1,791 matches
-
aia? — Am fost la niște cursuri de autoapărare, se mândrește Jennifer. E prima dată când am ocazia să aplic ce am învățat acolo. —Ai fost uimitoare, zice Ben, plin de respect. Jennifer roșește. — Am avut note excelente, zice ea, plecând sfioasă capul. —Jim, prietene, zice Finn, luând ultimul scaun liber și așezându-se. Nevastă-ta e nebună de legat. (Îl bate cordial cu palma pe umăr.) Ar trebui închisă la balamuc. Jim se pune iar pe plâns. Finn, vizibil stingherit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
grăbim, repetă el. — Da, zic eu, așa ar fi mai bine, cred. Mai ales fiindcă lucrăm în același loc. Tăcem îndelung, timp în care ne gândim cum o să luăm noi lucrurile pas cu pas. Pot să te sărut? întreabă Finn, sfios. Doar un sărut, promit, n-o să te mai presez să faci altceva până nu ești pregătită... Inima îmi bate așa de tare, că abia îmi aud vocea printre bătăile ei. —OK - nu, stai puțin - trebuie să avem niște reguli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și în grabă lui, aruncă un zâmbet semeț pe zorii diafani, ce abia se ițesc printre scâncete, sărutând cu lumina aprinsă, zarea pustie de dor neîmplinit în horă luminii. Soarele, se strecoară în pași de dans, ocolind valuri de nor, sfios și tandru, depune că o pecete sărutul cald pe fructul purpuriu, apoi triumfând el și rodul bogat, își dau mâna cu bucuria culegătorului. Trăiesc, împletind o dimineață abandonată în mii de culori, alese cu măiestrie și blândețe de EL și
Octombrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83271_a_84596]
-
putut niciodată să se apropie de un bărbat, să-i pună mâna pe cap și să-l întrebe: „ce faci, mă, băiatule?”, n-ar fi putut. Era o fată... îîî, ca o fată, mai bine zis, de cele mai multe ori, extrem de sfioasă, curată, îndrăzneață, rafinată. Serafică, serafică, dar avea un voltaj deosebit, îi spuneam eu că nu e ceea ce pare, era așa de palidă, dar iubea ca o brunetă, ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curaj, avea nevoie să citească o carte ascunsă În pod, se Îndreptă către tindă și către scara podului când fu uimit de mătușă-sa Aneta care după necazul de acum doi ani, râdea pentru prima oară. Curios, băiatul se strecură sfios În spatele ușii interdeschise și se cutremură de cele auzite: Chiar așa, doamnî Lizî?! Chiar așa, domnișoară Anette! Și te rog să nu-mi mai spui Lizî, ne cunoaștem de multă vreme și doresc să fim prietene, chiar ai nevoie de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ești nu numai foarte frumoasă, că...arăți bine dar știi să și vorbești frumos!, spuse Va mirându-se și el de tupeul cu care vorbise. Este o constatare pertinentă, am vorbit cinstit și mă bucură faptul că ești exagerat de sfios, acest lucru Înseamnă ori că ești un băiat foarte bun ori unul mai puțin bun. Abia atunci, Va Îi privi capul, părul, fața, gura și obrajii, Xenia exprima bucurie prin toate acele daruri scumpe, vorbea cu gura, cu ochii și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tango! Nu mai pot să te invit, dar tu? Știi, eu ... poate nu Îndrăznesc.. Îndrăznește! Frumoșii ei ochi vorbeau cu toată puterea lor, Va era copleșit și nu-și putea explica cum de Xenia mai dorește să danseze cu el. Sfios, o pofti cu un gest teatral dar nereușit, o prinse cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă tremurândă Îi prinse mâna fetei care Întrebă imediat: Tremuri, ești bolnav sau chiar așa de mari sunt emoțiile, poate scrii poezii, pictezi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o fustă albă și foarte scurtă și cu un taior negru, strânse pe corp și care Îi puneau În evidență formele sale sculpturale. O așteptă În fața porții, nu Îndrăzni să-i zică nimic, se luă după fată și nefiresc de sfios spuse: Domnișoară Sorina, vreau să vă spun ... câteva ... versuri! Fata a Înțeles cu totul altceva și i-a răspuns dur: Moșule, ești un țăran foarte obraznic! Cum Îndrăznești să te iei de fete? Obsedatule! Pleacă mai repede până nu chem
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
spuse, să nu spunem nimănui nimic și să rămână ... secretul nostru, vrei? Sigur că da, mulțumesc domnișoară! Dacă avem un secret Înseamnă că Îmi poți spune Tuți! Acum hai să fim cuminți și să dormim, stinge tu lumina! Băiatul porni sfios și, În timp ce se Îndreptă către Întrerupător, a avut impresia că fata a ridicat intenționat marginea capotului prea sus și că a Închis un ochi. Niciunul nu putea adormi și timp de o oră fiecare se gândea la celălalt. Liniștea nopții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu forța, nu-ți va curăța unghiile dacă tu nu vrei, nu te va urca În avioane cu destinația Paradis și nici nu Îți va spăla hainele dacă tu ții morțiș ca ele să miroasă a transpirație râncedă. Uniunea Europeană e sfioasă cu călugării gunoaielor ca tine și Îi lasă să privească luna și stelele cât au chef, cu mațele ghiorăindu-le de foame. În schimb mie Îmi va da totul: Îmi va da principii și norme, strigăte