1,822 matches
-
S-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București, și clopotnițele, și alte case Înalte s-au sfărâmat, și clopotnița cea vestită de Înaltă, care era podoabă orașului, cu ceasornic, a căzut și s-a sfărâmat și era atunci mare frică.“ <endnote id="5"/> Au urmat altele, de intensitate comparabilă, În 1838, 1894, 1912... Mai aproape de zilele noastre, cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 este Încă prezent În memoria bucureștenilor. Au pierit atunci
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apoi zburară mai departe, dar îndată ce trecură de lună totul deveni mai luminos ca niciodată, iar cenușa începu să se scurgă spre pământ, învârtindu-se, strălucitoare acum, fiind înghițită curând de o viziune luminoasă în care imaginile încep să se sfărâme. Cenușa se prăbușea în toate, surmând ecourile. Se cernu peste mormintele părinților săi și în cele din urmă pătrunse în lumea rece, luminată, a morților, unde începu să plângă deasupra copiilor din cimitir și apoi undeva departe, la capătul Pacificului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ambele cazuri, istoria și-a schimbat cursul, iar noi culegem roadele unor întâmplări pe care nu le putem influența. Dar există metamorfoze și metamorfoze - polonezii au păstrat și au inclus în patrimoniul lor național vestigiile civilizației germane, rușii le-au sfărâmat cu buldozerul, de aceea Polonia aparține Occidentului, iar Rusia reprezintă antimateria Vestului! Dincolo de războaie și mutări de frontieră, moștenirea trecutului - ne place să credem - aparține umanității întregi. Nu poți ajunge însă la această sensibilitate dacă nu te asociezi la ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Europa civilizată, nu numai că sunt cultivatori de iluzii, dar sunt oameni periculoși, lipsiți de orice urmă de patriotism. Nici în cele mai negre coșmaruri să nu ne imaginăm România pusă să tragă la o căruță care s-a sfărâmat o dată. A doua oară s-ar putea să ne fie fatal. Interviu de VASILE GÂRNEȚ Chișinău-Brașov, iulie 2000 Chingiz Abdullayev (Azerbaidjan): „Romanul detectivistic, pe care îl profesez eu, este genul unei precizii aproape matematice, care nu admite aproximări și inexactități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ea parte din "ce este în om". Iar pasiunea de a-l ignora pe celălalt poate face casă bună cu cea pentru studiu. Un moment semnificativ din timpul seminarului nostru asupra Locurilor Sfinte, chestiune de care izbindu-se, s-au sfărâmat și au eșuat in extremis toate negocierile de pace, la Camp David ca și în celelalte locuri. După un remarcabil expozeu asupra concepției ebraice a sacralității, un reprezentant al marelui rabinat evocă legământul lui Isaac ca fiind un testament indiviz
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vițel cu ragilă pe bot, ca să nu sugă la mă-sa. [IAȘI] 25 Iulie. Astă dimineață, trecând, trecând prin Piața Unirii în strada Cuza Vodă am văzut câțiva oameni oprindu-se și privind o mâță cu piciorul stâng de dinapoi sfărâmat și tăiat probabil de tramvaiu. Animalul sta neclintit, nu scheuna, nu plângea, nu făcea gesturile omului părea aproape insensibil, dar tocmai felul lui de a se comporta în durere mi-a străpuns inima de milă și groază. [TAZLĂU]* 3 August
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se spune dacă este mâna dreaptă sau stângă, dar ea va fi arma supremă împotriva zmeului care amenință planul ordonat al lumii: „ - Viteaz o fi zmeul, dar eu știu una și bună: că nimeni nu e-n stare să-mi sfărâme mâna mea a tare de aur!”. Aici, datele suplimentare, ce ar implica antinomia malefic - benefic în interpretarea mâinii stângi ori drepte, sunt eludate la nivelul semnificației, căci mâna însăși este „un însemn regal, un instrument de stăpânire și un simbol
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și grajdul mineral, abia al nouălea, cifra desăvârșirii, fiind potrivit: „Frâu’n mînă și-a luat/ Și la grajd el a plecat/ Și-a călcat din piatră-n piatră/ Pân’ la-al nouălea grajd de piatră;/ Grajd de piatră-a sfărâmat,/ Cai de-a rândul a luat”. Extragerea armăsarului din mediul lui este violentă, semn al forței eroului, dar și al faptului că perioada recluziunii subpământene s-a încheiat. Cuplul Scorpia-feciorul ei (cu o formă fals umană) se bazează pe lăcomia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarta. De aceea este construită pe acel loc această biserică În formă de lacrimă. Este catolică. Privind Ierusalimul, cu durere, a zis: „Ierusalime, Ierusalime! Vei fi călcat În picioare de neamuri și nu va rămânea piatră pe piatră. Vei fi sfărâmat tot.” Și așa a fost. Că Domnul a trimis profeți și i-au omorât cu pietre pe toți. A trimis prooroci și apostoli și la fel i-au omorât. N-au vrut să-L primească nici pe Mesia, și L-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
