3,605 matches
-
să învătăm să utilizăm această cheie pentru a ieși în Astral. Va voi arata-o: trebuie sa adormiti vocalizând mental silabele LA-RA, astfel: LAAAAAAAAAA-RRRRRRRR-AAAAAAAAAA Dar această practică trebuie făcută cu tenacitate și cu perseverență. Vocalizați mental în timp ce adormiți. Aceste două silabe au puterea de a face să vibreze intens energiile sexuale. Așadar, prin deducție logică, știm că odată ce energiile se situează la o vibrație superioară și puternică, se produce acea literă care este însuși sunetul FOAT-ului, al FOCULUI: litera S.
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de mare sufletul față de trup, pe atât de prețios este cel care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai mici, dar era și un fel de mică și diabolică satisfacție! Crăcănel, ca dealtfel mai toți profesorii noștri, explica foarte frumos. Vorbea pe nas, căsca gura mare și rotundă și rostea vorbele atât de rar și despărțindu-le în silabe, încît puteai să scrii întocmai toată lecția pe maculator. Când trebuia să sfârșească fraza, ca să vadă dacă toată clasa a fost atentă, avea obiceiul să nu spună decât primele silabe din ultimul cuvânt, pentru ca pe cele din urmă să le
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și rostea vorbele atât de rar și despărțindu-le în silabe, încît puteai să scrii întocmai toată lecția pe maculator. Când trebuia să sfârșească fraza, ca să vadă dacă toată clasa a fost atentă, avea obiceiul să nu spună decât primele silabe din ultimul cuvânt, pentru ca pe cele din urmă să le rostim noi. Iar ultimele cuvinte ale frazelor lui erau spuse ca pe note, aveau o muzică specifică a lor, le-ncepea cu o notă înaltă și le rostea gradat, intonîndu-le
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
versuri? Am tresărit, m-am ridicat brusc în picioare și am închis maculatorul cu repeziciune: ― Nu, domnule profesor! Dealtfel nu luam notițe la Psihologie! ― Dar ce mâzgăleai acolo? Nu versuri? ― Ba da! ― Ce fel de versuri? ― De 14 și 15 silabe, cu rime încrucișate și cu picioare... ― Hm, hm... nu te-am întrebat de metrica și prosodia lor, ci dacă sânt vreau să spun, de dragoste sau de altceva? ― Nu înțelesesem! Eu am crezut, după întrebarea dumneavoastră, că vă interesează forma
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Da. - Aveți probe? Neculai scoase de sub tunică un sul de hârtie și i-l Întinse domnitorului. - Nu Înțeleg nimic, spuse Ștefan după o clipă. Cred că e cifrată. - E vechiul cifru? Întrebă Oană. - Da, răspunse Neculai. - Inversează prima cu ultima silabă, folosește cuvântul Într-o frază de câte ori Îți spune cifra din față și reconstruiește textul, explică Oană. Ștefan Îi Întinse hârtia. Căpitanul o citi de câteva ori, repetă ceva În minte și desluși: - Trei corpuri de oaste la est. Munții stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
respectul durerii - Halii-pa ieși, totuși. Se auzi clopoțelul vibrând puternic, pași de servitori, ordine. Elena, cu pas încet și cu o expresie de întuneric pe obrazul ei regulat și senin, se coborî și ea spre apartamentele tainice ale casei. Câteva silabe ascuțite ajunseră până în hali. Lenora avu o zvâcnire a mușchilor, apoi căzu iarăși moale - așa de ciudată, cu succesiunea aceea de leșinuri, care păreau a speria mult pe Lina. Ii prepară o injecție cu o mână pe puls. Mini îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
copil rahitic, îmbrăcată cu o rochie verde de eponge și reamintind, în adevăr, o lăcustă. Sta între ceilalți cu totul nebăgată în seamă, de aceea tocmai Mini crezuse nimerit să-i vorbească amabil. Avea o voce uniformă și care târa silabele, despărțindu-le, ca acei copii care bucheresc. Nu se ocupa de ea nimeni și ea părea a nu face nimic ca să atragă atenția. Lui Mini îi răspunsese fără plăcere. Era totuși prea lipsită de orice atitudine pentru a fi sinceră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
