3,671 matches
-
urlat... Acum, bătrâna se trezi de-a binelea. Deschizându-și, În sfârșit, ochii, Tatiana rămase Înmărmurită. În preajmă se vedeau doar morminte și cruci. Hainele sale, pe care le purta În tinerețe duminica și de sărbători, se legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de spirt Îndoit cu moare și cu o voce răgușită conchise: „Doamnele, desigur, nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși să faceți un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început era de dimensiunea unui cal, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Desigur, Încurajat de cuvintele nevestei, bărbatul o sărută cu duioșie. În cei doisprezece ani de căsnicie, avusese destul timp s’o cunoască...! Cât privește banii pierduți? Ducă-se pe apa „Sâmbetei...!” Avea el destui „Faliți”, pe care-i trăgea pe sfoară, de câte ori era la ananghie...! La rândul lui Tony Pavone, nu-l mai privea pe Doctor cu ochi dușmănoși. Oare, În situație inversă, el ar fi găsit Înțelegere? De aceea, copleșit de multiplele răsturnări de situații, Își aduse aminte de Carla
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o luară la fugă În toate direcțiile. Rămas singur, Tony Pavone Își burduși buzunarele În așa fel să nu atragă atenția, apoi prevăzător se amestecă În mulțimea pietonilor, a celor ce Încă nu părăsise câmpul de șmecherii, de tragere pe sfoară a celor creduli. Se strecură cu precauție și observând nimic care să-i atragă atenția, Tony Pavone stăpân pe situație, evident vrăjit de puterea miraculoasă pe care o generează banii, se depărtă de locul primejdios, abordând Calea Victoriei către Începutul străzii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minți cu obraznică nerușinare. Adevărul adevărt...! N’ai scos nici un fel de buturugă dar, ai Încasat banii Împărțindu-i cu dirigintele de șantier...! Pe mine nu mă poate păcăli nimeni și nici n-ar fi reușit să mă tragă pe sfoară...! Mintea mea lucrează mai repede decât a tuturor borfașilor de teapa ta fiind instruit la Înalt nivel economic, cunoscând În totalitate procesul tehnologic al tuturor meseriilor...! Ți-am mărturisit acest secret, ca să știi cu cine stai de vorbă...!! Înțelegi...?” „Îmi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax, pline de lindini. Urâțenia botanică, produsul a atâta săpat cu furculița, udat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
diferit altuia, unui om care mânca, bea, fuma și al cărui sînge era doldora de grăsime, nicotină, alcool, secreții sexuale. Nici urmă de ele În sângele lui Sammler. Era atunci nu chiar uman. Zdreanță și hârtie, o paporniță legată cu sfoară, și acele obiecte puteau să fie luate de vânt unde doreau, dacă ar fi plesnit sfoara. Nu ar fi contat mult pentru nimeni. La acel minimum eram noi. Nu Încăpea loc acolo pentru apel la omenie, pentru rugămintea de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nicotină, alcool, secreții sexuale. Nici urmă de ele În sângele lui Sammler. Era atunci nu chiar uman. Zdreanță și hârtie, o paporniță legată cu sfoară, și acele obiecte puteau să fie luate de vânt unde doreau, dacă ar fi plesnit sfoara. Nu ar fi contat mult pentru nimeni. La acel minimum eram noi. Nu Încăpea loc acolo pentru apel la omenie, pentru rugămintea de pe o față schimonosită, cu tendoane Împrăștiindu-se În gâtlej. Când domnul Sammler se ascunsese mai târziu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Bine, bine, e-n regulă. Calmează-te, a mormăit el. Niciodată n-a răspuns bine la complimente, spune Sheba. Scoteau mereu ceva rău din el. O expresie disprețuitoare de satisfacție îi apărea pe față de parcă ar fi tras-o pe sfoară să cedeze ceva ce ea n-ar fi avut de gând. Connolly voia să mai întrebe despre Polly, dar pe Sheba o enerva subiectul și i-a sugerat să spună el câte ceva despre familia lui. Credea că mama și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