spus, mă duc la marele împărat și iarăși curând mă voi întoarce». Și s-a jurat cu mâinile pe cinstita cruce înaintea întregului popor că crede în legea creștinească și nu are gând de turcire. Și în noaptea următoare a sfărâmat acea cruce, pe care jurase și a aruncat-o și în privată”. Să ne amintim că evenimentele, reluate și de Nicolae Iorga, se desfășurau în plin Ev Mediu, în care ideologia religioasă domina întreaga societate europeană, de la Atlantic la Urali
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
putea înțelege?“ „Ai dreptate“ - și vorbirăm de altele.](Ibidem, p. 147.) Era una din probele vădite de părerea vrăjmașilor despre cei care nu și-au păstrat demnitatea față de ei. kühlmann, czernin Demnitatea în general suferise mult în acest război, căci, sfărâmându-se toate normele vieții, fiecare nu-și mai încătușa pornirile și multe urâțenii ieșiră la iveală. Nu numai la noi, unde pe de o parte era frica de învingător (frica stupidă care răpește toate facultățile omului) și [pe de alta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ar fi putut ocupa timpul bolnavilor era aceea de bucătărie și gospodărie elementară. Chiar curtea nu putea permite nici o activitate agricolă cum era la Neamț. Probabil că bolnavele stăteau tot timpul în saloane, pe cele două bănci, "din care una sfărâmată", cu capul plecat pe mesele mari "boite roșii". De altfel, mobilierul, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Gavriil: “ Berbecul pe care l-ai văzut, cel ce aea coarne, este regale Mezilor și al Perșilor; iar țapul caprelor este regele Grecilor; cornul cel mare, care-I era între ochi, este primul rege; cât despre cel ce s-a sfărâmat, din locul căruia au crescut patru coarne; patru regi se vor ridica din neamul său, dar nu prin propria lor tărie. Și în vremea de la urmă a regatului lor, atunci când păcatele lor vor atinge plinul, se va ridica un rege
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
pilo tului din port, Înamorată până În călcâie de un zănatec aiurit și bun de gură, căzută la picioarele acestuia, tre zi tul din visurile sale, dezamăgit, mut și consternat, cu ochii la acest „idol negru“ al său zăcând jos și sfărâmat... Am descoperit În mijlocul femeilor mai mult ca oriunde și am beneficiat chiar, În formațiunea mea și mulțumită lor, de un instrument rar de investigație a lumii, de o metodă de cunoaș tere alta decât cea culeasă printre disciplinele intelectualiste care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gazeta fiind înființată pentru a sprijini acțiunea începută de intelectualii români pentru dobândirea autonomiei Bucovinei. În primul număr al revistei, Gheorghe Hurmuzaki ne comunică programul acesteia. El afirmă că a sosit „timpul adevărat minunat” care „printr-o lovire magică au sfărâmat toate lanțurile spiritului”. Popoarele Austriei s-au eliberat de sub „vechea sclăvie” luându-și zbor la fel ca și Bucovina care nu este „cea mai de pe urmă perlă în cununa de țeri a Austriei”. Dacă programul politic cu privire la „Bucovina” este bine
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
permite exploatarea pe scară largă a corpului de minereu, ce conține un procent de cupru la tonă. În fiecare dimineață, muntele e dinamitat și niște excavatoare enorme Încarcă materialul În vagoane de tren, care Îl duc la concasor ca să fie sfărîmat. Sfărîmarea are loc În trei etape consecutive, În urma cărora materia brută se transformă Într-un pietriș de finețe medie. Apoi este pus Într-o soluție de acid sulfuric, care extrage cuprul sub formă de sulfat, formînd, de asemenea, clorură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
