, în acea zi nefastă pentru noi?! De ce dumneavoastră, slujitorul bisericii, nu ne-ați strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul loviturilor răsuna în jur, amplificat de pereții înguști. Se apropie de locul unde era fisura și privi cu atenție. Arăta bine, așa încât ridică ranga groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să pună mâna pe el. Îi era clar acum ce avea de făcut, trebuia să lărgească golul acela îngust și să excaveze mai departe. Sigur că da, aceasta era singura posibilitate. Asta și făcea acum, lucra fără odihnă. Izbea cu sete în roca tare până ce făcea o adâncitură suficient de mare ca să poată intro duce ranga ascuțită în ea. Apoi disloca bucata de stâncă și o lăsa să cadă la picioare. Din când în când, se ridica pe vârfuri și ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se părea acum mai puternic, ceea ce nu putea decât să-l bucure pentru că însemna că se apropie de cealaltă cavernă. Poate că acolo se afla filonul pe care îl căuta el. Se apucă din nou de lucru, lovind cu sete, în stâncă. Muntele gemu din nou. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială, sunetul venea de acolo, din golul îngust de sub tavan. Era copleșitor, nu semăna cu nimic cunoscut. Iuliu Crișan auzise la viața lui tot felul de zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu cumva apar pe undeva. M-a felicitat pentru activitate și a închis. Cred că dacă era lângă mine m-ar fi bătut încurajator pe umeri. Câteva clipe între cei doi se lăsă tăcerea. Bărbatul mai în vârstă trăgea cu sete din țigară, privind abătut în gol. Simt că ar trebui să fac ceva, rosti el într-un târziu, dar nu mă duce capul ce. Am așa un sentiment că rezolvarea cazurilor astea este aici, sub nasul meu, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma, arătând spre cele trei halbe. N-am comandat decât una. Știu foarte bine comanda dumneavoastră, domnule inspec tor! Și atunci? Prima halbă este ca s-o gustați și să vă convingeți cât e de bună, a doua e de sete iar cea de a treia am adus-o ca s-o savurați cu plăcere și să uitați de căldură. Pardon, cred că nu trebuia să pomenesc de... așa mi-ați spus mai devreme. Cristi, care deja gustase din berea adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
convingă pe comandantul secției de poliție că aveau de a face cu un asasin în serie, un psihopat care lovea fără milă și începuse să ucidă tot mai des. Probabil că starea acestuia de delir se accentua, pe măsură ce timpul trecea, setea de sânge devenind tot mai greu de stăpânit. Comportamentul era tipic, iar tânărul polițist avea impresia că vede în fața ochilor un caz descris în manualul de psihologie a crimei. Așa acționau toți, la început erau oameni normali, cu familie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde norocul. Zis și făcut, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cealaltă, așa încât se ridică oftând și o aduse mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că le ai pe ale tale. Așteptă ca tânăra agent de poliție să aducă apa pe care o ceruse și apoi să părăsească încăperea. Se asigură că ușa era închisă după care își aprinse o țigară din care trase cu sete. Profit de vizita ta, se justifică el zâmbind, pot fuma și eu în liniște fără să mă dăscălească nimeni. Toată lumea va crede că mirosul de tutun e din cauza ta. No, ce faci? Aprinde-ți și tu o țigară ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lână cu vârful lăsat pe o parte îl făcea să semene cu un nobil dac, un tarabostes de la curtea regelui Decebal. Asemănarea însă se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase într-o groapă ori poate alunecase pe frunzele ude de pe jos. Căzuse și acum se rostogolea la vale pe malul înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi dacă aș avea toiagul! își dori el din străfundul inimii. Fără să vrea, își lăsase capul pe spate, privind spre cer. Cu ochii minții se vedea cu obiectul acela în mână, repezindu-se asupra bestiei, lovind-o cu sete și alungând-o de acolo. Strângea cu putere pumnul mâinii drepte ca și cum toiagul se afla acolo. Parcă simțea lemnul cald în podul palmei și, dintr-o dată nu îi mai era frig. Nedumerit, deschise ochii. O lumină verzuie scălda pădurea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frământă trupul moșneagului, apăsându-i cu forță abdomenul și coșul pieptului. Îi vedea fața deformată într-o grimasă de durere și gura larg căscată în încercarea de a trage aer în piept. Nu mai era timp de pierdut, lovi cu sete de mai multe ori în același loc, împungând cu vârful ca și cum s-ar fi folosit de o suliță, după care se aruncă cu toiagul înainte peste bătrân. Trecu cu ușurință prin ceața subțire și se rostogoli lângă Calistrat. Îl cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
funerare. Câțiva nori răzleți se fugăreau pe cer. Luna plină arunca o lumină albă peste cimitir. Zgomote slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]