degradându-i-se pe zi ce trece, sfârșind într-o imagine hidoasă de avorton. Între timp, Elspeth se depărtează tot mai mult. A încetat să-i mai ceară permisiunea să facă anumite lucruri și discută cu acei oameni maimuță în silabe scurte, rapide, pe care el nu le poate urmări. Nu-l mai atinge, dar ține copiii maimuță pe genunchi. Este ca și cum ți-ai urmări nevasta pervertindu-se cu un cal sau un câine. În scurt timp își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cadranul ceasului. Apoi se întoarce la loc spre Bobby. Dintr-odată pare foarte obosită, figura ei la un pas de colaps. — Lily Parry. Al meu nu este Diane, ci Delphine. Bobby încuviințează. Ea rostește numele din nou, despărțindu-l în silabe. Apoi pleacă, împinsă de bărbatul nerăbdător. La o clipă după ce a plecat, Bobby a și uitat-o, atras doar de Lily Parry. Este femeia perfectă. Iar Bobby, în mod sigur, nu este singurul care crede asta. Este ca și cum barul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al curei administrate de maica Agnes) dar în sinea lor au pufnit în râs, auzind speranțele pe care și le făcea pentru fiul său. Jonathan însă a făcut tot ce-a putut, reușind să rostească și cuvinte cu mai multe silabe, căpătând oarecare spoială de spirit și cultură, care i-au impresionat până și pe cei mai duri critici de la academia Bradshaw. Din nefericire, anii de băutură și-au pus amprenta pe sănătatea domnului Bridgeman și după un an de la eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în ritm de coapte săruturi. Te caut în ziua plină de cuvinte Te caut în ziua plină de cuvinte. Silabele foșnesc în cercuri calme, am pus săruturi mici la tine-n palme și stau lipit de sânii tăi...Cuminte. Voi încerca aceeași întrebare: la ce-i bun rostul care se petrece? De ce să suferim, când lină trece, din azi în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
voce ascuțită. E un bărbat înalt, de vârstă mijlocie, cu trăsături de maimuță, o pereche de ochi rotunzi, nas plat, gură până la urechi cu buze subțiri și o distanță mare între nas și buza superioară. Fruntea lui se înclină. Cântă silabele în timp ce face strigarea. Melodia întârzie pe ultima notă pentru cel puțin trei bătăi. Cărăușul ne spune că acesta este eunucul-șef. Numele său e Shim. După fiecare nume strigat, eunurii oferă familiei respective o cutie galbenă cu monede din argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
versul, alții ar putea crede că mă blestemă. Cheng a încercat să înghită cuvântul, dar era prea târziu - toată lumea îl auzise deja, căci era o operă celebră și versurile erau cunoscute. Sărmanul om a încercat să se salveze jonglând cu silabele cuvântului. A tras de voce și a menținut sunetul final până când a rămas complet fără suflu. Orchestra era nedumerită, iar toboșarii loveau instrumentele pentru a acoperi greșeala. Apoi însă, Chen Yi-chew s-a dovedit a fi un veteran al scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la Goilav fără un motiv aparent și nu aveam starea necesară să-i urmăresc filosofiile. Orgoliul mă îndemna însă să nu scot o silabă. Numai bătrînul vorbea. - Ca să rezolve nedreptățile acumulate, după revoluție statul și-a făcut un buget unic din care a asigurat salarii tuturor. N-a mai existat nici un meseriaș pe speze proprii. Protecționist, sistemul acesta a distrus legăturile pe care i
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am intrat țeapăn de emoție. Numai figura fină a președintelui mă calmă, dar fața colerică a secretarului mi se păru cu totul animalică. Ales la întîmplare, am pronunțat, clar și decis, numele satului pe care îl „preferam”. La auzul barbarelor silabe, președintele ridică ochii mirat; bubuind în hohote, secretarul se plecă peste pupitru ca să mă vadă. Astfel începea cariera mea. Conform instrucțiunilor din repartiție, m-am prezentat la secția regională de învățămînt. Inspectorul general Rață m-a expediat la cadre. Uitîndu-se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cult om din comună. Darea de seamă o citea bibliotecara, recunoscută pentru debitul ei verbal, chiar dacă pronunța rău. Oricum, lumea nu era atentă. Ca la liturghie, navea importanță că ce se spune nu e inteligibil. O dată cititoarea întîlni, despărțită în silabe, expresia „lipsă de scrupule”. Pronunțînd „lipsă de scru-”, bibliotecara întoarse foaia. Se fîstîci, reveni, citi iar „lipsă de scru-” și întoarse din nou foaia. Roșie ca macul, reveni încă o dată, citi și întoarse iar foaia cu prudență. Ridicînd atunci din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În mintea mea marea revelație: Îi chema, de fapt Hitler și Stalina.) Apoi, strigăturile au căpătat complexitate: „Vieru fute curci!”; „Ectoraș de la oraș!”; „Ceaunu-mbrăcat e plin de căcat!”; „Baronu zburător!”