comun, cu ceremonialul și cu tămâierile binecuvântării mormintelor... De pe mormântul lui George Enescu am rupt un fir de floare, spre amintire, am pus petalele ei între filele unui carnet de buzunar ca să mai dureze, dar s-au uscat, s-au sfărâmat! Ne mișcăm căzuți pe gânduri printre morminte, le privim cu interes deosebit nu pentru că deasupra mormintelor se cultivă straturi de flori frumoase, dar pentru că într-o zi, prin puterea lui Cristos Mântuitorul, mormintele se vor deschide, se vor umple de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
toți... Sărmanii! Ei nu și-au dat seama că: „Înfricoșat lucru este a cădea în mâinile Domnului celui viu” (Evr 10,31), și „cel ce va cădea pe piatra aceasta se va zdrobi; iar pe care va cădea îl va sfărâma” (Mt 21, 44). Biserica de regulă atunci înflorește mai bine când este mai prigonită. „Întru dureri vei naște fiii tăi” (Gen). Ea este asemenea corăbiei lui Noe, care cu cât prăpădul potopului era mai mare, cu atâta se ridica mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare pe vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le sfărâmă, Și-n unde spumegânde, mugește ca un leu. Ce-ai zice dacă-atuncia, un om s-ar da în valuri Cu toate că nu știe deloc a înota? Ai crede că din ele ar mai ieși la maluri, O clipă, numai una, spre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
încânta publicul clujean în rolul spiridușului Puck din acea faimoasă „noapte de vară“, sau storcea lacrimile tuturor spectatorilor sub chipul duiosului Mihály din Fii bun până la moarte a lui Zsigmond Móricz. Despre Alby care, în ușurătatea lui imaterială, i-a sfărâmat inima de atâtea ori și pe care, tocmai de aceea, l-a iubit nespus și nu-l putea uita... Pe Basil, mânuind frumoasele flori într-una din florăriile cele mai selecte ale capitalei, îl știam și eu din vedere și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cuvinte. Fiindcă ei au un teren ferm sub picioare. Rostite de gura lor, aceste cuvinte estompează toate pierderile suferite de cei fugiți. Sugerând că emigranții ar putea face abstracție de năruirea existenței lor, de singurătate și de înțelegerea de sine sfărâmată pentru totdeauna, de vreme ce limba maternă din creier, ca patrie portabilă, poate compensa absolut orice. Limba nu poate fi, ci trebuie luată cu sine. Doar mort n-ai mai purta-o cu tine - dar ce-are asta a face cu patria
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
creiona propria-i caricatură lingvistică. Deloc comic pentru urechile mele sunau însă „mobilă-de-pământ“ și secția Stasi „Bucurie și Durere“. În aceste cuvinte poți desluși spaima de moarte. Căci moartea n-o stăvilește nici o poziție oricât de înaltă în stat, ea sfărâmă barierele dintre nomenclatură și oamenii de rând. Eternitatea colectivă a clicii de la putere știa de existența morții, în fața căreia te prezinți individual și pe picior de egalitate cu „pedestrimea“, și era vădit că faptul n-o lăsa indiferentă. Ea se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
invers. Se uită la bucățica de cartof înfiptă în furculiță până ce a dus-o foarte aproape de gură; ochii i se dau peste cap, umezindu-se. Niciodată până acum n-am văzut-o înțepând cu furculița atât de adânc încât să sfărâme cartoful. și nu lasă niciodată în farfurie firimituri de cartofi. Încă de copil nu-mi plăcea să mănânc cu ea împreună, ca să nu ajung de fiecare dată să mă rog de lampa din bucătărie, de masă și de cartofii din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
drumului, înfierbântat la maximum, ne ardea tălpile desculțe, pișcate de miriștea nemiloasă de pe tarlalele de grâu recent secerate. În fața ușii holului, cuplați doi câte doi, coboram "combustibilul" din spatele nostru, depunându-l pe pământ cu deosebită precauție spre a nu se sfărâma. Of, Doamne! Eram terminați. "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor. "(Matei: 19,17) "Să nu te-nfățișezi înaintea Mea cu mâna goală." (Ieșirea: 23-15) "...și nimeni să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dumnezeu pentru bunătățile Sale pământești și mila Lui nemărginită. "Mai bun este puținul cel drept decât bogăția multă a păcătoșilor." Amin. (David, 39:22) Haideți, copii, luați, dragii mei, și potoliți-vă foamea. Și mâncam. Luam câte un bob, îl sfărâmam în râșnița dinților, apoi altul și altul... Dar nu prea aveai ce alege. Boabele nu se transformau în "floricele", întrucât era un soi de porumb numit "dintele calului", fiind apropiat de forma unei potcoave: gros și lat. Prin urmare boabele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]