3,370 matches
-
mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți vă, sicriu lângă sicriu ! Sute și sute de sicrie ! Ceea ce a făcut cea mai penibilă impresie asupra asistenței și fiecare, sunt convins, a gândit că asistă la o repetiție în mic a ceea ce va urma. Altminteri, o lume teribilă, oficialități, discursuri, căldură. Și, astfel, domnule Profesor, mi-a venit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frumusețea nu cred că au văzut mai bine ca mine. Bineînțeles, arăta afectată de pierdere și așa ceva impresiona asistența, numai că pot spune, fără să exagerez, că oriunde întorceai capul, te impresiona la fel de mult. Atâtea familii lovite, fiecare lângă alt sicriu ! Și acele sicrie, închipuiți-vă, stimată doamnă Mironescu, închipuiți-vă, închise și sigilate ! Pentru că ce se afla în ele ? Dacă îmi este permis să spun, câte o ciozvârtă de om, un umăr, un picior și așa mai departe... Nu, fiți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că au văzut mai bine ca mine. Bineînțeles, arăta afectată de pierdere și așa ceva impresiona asistența, numai că pot spune, fără să exagerez, că oriunde întorceai capul, te impresiona la fel de mult. Atâtea familii lovite, fiecare lângă alt sicriu ! Și acele sicrie, închipuiți-vă, stimată doamnă Mironescu, închipuiți-vă, închise și sigilate ! Pentru că ce se afla în ele ? Dacă îmi este permis să spun, câte o ciozvârtă de om, un umăr, un picior și așa mai departe... Nu, fiți pe pace, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vine la mine... Să vază, să știe ea tot, c-așa e Moapsa : șpioancă și intrigantă... Așa i-a văzut desigur și pe cei care au venit să-l ia pe nea Delcă. Au venit punctual, la ora fixată, cu sicriul lor, un sicriu încăpător, cum se ceruse, lucios și cu ornamente date cu bronz. Cu capac lucitor. Au dat să intre cu sicriul în casă, dar n-au putut, e prea strâmtă curtea. Nu au putut să-l vâre pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Să vază, să știe ea tot, c-așa e Moapsa : șpioancă și intrigantă... Așa i-a văzut desigur și pe cei care au venit să-l ia pe nea Delcă. Au venit punctual, la ora fixată, cu sicriul lor, un sicriu încăpător, cum se ceruse, lucios și cu ornamente date cu bronz. Cu capac lucitor. Au dat să intre cu sicriul în casă, dar n-au putut, e prea strâmtă curtea. Nu au putut să-l vâre pe ușă nici aplecându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cei care au venit să-l ia pe nea Delcă. Au venit punctual, la ora fixată, cu sicriul lor, un sicriu încăpător, cum se ceruse, lucios și cu ornamente date cu bronz. Cu capac lucitor. Au dat să intre cu sicriul în casă, dar n-au putut, e prea strâmtă curtea. Nu au putut să-l vâre pe ușă nici aplecându-l, nici ținându-l de-a curmezișul. Nici să spargi ușa nu poți, nici să-l îndoi... — ...o pătură... au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înțepeneală a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea pietruită cu cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al cărui motor hârâie de mult în poartă. — Eeei, cum ? Io ? Dacă-l cunosc io - pe el ? ... Auzi ! Spune și tu ! Spune de când ne cunoaștem noi ! De când ne cunoaștem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al cărui motor hârâie de mult în poartă. — Eeei, cum ? Io ? Dacă-l cunosc io - pe el ? ... Auzi ! Spune și tu ! Spune de când ne cunoaștem noi ! De când ne cunoaștem noi și ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de față: ” De acum înainte să faceți și voi ouă roșii intru aducere aminte de răstihnirea mea, după cum am făcut și eu astăzi. Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinității primordiale, în Egiptul Antic, oul era simbolul legământului vieții și reprezenta, totodată sicriul sau cameră mortuara. Pasca: Gospodinele coc, o singură dată pe an, de Sfintele Paști, pasca. Aceasta are o formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Având la mijloc o cruce, pasca este împodobita pe margini