. După asta venea ciorovăiala cu numărul literelor, cu scăderi de silabe sau chiar de cuvinte Întregi care, după opinia juriului, fuseseră rostite după aterizare. Au fost și Încăierări, dar nu s-a lăsat cu ochi umflați și nici cu prea mare râcă. Acolo s-au Întâmplat cele mai frumoase zboruri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înconjurată de mobilă veche, pestriță, cu lacul plesnit. M-am arătat, În joacă, nespus de gelos pe tâmpitu’ ăla de Gelu și i-am dovedit că fostul ei iubit era un analfabet, că nu știa să despartă cum trebuie În silabe, iar versurile lui șchiopătau. N-a zis nimic, dar am văzut că se supărase. Când ne iubeam, gemea adânc, niciodată ascuțit, iar atunci când se pierdea pe sine, aproape că nu mai respira și se Încorda Îngrozitor, toate moliciunile ei feminine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
RANÅ Cine ești tu vis neatins de pleoapele mele în brațele mele doar aer și în gând doar un vaier cum un munte se naște cum cerul în sine se duce cum un fir de nisip nevåzut printre valuri Alerga silaba de tine nerostitå tåind secunda de liniște sângerândå o ranå din care un univers devenea ființå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1613]
-
n urma lui nisipuri nemișcate råmân că o icoanå că o iluzie precum luna din apele liniștite Mâine o nouå zi de cuvinte nerostite strânse în sine ca-ntr-o floare a soarelui urmårind spre marginile apusului gândul råsfirat în silabe așteptând o nouå dimineațå așteptând îngerul cåutându-i måcar umbră de luminå așteptând
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1630]
-
se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele celor plecați care, acum, se întorceau să-și caute stăpânii... O mână caldă străbate prin aripa timpului. Mă ajută să mă ridic. Simt căldura cum îmi răscolește cele mai ascunse interioare și întreb ștergându-mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
văd logica acestei conversații! am spus dură. ― M-a sărutat. Respirația mi s-a tăiat brusc, sunetele au Încremenit. Am Încercat să exprim În cuvinte gândul care răbufnea din mintea mea: Nu te cred! Dar nu reușeam să pronunț nicio silabă. ― Îmi pare rău, șopti Eliza. Pur și simplu.... Am auzit-o inspirând Înainte să continue: ― Pur și simplu m-a sunat Într-o zi, undeva În a două săptămână din februarie, să ne Întâlnim pentru „ o problemă urgentă”. Nu am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
roșeață sub formă de pete care se întindeau ca un incendiu peste obraji, coborând către piept... foarte atrăgător. M-am holbat la Randall. Am uitat toate tehnicile de tachinare isteață - dintr-o dată, nu mai eram în stare nici să lipesc silabele între ele ca să formez cuvinte. — Hei, nu-ți face griji, mi-a spus, într-un final, Randall, realizând probabil că mă epuizasem cu prima propoziție. L-a rugat pe barman să-i umple, la loc, halba și a comandat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea treizeci și patru sau treizeci și cinci de ani - nu că asta ar fi avut vreo importanță sau că i-ar fi răpit în vreun fel din strălucirea tinerească. Până acum, nu-mi adresase decât două cuvinte - „O întrebare?“ - dar, în aceste cinci silabe scurte, auzisem tonalitatea rezonantă a celui născut în Brooklyn, accentul acela atât de des ridiculizat prin alte colțuri de țară, dar care, pentru mine, este cel mai ospitalier, cel mai omenesc dintre toate accentele americane. Din cauza vocii acesteia, în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]