secete într-o casă fără număr Lutier când te-ai mutat în mine nu m-ai întrebat acă gura mea te poate iubi ca pe un prinț nici nu mi-ai spus că nopțile sunt lungi și sunt legate de sforile unor măști azi peste tot zboară fluturi e prea puțin loc între secunde îmi spui și eu alerg pe scară sus-jos încât se dilată pereții până încapi știi totul este dezmierdat de un colind mai întâi mi se luminează glezna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de mese. Aș fi vrut să mă duc după ea, să-mi cer scuze pentru toanele Creței, dar pe de altă parte știam că sunt studiat și că mi se urmăresc îndeaproape reacțiile. Mă simțeam manipulat ca o păpușă cu sfori, incapabil să spun un cuvânt în apărarea mea. Creața trântea din picior plină de draci. Să vezi ce-i fac în seara asta. Se pune cu mine? O mut în altă cameră... Să stea cu bozgoroaicele, lua-o-ar naiba
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îi aducea pesemne, prea multe întrebări la care nu mai voia să le știe răspunsul. Ne-am spus rugăciunea creștinește în gând în timp ce palmele noastre stăteau împreunate, ne-am făcut semnul crucii la urmă și așteptam să taie mămăliga cu sfoara. -Azi nu suntem singuri la masă, mi-a zis ea zâmbind cu o mândrie suspectă... -Dar cine mai vine? am întrebat oarecum mirat, gândindu-mă la o anume vecină care-i mai călca pragul și-i călea nervii cu gura
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Nu-mi place deloc zarva asta!... Cred că cel de pe dig a fost pus de pază. — Nu exagerezi cumva ? Nu-mi place cum se scurg.... și microbuzele se golesc unul după altul. Or să ajungă imediat aici. — Oare trage cineva sforile În spatele scenei? — Nu știu ... Eu ... Cineva de pe-aici... persoană influentă... poate vreun membru al consiliului orășenesc... — Ai insignă?... Dacă ți-e prinsă la rever, hai, arunc-o repede! Tot nu-mi venea să cred. Chiar dacă se punea ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă puteam baza pe nimic atunci cînd afirmam că EL este victima, dar existau șanse de 50% ca el să fie răufăcătorul. Am dat frîu liber imaginației și mi-am zis că numai el putea fi acela care a tras sforile În spatele acelei cortine negre unde și-a găsit moartea fratele. Nu, dar nu putea fi vorba de așa ceva. Arareori găsești În realitate deznodăminte ca-n romanele polițiste. Dacă ar fi vorba de un joc Într-o cameră sigilată, atunci misteriosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mi venea să cred că n-a fost nici măcar unul din bandă la microbuzele din albia uscată a rîului și, cu toate acestea... clienți buni... puști grozavi... Deci, o bandă de băieți implicați În homosexualitate... și fratele ei trăgea toate sforile... Și dacă acesta Învîrtea lucrurile ca lumea, puteau scăpa și de rigorile legii... Dar nu putea face oricine lucrul acesta... Și dacă nu-i creșteai pe toți la aceeași școală, lucrurile se complicau... Trebuia Îmbinată plăcerea cu profilul. Făcînd legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să te iau. Am pus telefonul În furcă și m-am așezat pe vine, chiar acolo, În cabină. În colț am zărit un ziar mototolit. De sub el ieșea un vîrf de excrement, de formă conică, striat... de parcă avea urme de sfoară și printre striuri se zăreau niște smocuri de fire de pensulă. Nu avea miros, dar m-am ridicat instinctiv. Fisurile din vîrful conic, asemănătoare celor de pe coaja unui ou fiert, m-au speriat. Stătea acolo de multă vreme. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ne mai spărgeam capetele, mergeam cu oile împreună primăvara. Am aflat că nu am aceleași drepturi cu ei când aveam 5 ani. Am urcat toată gașca să tragem clopotul în timpul slujbei, la ora cuvenită. M-am prins și eu de sfoară, ca tot copilul. La sfârșit, Popa Timișan a făcut o slujbă de despurcare a clopotniței și mi-a rușinat bunicii că nu mă cresc cum trebuie. Fată la locul ei. Toată viața m-a urmărit acest „ne-la-locul-meu”. Mărul. Am crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la suprafață, ce n-ar fi deranjat în alcătuirea și așa denivelată a drumului. Gândii apoi că împărțirea pământului, acum după al doilea război, înfăptuită în anul în care venisem acolo, era un lucru foarte bun; Lung însuși căpătase o sfoară de pământ, pe care o lucra mai mult nevastă-sa, cu o bucurie sălbatecă, el ținându-și și treburile pe care le avea ca atașat al primăriei. Îmi stăruia în minte, desființarea judecătoriei - urmare căreia plecam -, hotărâtă cu o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