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
o casă modestă, cu acareturi din chirpici și gard pe jumătate din scînduri, pe jumătate din nuiele, dar mai mult lipsă, se adunase tot satul, o mulțime de oameni simpli se holba la voi ca la niște extratereștri cum străjuiați sicriul pe traseul spre cimitir Îmbrăcați În uniforme școlare, ajutînd atunci cînd drumul neasfaltat, o uliță desfundată, punea probleme rudelor care Îl cărau. Era o zi senină și caldă de miez de toamnă, În cimitir, puteai să vezi sclipind funigei Întinși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înălțime, plasat în vecinătatea Sălii de Reuniuni. Dar acesta a fost completat până la ultimul loc încă din veacul trecut, așa încât acum vechile familii de quakeri își îngroapă morții alături de morții noștri, în cimitirul municipal de lângă biserica St.Olaf, în Burkestown. Sicriul a fost transportat la capelă sâmbătă dimineața și, cu puțin timp înainte de ceremonia funerară, „Prietenii“ s-au reunit într-o adunare de doliu care, în conformitate cu ritualurile lor, se desfășoară întocmai ca și reuniunile obișnuite de duminică dimineața. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar au luat parte toți „Prietenii“ din Ennistone și câțiva din alte orașe, printre care și Milton Eastcote. Nimeni nu a simțit îndemnul de a vorbi. Orice panegiric ar fi fost deplasat, de prisos. Dar mulți au plâns în tăcere. Sicriul a fost apoi purtat la groapă de către Percy, Bowcock, Robin Osmore, doctorul Roach, Nicky Roach, Nathaniel Romage și Milton Eastcote. Iar în Ennistone Gazette s-a scris: „Bill Șopârla a lăsat un gol în sufletul fiecărui ennistonian“. Într-adevăr, respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cheltuim atâția bani când, oricum, știa că nu mai are prea mult de trăit? Dar în definitiv, de unde putea el să știe? Mama însă voia neapărat ca tata să mai trăiască. Deși era mult mai în vârstă decât ea. Sicriul din pod al domnului Popescu Deși respingea cu un soi de încrâncenare mai toate gesturile excentrice, în mod straniu mama nu respingea deloc ideea domnului Popescu, unul dintre vecinii nu tocmai apropiați ca distanță dar apropiați sufletește, s-ar putea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
straniu mama nu respingea deloc ideea domnului Popescu, unul dintre vecinii nu tocmai apropiați ca distanță dar apropiați sufletește, s-ar putea spune, mai ales de tata. Care era ideea lui? Ideea era de a păstra în podul casei un sicriu gata pregătit pentru propria sa înmormântare, astfel încât să mai reducă din povara grijilor pentru cei ai casei la moartea sa. Sicriul, vălul, pernița pentru cap, prosoapele, toate cele trebuincioase nimic din toate acestea mama nu găsea că ar fi fost
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea spune, mai ales de tata. Care era ideea lui? Ideea era de a păstra în podul casei un sicriu gata pregătit pentru propria sa înmormântare, astfel încât să mai reducă din povara grijilor pentru cei ai casei la moartea sa. Sicriul, vălul, pernița pentru cap, prosoapele, toate cele trebuincioase nimic din toate acestea mama nu găsea că ar fi fost deplasat să le aibă gata pregătite. Atât doar că ei nu i-ar fi surâs ideea să-i urmeze exemplul. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alee, Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură, pline de chiriași proaspăt mutați, care încă nu prea ieșeau la vedere. Abia într-o seară au ieșit. În seara când l-au adus acasă, în sicriu, pe domnul Prodan, cu neliniște în ochi au ieșit în ușă. Purtat pe sus de patru bărbați străini de curte și de cartier, sicriul a străbătut aleea slab luminată către casa din fundul curții. Cu ușa larg deschisă, casa îl