de bucurie, va schimba cloaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Și În cerșit văd frumusețe. În fond e un act de puritate a omului. De relație a lui cu lumea Înconjurătoare. Cere un strop de supraviețuire, dând În schimb sinceritatea lui. Se arată lumii dezgolit de vanități, de impurități, așteptând sfios un semn de recunoștință din partea celor În care el are Încredere. -Ciudată gândire mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la crimă? Eu cerșesc ca să-mi astâmpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă ce duce În hăul metroului, dând tot timpul din cap ca o păpușă mecanică, și privind din când În când În jur cu teamă și neliniște. Întinde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Studiosul băiat, Seară de seară înfiorat, Aștepta să mai vină, Umbra divină, Nu știa că-i vecină Dar bănuia, Și vecina venea! Doar că băiatul candid, Cuminte, instruit și...timid, Cât timp ea l-a iubit, L a mângăiat, El sfios, i-a citit Și i-a recitat Cele mai frumoase poeme de-amor, De dragoste poezii și de dor, Erotica, ce adesea îi scoate din minți, Și pe cei mai...cuminți! La el însă, ...degeaba! Teoretic, știa cum e treaba
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vei vedea că ți se va schimba complet forma. Vreau să faci măsurători regulate, la fiecare șase săptămâni, sau poți veni aici să-ți verific eu programul. După ce spune asta, se ridică și o ia spre sală, unde îl urmez sfioasă. Paul începe să-mi arate niște exerciții de încălzire. Mă conduce la bicicletă, și spune: ― Zic că cinci minute pe bicicletă ar fi de ajuns ca să te încălzești. Stau și pedalez, iar în două minute transpirația mi se scurge de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
parte, își dorea ca femeia să vorbească mai încet, să n-o audă toată lumea, pe de alta își dorea totuși ca ea să fi strigat ceva mai tare, să audă toată lumea. ― A, da, a mormăit el atunci, afișându-și zâmbetul sfios care avea să-i asigure curând statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pic de curaj să se apropie. Te deranjează? l-a întrebat ea și i-a oferit stiloul și hârtia, la care Ben s-a uitat pentru o clipă nedumerit, întrebându-se ce să facă cu ele. Femeia s-a apropiat sfioasă lângă el și i-a spus: ― Eu sunt Sheila. Ai putea să scrii doar „pentru Sheila, cu multă dragoste“? a întrebat și a tăcut imediat, încercând să-și amintească numele lui Ben. Tom? a făcut apoi o încercare, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
da, am mormăit eu cu mâna la falca umflată. —O să trimită leoparzii să te caute, mi-a amintit Mike. Da, dar dacă se ascunde în râu, leoparzii o să-i piardă mirosul, ne-a atras atenția Barry. Davy s-a apropiat sfios de mine și m-a rugat discret să pun un bilet cu sens dublu pe doi-treizeci la Sandown Park. Și pe ora trei. Și pe trei-treizeci. Și pe ora patru. Nu știu dac-o să ajung la o casă de pariuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă așteaptă și drept recompensă pentru voi, vă voi descrie apoi în cartea, aici de față, cum este să te simți bogat. Se pare că acesta este singura șansă de a simți și eu dulcea briză a bogăției mângâindu-mi sfios și diafan ființa-mi, fiindcă de altfel, sunt foarte conștient, că dacă punem la socoteală tendința mea pentru cinste și dreptate, chiar dacă m- aș fi născut și cu vreo mie-două de kilometri mai spre vest de țara asta plină de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Deci, la treabă nea Gheorghe, ai toată „Libertatea” de acțiune! Combate bolile și stresul cu scule proprii! Scurt tratat de deșteptoplogie Tata, Dumnezeu să-l ierte, că tare de bine m-o mai învățat, pe când începusem și eu să mijesc sfios ochii la lumea asta mare și plină de tot soiul de oameni, mi-a dat o recomandare, pe care din păcate nu am reușit întotdeauna s-o urmez chiar întocmai. Recomandarea suna simplu și la obiect: „Ferește-te din fața
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Pe tine te caută! spuse ea revenind în cameră. E Loți Szabo, zice că-i urgent și trebuie să vorbească cu tine, mintenaș. Bărbatul se ridică repede de la masă și ieși din sufragerie. Și acum vă simțiți mai bine? întrebă sfioasă Ileana, fără să ridice privirea din farfurie. Vocea ei, destul de puternică dar plăcută totodată, îl făcu pe Cristi să o privească cu interes. Avea aceiași ochi cenușii ca și taică-său dar asemănarea se oprea aici. Era zveltă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
visul tău! nu putu să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu era visul meu, era visul de veacuri al tuturor românilor. O să înfăptuiesc Unirea ca și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să trimită străjeri destoinici
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
poate voi trimite băieții la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară fie iarnă, fata îl aștepta pe moșul Gheorghe, care-i aducea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]