viața.” - Alo, domnu’! „apostrofă unul îmbrăcat orășenește, pe altul care părea localnic al câmpiei, stai ca la dumneata acasă, ai blocat trecerea! Cel care vorbise căuta zadarnic să-și facă loc, târând după el un geamantan întărit la mijloc cu sfoară. Abia acum observai, cu adevărat, aglomerația de pe coridor, înghesuială de călători nădușiți, cu cămăși de toate culorile, apoi geamantane, pachete, damigene, coșuri de nuiele, cerând parcă, ele însele - toate acestea - dreptul la aer în canicula aceea pedepsitoare. Stâlpii de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ridicând praful ascuns de pământul uscat - acum era în octombrie, începuseră ploile, negura vălurind peste câmpie. Dimineața asta era ceva mai limpede, frunzele uscate de vântul de cu noapte. Lung le aduna grămezi, cu mătura făcută din crengi legate cu sfori și sârmă; când isprăvi lucrul, trase aer, adânc, în plămâni, încrucișă mâinile și privi încă o dată câmpul aproape cenușiu, cu bucuria secretă a unui învingător. Deodată curtea fu rasă de un vânt dușmănos venit dinspre câmpie, casa dispăru, rămase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau încălțați cu botine strânse cu șireturi de piele sau sfoară, pe gheața lucie ca sticla a fluviului ce curgea sub ei. Peste câteva zile va fi Anul Nou. Acum e Ajun de Crăciun. Ziua de nume a domnului Pavel - se numea Pavel Eugen o petrecea întotdeauna numai cu cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
capul. Oșteanul, gheboșindu-se asupra armei lui, încărcă cu grabă și trase iar. Apoi iar încărcă; și pe când ochea a treia oară, printr-o lumină ca ziua, vedea lămurit cum scade unda și muierea iese de ceea parte, pe prund, între sfori scânteietoare de apă. Trase; și când se risipi fumul, o văzu căzută și zvârcolindu-se; apoi rămase neclintită, întinsă pe țărm, sub sălciile argintii. Cocostârcul albastru, 1921 Ochii ei arzători de mult s-au stâns... este, de fapt, o narațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uitat după Jacqui, era numai vina ei - era colegă cu fratele lui Kent. Dar n-am văzut decât găligani gălăgioși cu pupilele imense și fete cu un aer dubios, înghițind votcă direct din sticlă. Am descoperit apoi că Kent dăduse sfoară în țară că dorea ca oamenii să vină cu genul de fete care se aflau pe ultima sută de metri în cursa nebună, lipsită de inhibiții, dinainte de dezintoxicare. Dar chiar și fără să știu, îmi dădusem seama că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ați putea să încercați să contactați pe cineva - cum să spun? - pe cineva care a murit. Asta te costă mai mult. —Cât? M-a studiat. —Cincizeci? Am ezitat. Nu era din cauza banilor, era senzația bruscă, neplăcută, că mă trăgea pe sfoară. Că femeia asta nu era cu adevărat un medium, ci doar o escroacă care prindea în mreje turiști nevinovați. —Patruzeci, a zis, confirmându-mi bănuielile. Nu e din cauza banilor, am zis, gata să izbucnesc în lacrimi. Speranța lăsa locul dezamăgirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
străină. Ce căutam acolo? Cine era bărbatul cu care eram? În timp ce se adunau scorurile, s-a ținut tombola. Toate premiile fuseseră oferite de magazinele din cartier. Eu am câștigat o pungă de cuie (de toate mărimile) și o bucată de sfoară de șase metri donate de magazinul de fero-metale La Hector. Mitch a câștigat un piercing gratuit (în orice parte a corpului prefera) de la Tattoos and Screws, salonul de body-art de pe strada 11 colț cu strada 3. Apoi s-au citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]