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la vedere. Abia într-o seară au ieșit. În seara când l-au adus acasă, în sicriu, pe domnul Prodan, cu neliniște în ochi au ieșit în ușă. Purtat pe sus de patru bărbați străini de curte și de cartier, sicriul a străbătut aleea slab luminată către casa din fundul curții. Cu ușa larg deschisă, casa îl aștepta ca o hrubă întunecată. După aceea acolo înăuntru s-a aprins o lumânare, care a rămas să ardă în timp ce vecinii șușoteau adunați lângă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aprindere pe Petru Groza și s-ar fi luat la harță cu un altul, care era de partea lui Iuliu Maniu. Ar fi ajuns, zice-se, să scoată pistoalele. Așa se făcea că acum domnul Prodan se întorcea acasă în sicriu. Biata Neti! o căina una dintre vecinele proaspăt mutate. Nici nu știu dacă a împlinit șase ani. Ce-o să se facă ea acuma fără tată? Blestemata asta de politică! se revolta domnul Racolțea. S-a strecurat până și în armată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cinic-sarcastic: Ceva străin e sufletul pe acest pământ / ce-i de făcut mă întreb domnule tarkl..., și, evaluându-și locul în lume, prin raportare la părinți, observă: tata și mama au fost oameni buni cumsecade nu se așteptau / să șlefuiesc sicrie să-mi încrustez numele în lemnul lor călător / să trăiesc din perfuzii cu nietzsche. Fără a empatiza pur și simplu cu existența, artistul dorește să-i simtă meandrele, să i descopere fețele de dincolo de mască (măștile iubitei) - vreau să probez
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
hazardului, afirmă poetul care își durează opera, sugerând că, de fapt, se consideră, așa cum arătam mai sus, un intermediar, un ales pentru a transpune în limbajul artei mesajul divin: am plâns apocrif prin sodomele și gomorele lumii / am adunat un sicriu de neliniști. Și, fiindcă destinatarul cuvintelor este nedeterminat, se poate aprecia că acesta poate fi Dumnezeu însuși, sinele, cititorul: și nu te-am trădat, chiar dacă în această campanie de cunoaștere și de autocunoaștere, uneori, a devenit / părut un apostat: Mi-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
indubitabil al angrenării pe un drum neabătut înainte ca și calea ferată Iași - Pomârla. Sediul Societății de Asigurări, Reasigurări și Echilibrări de Roți, Perdamph & Co. Sediul reputatei societăți se află în sediul la fel de reputatei Societăți de Pompe Funebre “La Gogu, sicrie de prima clasă la prețuri de clasa a treia”, o clădire de patrimoniu bine susținută de coloanele celor șase bârne special importate de la patronul principal al holdingului, sergentul în rezervă Papache. Clientul deschide cu maximă precauție intrarea care pare a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la niște rude din Turcia pentru achiziționarea de taragonga. Portretul omului politic este colorat în uleiuri ecologice al căror preț galopează, de unde și scurgerile peste semnătura celebrului pictor intrat astfel în anonimat. Portretul este încadrat, în stil victorian, de două sicrie și o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un micuț anunț de deasupra bărbatului din tablou nu l-ar reține: “Confecționăm autoportrete artistice impec abile”. Cetățeanul cu haina impecabilă ca și pantalonii, se întoarce grav, apasă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tropi, ca și cum aș vrea să deschid cu o cazma conserva unui miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
casă în casă că „Astăzi S-a născut Hristos!”, iar ei o boceau pe mama lor! S-au adunat vecinele milostive, care încercau să-i mângâie pe bieții orfani. Niculina, fetița de 2 ani a cerut să fie urcată în sicriu lângă mama ei, să o sărute. Punându-și buzișoarele ei pe fața înghețată a moartei; a zis „Ce lețe ete mămuca!(”Ce rece este mămuca”!) Înmormântarea s-a făcut prin mila sătenilor, iar copiii au rămas în grija vecinilor milostivi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]